Judeţul Constanța

Judeţul Constanța
1973___alup_militar_n_portul_constana.jpg

Şalupă militară în portul Constanţa

1980___mamaia_hotel_rex.jpg

Mamaia, Hotel Rex

Geografiesus

Harta județului

Aşezare. Judeţul Constanţa se află în mijlocul Dobrogei şi se întinde de la Dunăre la Mare. Spre Nord, către judeţul Tulcea şi spre Sud, către judeţele Caliacra şi Durostor, hotarele sunt convenţionale.
 

Suprafaţa. 6.910 km². Este unul din judeţele mari ale ţării.
 

Înfăţişarea pământului. Judeţul C. ocupă regiunea cea mai joasă a podişului dobrogean. Din linia văii Carasu, suprafaţa acestuia se ridică şi către Nord şi către Sud, depăşind, spre marginea ţinutului, 200 m. Între obârşiile văilor care dau, unele în Dunăre (cele mai adânci şi mai lungi), altele, în Mare, podişul se păstrează neted, ca o câmpie. În jumătatea apuseană însă, el a fost fragmentat de eroziune şi prefăcut într-o serie de culmi strâmte şi înalte, orientate radiar faţă de fluviu. Şi în marginea răsăriteană se găsesc astfel de văi, dar mai depărtate între ele şi terminate în limanuri ; aşa că podişul se sfârşeşte la Mare cu maluri abrupte care pot fi urmărite pe distanţe de kilometri.
 

Climă şi ape. Clima este de tip pontic. Media temperaturilor anuale trece de 11°, contrastele dintre iarnă şi vară pot trece de 25°, iar precipitaţiile nu depăşesc 500 mm anual.


Apele, toate izvorând din lăuntrul podişului, sunt neînsemnate (Casimcea e ceva mai abundentă, iar Carasu un şir de bălţi pe cale de secare). Sus, pe podiş, pânza de apă freatică se găseşte la adâncime prea mare ca să poată fi uşor şi des folosită. (De aici, satele foarte depărtate unele de altele în această regiune). În schimb, în lungul Mării, limanurile sunt numeroase şi au, unele apă dulce sau sălcie (Sinoe, Taşaul) ; celelalte, complet izolate, apă sărată, foarte concentrată (Siutghiol, Techirghiol, Mangalia, etc.).
 

Vegetaţie. Aproape tot judeţul ste o regiune de stepă cu păioase, care a dat naştere solului bălan şi cernoziomului “chocolat”. În partea de S-V se păstrează încă pâlcuri de pădure de stejari.


Bogăţii minerale. Subsolul judeţului e clădit aproapeîn întregime din calcar sarmatic foarte scoicos, întrebuinţat în construcţiile locale. La Murfatlar se exploatează creta de scris, iar în alte părţi ale ţinutului, caolin, marnă de ciment, piatră de var, etc.. Lacurile sărate (cu nămol) şi izvoarele sulfuroase de la Mangalia completează aceste bogăţii minerale.

Istoriesus

Vechime şi dezvoltare istorică. Teritoriul actual al judeţului Constanţa, ca şi întreaga provincie din dreapta Dunării, a făcut parte din regatul dacic. Dromichaites, regele dac din sec. III a.Ch. a domnit această provincie ca şi Boerebista (sec I a. Ch.). O inscripţie descoperită la Histria arată pe regii din părţile Munteniei domnind, ca şi Mircea cel Bătrân, până la “Marea cea mare”.


Prin rosturile lui fireşti, acest ţinut a fost loc de transit. Numeroase colonii greceşti de origine ionică-milesiană au înflorit pe coasta lui, încă din sec VIII a.Ch.. Ele făceau schimbul de produse ale Mediteranei cu produsele Daciei. Adesea rivale, în conflict cu geţii autohtoni, ele au fost pacificate prin cucerirea romană. Sub romani, prosperitatea acestor colonii a mers crescând până în epoca Antoninilor, care este epoca de aur a provinciilor dunărene.


În timpurile cele mai îndepărtate ţinutul cunoscuse invazia marilor cuceritori: Darius, regele Perşilor, Filip II al Macedoniei, Alexandru cel Mare. În sec III, el cunoscu invazia gotă ; aceasta, ca un adevărat dezastru. Mai târziu, sub Constaţiu Chiorul, sub Constantin cel Mare, sub împăratul bizantin Anastasius (sec VI), o nouă viaţă începu în ţinutul de la gurile Dunării. Cetăţile sunt reconstruite, comerţul e din nou în floare. Creştinismul prinde puternice rădăcini.


În sec IV Tomi (Constanţa) apare ca un sediu al unui episcop. Cel dintâi, Gerontius, ia parte, la 381 la sinodul de la Constantinopole, un altul, Teorimus Filozoful, misionar la Huni, este prietenul Sfântului Ioan Gură de Aur, Timotei participă, la 431 la Conciliul din Efes, Alexandru, la cel din Chalkedon (451).


Când Mircea cel Bătrân avea să-şi întindă domnia peste acest ţinut, el o făcea ca singurul reprezentant al acestor tradiţii romanice.


Sub urmaşii lui, ţinutul căzu sub ocupaţia turcească, dar rămase, de-al lungul timpurilor, un loc cutreierat de păstorii transhumanţi din Carpaţi care veneau aici la « iernatec ». Un firman al sultanului Mustafa întărea încă în sec XVIII privilegiile în Dobrogea ale păstorilor din Carpaţi.


După răsboiu pentru Independenţă judeţul C., ca şi nordul dobrogean, au fost redate României.

În timpul răsboiului de la 1916-1918 ţinutul a fost martorul rezistenţei româneşti şi al luptei eroice de la Topraisar.


Monumente istorice. Judeţul C. este plin de numeroase ruine ale cetăţilor greceşti şi romane, acestea din urmă constituind o dovadă de intensa romanizare a ţinutului. Cele mai de seamă sunt:
 

Cetatea Histria (lângă satul Istria, pe malul lacului Sinoe), cea mai veche dintre cetăţile greceşti de pe malul românesc al Mării Negre, întemeiată la 657 înainte de Chr. de coloniştii greci veniţi din Milet (Asia-Mică). Cucerită de romani odată cu restul Dobrogei, a fost dărâmată de Goţi în sec III d. Chr. şi reconstruită apoi de Romani. Zidurile actuale datează probabil de la sfârşitul acestui secol. Săpăturile începute la 1914 de marele arheolog şi istoric Vasile Pârvan au descoperit aproape întreaga incintă a zidurilor puternice – păstrate pe alocuri până la 7 m înălţime, străjuite de turnuri de apărare. În interior, diferite clădiri publice (therme, bazilici, etc..). Cetatea Histria paote fi socotită « Pompeiul » românesc. Lângă cetate, un mic muzeu local, în care sunt păstrate o parte din monumentele ei sculpturale şi epigrafice.
 

Cetatea Callatis (Mangalia), zidită de coloniştii greci la 504 şi reclădită de Romani. Zidurile cetăţii se păstrează numai pe unele laturi, mult deteriorate deoarece oraşul modern este zidit deasupra oraşului antic. Un mic muzeu local conservă o parte dintre diferitele obiecte antice descoperite acolo.
 

Cetatea Tomis (Constanţa), mai puţin importantă în epoca grecească, dar mai însemnată în epoca romană. Aici a fost exilat, în timpul împăratului August, poetul roman Publius Ovidius Naso. Din vechea cetate se păstrează abia câteva urme dintre care un turn din zidul cetăţii, pe B-dul Carol din Constanţa.
 

Cetatea Tropaeum Traiani (lângă satul Adamclissi), construită de împăratul Traian.
 

Trofeul lui Traian, lângă cetatea Tropaeum ridicat în amintirea victoriei şi a soldaţilor căzuţi. Cel mai important monument de acest fel din provinciile imperiului roman. Basoreliefurile sale au fost transportate la Bucureşti (Parcul Carol).
 

Cetatea Ulmetum (lângă satul Pantelimonul de Sus) desgropată prin săpăturile lui Vasile Pârvan.
 

Cetatea Capidava (la Nord de Cernavodă), pe malul Dunării, zidită de Romani. Impunătoarele ziduri şi turnuri de aproape 7 m înălţime se văd de departe.


Cetatea Axiopolis ( Cernavodă), locul de naştere al lui Dasius (Dacicus).


Cetatea Carsium în al cărui nume de poate recunoaşte forma impură a Hârşovei de azi.

Staţiunea preistorică de la Cernavodă, săpată în 1917, a dat la iveală resturile unei civilizaţii din epoca de aramă (2.000 a. Chr.).


« Valurile lui Traian  », unul din piatră şi celălalt din pământ, străbat Dobrogea de la Mare (Constanţa ) până la Dunăre (Cernavodă) şi se pot vedea încă foarte bine de la mare întindere. Nu se cunoaşte cu precizie data construirii acestor vaste fortificaţii militare.

Populaţiesus

 

Starea populaţiei. După rezultatele provizorii ale recensământului general al populaţiei, judeţul C. numără de 249.914 locuitori.

 

 

Populaţia judeţului este repartizată astfel:
 

a) Pe oraşe şi plăşi, după sex:

Unităţi administrative Numărul locuitorilor
Total Bărbaţi Femei
Total judeţ 249.914 129.931 119.983
Total urban 79.663 43.616 36.047
1.       Municipiul Constanţa 58.258 31.944 26.314
2.       Oraşul Carmen –Sylva 871 474 397
3.       Oraşul Cernavoda 6.459 3.907 2.552
4.       Oraşul Hârşova 3.603 1.788 1.815
5.       Oraşul Mangalia 2.776 1.426 1.35
6.       Oraşul Medgidia 5.791 3.068 2.723
7.       Oraşul Techirghiol 1.905 1.009 896
Total rural 170.251 86.315 83.936
1.       Plasa Dunărea 33.744 17.054 16.69
2.       Plasa Mangalia 48.022 24.494 23.528
3.       Plasa Ovidiu 39.419 20.039 19.38
4.       Plasa Traian 49.066 24.728 24.338


b) Pe grupe de vârstă:
 

Grupe de vârstă Locuitori Grupe de vârstă Locuitori
Toate vârstele 249.9 30-49 de ani 52.3
0- 9 ani 71.52 50-69 de ani 10.89
10-29 ani 99.45 70 de ani şi peste 4.217
    Vârstă nedeclarată 1.538


Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul C. conform cifrelor publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931–1936 sunt următoarele:

Anual Cifra probabilă a populaţieii judeţului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute Proporţii la 1.000 locuitori
Născuţi vii Morţi Excedent natural Născuţi vii Morţi Excedent natural
1930- 1935
(medie anuală)
- 10.39 5.544 4.846 39,6 21,2 18,4
1931 251.933 9.658 5.622 4.036 38,3 12,3 16,0
1932 256.93 11.07 5.503 5.562 43,1 21,4 21,7
1933 262.249 10.59 4.933 5.65 40,4 18,8 21,6
1934 267.554 10.52 6.078 4.454 39,4 22,7 16,7
1935 271.285 10.11 5.58 4.526 37,2 20,5 16,7
1936 277.207 10.4 5.172 5.226 37,5 18,8 18,8


La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului Constanţa a fost de 281.483 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 cifra aflată la 1 iulie 1937 şi anume 249.914 reprezintă un spor natural de 31.669 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, ceea ce corespunde unei creşteri medii de 12,7 %.

Înfăţişare socialăsus

 

 

Din sbuciumata istorie a ţinutului, se poate deduce uşor caracterul mozaical, lipsa de coeziune pe care o prezintă în diversele sale manifestări viaţa socială a judeţului C.
 

 

Ţinut de trecere, drum întins între Dunăre şi Mare, aşezat în calea tuturor invaziilor, de la Sud către Nord, a lui Darius, a regilor Macedoniei, a osmanlâilor, şi de la Nord către Sud a goţilor, slavilor, a bulgarilor, a tătărimii, era firesc ca din cauza aceasta dezvoltarea unei puternice vieţi populare – rezultat al unei fuziuni multiseculare a elementelor ei – să fie împiedicată.


Judeţul C. oferă din punct de vedere etnic un aspect variat. Elementul care într-o oarecare măsură i-a putut impune un caracter specific, până acum câţiva ani, au fost Turcii.


Aşezaţi aici sub protecţia sultanilor de la Constantinopole ei au putut înfiripa o tradiţie distrugând formele, câte vor fi rămas, ale culturii romanice şi bizantine de odinioară.


Aşezările tătăreşti sunt de dată recentă - pe la mijlocul secolului trecut. Ele pot fi recunoscute uşor prin dispoziţia lor radiară, prin casele prelungi, compuse dintr-un singur şir de încăperi, ridicate, fără ferestre la drum, din lut galben şi din stuh.


Rodul ogoarelor şi-l ţin şi astăzi în pământ. E o amintire din timpurile când în stepele lor îndepărtate, se temeau de invaziile de pradă.
 

Viaţa românească a provinciei, deşi oprimată în trecut din cauza caracterului ei creştin, a cunoscut în Dobrogea, în cursul dominaţiei turceşti, o continuitate perfectă. Ea a fost întreţinută în acel timp de oierii români dintre care mulţi se aşezau pentru totdeauna peste Dunăre, ca şi de ţăranii emigranţi, mai ales în cursul secolelor XVII şi XVIII din Principate, ca să scape de dări.


După ce acest pământ a fost restituit României, popularea lui cu elemente româneşti s-a făcut mai ales din locurile care aveau cu el legătură statornică.


Colonizarea a numeroşi români-macedoneni, mai ales în sudul judeţului, a dat, de curând, un nou caracter etnografic ţinutului.


E de aşteptat acum, după emigraţia masivă a Turcilor către Asia Mică, şi după ce elementul tătăresc, foarte slab în formele sale de cultură populară, îşi va pierde cu totul caracterul tradiţional, un reviriment puternic al vieţii româneşti: sinteză a formelor de viaţă locală şi a celor importate de pe întinsul românesc.

Economiasus

Având drept capitală cel mai mare port al României, judeţul C. este prin excelenţă, un judeţ bogat. Pe linia de cale ferată Cernavoda-Constanţa, traficul este de o intensitate neîntâlnită în restul ţării. Frumoasele staţiuni balneare de pe litoral oferă şi ele un izvor însemnat de venituri.
 

Agricultura. Judeţul C. are o suprafaţă totală de 691.000 ha. Suprafaţa arabilă este de 508.213 ha, adică 73,54 % din suprafaţa judeţului şi 1,72 % din suprafaţa totală a ţării.
 

Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 63.069 ha, adică 12,41%, iar mica proprietate 445.144 ha, adică 87,59%.
 

Din totalul suprafeţei arabile cerealele ocupă 414.517 ha, astfel repartizate:
 

Orzul ocupă 150.790 ha, cu o producţie de 646.482 chint. (prod. medie la ha 4,3 chint.).
 

Porumbul ocupă 140.746 ha, cu o producţie de 608.722 chint. (prod. medie la ha 4,3 chint.).
 

Ovăzul ocupă 57.174 ha, cu o producţie de 271.065 chint. (prod. medie la ha 4,7 chint.).
 

Grâul ocupă 45.446 ha, cu o producţie de 204.804 chint. (prod medie la ha 4,5 chint.).
 

Secara ocupă 11.311 ha, cu o producţie de 44.390 chint. (prod. medie la ha 3,9 chint.).
 

Meiul ocupă 9.050 ha.
 

Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 19.171 ha repartizate astfel: Dughia ocupă 15.841, cu o producţie de 125.998 chint. (media la ha 7,9 chint).
 

Plantele alimentare ocupă 12.818 ha. Din această suprafaţă fasolea ocupă 5.603 ha, cu o producţie de 22.728 chint ( prod. medie la ha 4,0 chint). Pepenii verzişi galbeni ocupă 2.780 ha, cu o producţie de 187.768 chint. (prod medie la ha 67,5 chint). Mazărea ocupă 2.251 ha, cu o producţie de 12.246 chint. (prod medie la ha 5,4 chint.). Cartofii ocupă 798 ha, cu o producţie de 56.416 chint. (prod. medie la ha 70,7 chint.). Lintea ocupă 635 ha, cu o producţie de 2.312 chint. (prod. medie la ha 3,6 chint.).
 

Plantele industriale ocupă 40.161 ha. Din această suprafaţă rapiţa ocupă 28.555 ha, cu o producţie de 118.419 chint. (media la ha 4,1 chint.). Inul ocupă 9.293 ha, cu o producţie de 35.431 chint. fuior şi 34.749 chint. sămânţă, (media la ha 3,8 chint.). Soia ocupă 1.443 ha, cu o producţie de 4.111 chint (media la ha 2,8 chint). Floarea soarelui ocupă 477 ha, cu o producţie de 2.244 chint. (media la ha 4,7 chint.).
 

Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (691.000 ha), ogoarele sterpe ocupă 21.546 ha.
 

Fâneţele naturale ocupă 252 ha.
 

Păşunile ocupă 31.531 ha.
 

Pădurile ocupă 13.226 ha.
 

Pomii fructiferi ocupă 319 ha.
 

Viţa de vie ocupă 4.468 ha cu o producţie de 128.861 hl.
 

Creşterea animalelor. În judeţul C. se găseau în anul 1935:
 

Cai 74.574, boi 63.955, bivoli 993, oi 410.917, capre 1571, porci 42.845, stupi sistematici 1.208, stupi primitivi 2.510.
 

Judeţul este caracterizat prin marele număr de oi.
 

Industrie. (Fără municipiul Constanţa). 10 mori sistematice, 1 fabrică de unelte agricole, 1 de postav ţărănesc, 1 de culori de pământ, 1 tăbăcărie, 9 de cărămizi şi ţigle, 1 de cretă şi 1 de ciment. Cariere: caolin la Cuza-Vodă, Docuzol, Medgidia şi Totorman, argilă, nisip, piatră calcară pentru fabricarea varului, piatră calcară pentru construcţii şi pavaje, piatră pentru fabricarea cimentului la Cernavoda, Saligny şi Topalu.
 

Drumuri. Judeţul Constanţa este străbătut de o reţea de drumuri în lungime totală de 4.128 km 474 m, repartizată astfel:
 

Drumuri naţionale. 315 km 380 m, din care Direcţiunea Generală a Drumurilor întreţine 303 km 163 m (pietruiţi şi pavaţi), iar municipiul 3 km şi 363 m.
 

Drumuri judeţene 584 km 066 m din care administraţia judeţului întreţine 476 km 517 m (pietruiţi), iar municipiul şi comunele urbane 6 km 155 m (din care 820 m pavaţi).


Drumuri comunale 3.229 km 028 m.


Lungimea podurilor este de 1.451,20 metri repartizată astfel: podur i naţionale 483,95 m, judeţene 779,25 m şi comunale 208,00 m.


Prin judeţ trec 3 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi:

  • Slobozia – Hârşova - Constanţa.
  • Silistra – Cobadin - Constanţa.
  • Tulcea – Constanţa – Bazargic.


Cale ferată. Judeţul C. este străbătut de o reţea de cale ferată în lungime de

270 km, din care 60 km linii principale duble şi 204 km linii secundare simple.
 

Itinerarii principale. Rapide: Bucureşti – Constanţa.
 

Accelerate: Bucureşti – Constanţa şi Buzău – Constanţa.
 

Staţii importante: Constanţa (oraş, port, Palas) Medgidia, Cernavoda, Eforie, Carmen-Sylva.


Navigaţie fluvială. Curse regulate ale Societăţii N.R.F. pe liniile: a) Galaţi – Brăila – Cernavoda – Silistra – Olteniţa – Giurgiu – Rusciuc – Corabia – Calafat –

T-Severin la Baziaş; b) Galaţi – Brăila – Cernavoda - Silistra ; c) Hârşova – Brăila – Măcin (zilnic).
 

Navigaţie maritimă. Constanţa este cel mai însemnat port maritim al ţării. Vapoarele S. M. R. fac curse regulate între:

  • Constanţa – Istanbul – Constanţa.
  • Constanţa – Istanbul – Pireu – Alexandria – Haifa – Beirut – Pireu – Istanbul – Constanţa.
  • Constanţa – Istanbul – Pireu – Haifa – Alexandria - Pireu – Istanbul – Constanţa.
  • Galaţi – Sulina – Constanţa – Istanbul – Izmir – Pireu – Malta – Napoli – sau Genova – Marsilia – Barcelona - Valencia – Alger – Istanbul – Constanţa – Sulina – Galaţi.
  • Galaţi – Sulina - Constanţa – Istanbul – Haifa - Tripoli – Beirut - Iaffa – Port-Said – Alexandria – Izmir – Istanbul - Constanţa – Sulina – Galaţi.

Navigaţie aeriană. Judeţul C. este străbătut de liniile aeriene ale societăţii L.A.R.E.S. cu plecare şi sosire pe aerodromul din Constanţa.
 

Itinerarii: Bucureşti – Constanţa şi Iaşi – Galaţi – Constanţa – Balcic.
 

Staţiuni climatice, balneare, turism. Pe lângă mare, una din marile bogăţii ale judeţului este lacul Techirghiol: nămol radioactiv, ape cloruro-sodice, bromuro-magneziene, de o eficacitate miraculoasă în tuberculoza chirurgicală (ganglionară, articulară şi osoasă), reumatism, gută, obezitate, chloro-anemie, limfatism, afecţiuni ginecologice, dermatoze. Renumele principalelor staţiuni balneo-climatice din jud. Constanţa a trecut de mult graniţele. Acestea sunt:
 

Constanţa, ridicată pe ruinele vechiului Tomis, astăzi oraş modern şi port de primă importanţă, este o staţiune balneo-climatică maritimă foarte apreciată. Climat dulce, aer bogat în săruri şi ozon. Principala plajă e la Mamaia, (la 2 km de Constanţa), cu o lăţime de 200 m şi având cele mai moderne stabilimente de băi de mare de pe întreg litoralul românesc, şi unele din cele mai mari din Europa. Alte plaje sunt Tataia, Duduia (în lungul litoralului spre N. de Constanţa ) şi Trei Papuci şi Modernă (chiar în centrul oraşului).
 

Constanţa poate primi orice număr de vizitatori în numeroasele sale hoteluri, vile şi restaurante de toate categoriile.
 

Cazinou, cinematografe, atât la Constanţa cât şi la Mamaia. Legătură directă de cale ferată cu Bucureşti, prin mai multe trenuri pe zi.
 

Eforia, staţiune modernă la 13 km de Constanţa, situată între litoralul mării şi lacul Techirghiol.Terenuri de sport, bazine, stabilimente de băi. Taberele O.N.E.F. şi « Prietenii mării ». Patru sanatorii de stat, între care unul militar. Casino, hoteluri de lux (Bellona, Neptun) pensiuni în vile moderne.
 

Carmen Sylva, situată între mare şi lac, la 17 km de Constanţa. Plajă întinsă la mare şi pe malul lacului Techirghiol. Mari stabilimente balneare, (Stabilimentele Movilă ale Societăţii profilaxia tuberculozei, ale Casei Muncii C.F.R., Sanatoriul « Dr. Costinescu »). Sediul a numeroase colonii şcolare. Casinouri, hoteluri de întâiu rang (Movila, Popovici, Hotelul Băilor, Tamara, etc.). Un mare număr de vile cu peste o mie de camere.


Techirghiol, pe malul lacului Techirghiol, la 17 km de Constanţa, cu stabilimente pentru băi de nămol calde şi reci. Dintre acestea cele mai importante sunt Sanatoriile Casei Centrale de Asigurări Sociale şi al Casei de Credit P.T.T..


Mangalia, staţiune liniştită pe malul mării, cu o plajă foarte întinsă, la 30 km de Constanţa. Tratament maritim combinat cu apele termale sulfuroase (32°) indicate în reumatism cronic, diateze neuroartritice, limfatism, anemie, rachitism. Sanatoriul Societăţii pentru combaterea tuberculozei la copii, 3 hoteluri modeste, numeroase camere cu pensiune sau fără, în case particulare. Oficiu P.T.T., medici. Curse regulate de autobuze la Constanţa.

Culturasus

Ştiinţă de carte. Populaţia judeţului, de la 7 ani în sus este de 195.492 locuitori, din care 63,1% sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 74,0% bărbaţi ştiutori de carte şi 51,2% femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie, în procente, este următoarea:
 

Gradul de instrucţie şcolară Mediul urban Mediul rural
Totalul ştiutorilor de carte 100,0 100,0
1.       Extraşcolară 1,4 0,9
2.       Primară 74,4 93,9
3.       Secundară 13,6 3,6
4.       Profesională 7,6 1,4
5.       Universitară 1,7 0,1
6.       Alte şcoli superioare 1,3 0,0


Învăţământ. Populaţia în vârstă şcolară a judeţului C. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 57.220 loc. (10.551 mediu urban şi 46.669 mediu rural).
 

Şcoli secundare. Liceu de băieţi, Liceu de fete, Gimnaziu industrial de băieţi, 2 gimnazii mixte, liceu comercial de băieţi, liceu comercial de fete, gimnaziu comercial de băieţi, gimnaziu comercial de fete, liceu profesional de fete, liceu industrial de fete, şcoală normală de fete, pension de fete, seminar musulman, şcoală de arte şi meserii, şcoală de gospodărie casnică, şcoală de industrie casnică, şcoală de agricultură, şcoală de viticultură.
 

Şcoli primare. 260, din care 208 rurale şi 52 urbane (253 şcoli de stat şi 7 confesionale), cu un număr total de 34.460 elevi (8.110 mediu urban şi 26.350 mediu rural) şi cu 759 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).
 

Grădini de copii 85, din care 63 rurale şi 12 urbane, cu un număr total de 5.428 copii (4.172 mediu urban şi 1.256 mediu rural) şi cu 87 conducătoare (situaţia din 1934).


Instituţii culturale. Instituţii ştiinţifice: Institutul bio-oceanografic la Constanţa, Laboratorul de cercetări bio-chimice la Techirghiol şi Institutul Zoologic « Prof. I. Borcea » la Agigea.
 

Muzee: Muzeul regional la Constanţa, muzee la Istria, Mangalia, Hârşova, Topalu şi Pantelimonul de Sus.

În judeţ se relevă activitatea despărţământului Asociaţiei pentru Literatura şi Cultura Poporului Român « Astra » cu sediul în muncipiul Constanţa.

Liga Culturală activează în cuprinsul Municipiului Constanţa.

Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului întreţine în judeţ 72 cămine culturale, 2 societăţi muzicale şi 15 biblioteci, adică în total 89 organizaţii culturale, dintre care 35 au personalitate juridică.

În municipiul Constanţa mai activează: Biblioteca municipală, Biblioteca avocaţilor, Biblioteca C.F.R., 1 societate muzicală, 1 de şah.


În judeţ se mai găsesc: 2 teatre (la Constanţa), 7 cinematografe, 14 societăţi sportive, 15 de vânătoare.

Religiesus

Confesiuni. Din totalul locuitorilor judeţului C. 78,9 % ortodocşi şi 0,3% sunt greco–catolici. Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.
 

Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 110 biserici ortodoxe, 1 greco-catolică, 1 armeano-gregoriană, o casă de rugăciuni adventistă, 1 baptistă, 140 moschei şi geamii musulmane şi 4 sinagogi.


Mânăstirea Sf. Elena de la Mare în comuna Domniţa Elena.
 

Instituţii bisericeşti. În municipiul Constanţa se află reşedinţa Episcopiei Constanţei. Judeţul are 3 protopopiate ortodoxe: la Constanţa, Medgidia şi Ioan-Corvin.

Administraţiesus

Organizare administrativă. Capitala judeţului este municipiul Constanţa. Judeţul are 8 oraşe (Constanţa, Carmen-Sylva, Cernavoda, Eforia, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Techirghiol) şi 202 sate, împărţite astfel:
 

  • Plasa Cernavoda - 15 sate
  • Plasa Dunărea - 26 sate
  • Plasa Ferdinand I - 37 sate
  • Plasa Mangalia - 24 sate
  • Plasa Medgidia - 26 sate
  • Plasa Negu-Vodă - 37 sate
  • Plasa Traian - 37 sate

Organizare sanitară. Spitale de stat în: Constanţa Spit. « Prof. Dr. Sion » şi Spit. Militar, Cernavoda, Medgidia şi Plopeni.
 

4 sanatorii de stat (dintre care 1 militar) la Eforia ; 1 preventoriu de stat la Agigea ; 2 sanatorii ale Societăţii pentru combaterea tuberculozei la copii (Carmen-Sylva şi Mangalia); 1 sanatoriu al Casei Asigurărilor Sociale şi 1 al Casei de Credit P.T.T la Techirghiol.
 

Sanatorii particulare la Constanţa şi la Carmen-Sylva.
 

23 dispensare de stat.
 

1 dispensar comunal la Carmen-Sylva.
 

Serviciu sanitar judeţean şi Serviciile sanitare ale oraşelelor Constanţa, Hârşova, Medgidia şi Cernavodă.
 

Asistenţă şi prevedere socială. Ministerul muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale întreţine colonia de muncă din Agigea, cu 50 de ocrotiţi.
 

Societatea pentru combaterea tuberculozei la copii întreţine sanatorii la Carmen-Sylva şi Mangalia.
 

Societatea « Crucea Roşie » are filiale la Constanţa, Medgidia şi Cernavoda.
 

În muncicipiul Constanţa, mai există următoarele instituţii de ocrotire şi asistenţă: Oficiul I.O.V., Societatea « Principele Mircea », Societatea « Amicele tinerelor fete », Soc. « Sf. Fecioara Maria », Asociaţia creştină a femeilor, Societatea Doamnelor Izraelite, Societatea « Bicker Horliu » şi Societatea « Selim Abdulachim ».
 

1 azil de bătrâni şi 1 cămin pentru muncitori la Constanţa.

849___bacuri_plutitoare_n_portul_constana.jpg

Bacuri plutitoare în portul Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

850___biseric_lipoveneasc.jpg

Biserică lipovenească

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

851___cas_i_mas_la_malul_mrii_negre.jpg

Casă şi masă la malul Mării Negre

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

852___casinoul_din_constana.jpg

Casinoul din Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

853___casinoul_din_constana_la_nceputul_rzboiului.jpg

Casinoul din Constanţa la începutul războiului

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

855___grup_de_copii_n_dobrogea.jpg

Grup de copii în Dobrogea

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

856___cuib_de_mitralier_i_aparat_de_filmat_n_dobrogea.jpg

Cuib de mitralieră şi aparat de filmat în Dobrogea

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

857___doi_militari_romni_n_constana.jpg

Doi militari români în Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

858___dou_maini_pe_plaj.jpg

Două maşini pe plajă

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

859___operatorii_unui_film_de_propagand_n_portul_constana.jpg

Operatorii unui film de propagandă în portul Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

860___infanteria_romn_mrluind.jpg

Infanteria română mărşăluind

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

861___lipovean_n_faa_bisericii.jpg

Lipovean în faţa bisericii

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

863___locuitor_al_unui_sat_din_dobrogea.jpg

Locuitor al unui sat din Dobrogea

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

865___marinari_germani_i_tunul_de_88_cm_de_pe_siebel_ferry.jpg

Marinari germani şi tunul de 8.8 cm de pe Siebel Ferry

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

866___oficiali_naziti_cumpr_vin_n_butoiae_artizanale.jpg

Oficiali nazişti cumpără vin în butoiaşe artizanale

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

867___oficiali_naziti_cumprnd_flori_de_la_ignci_bucureti.jpg

Oficiali nazişti cumpărând flori de la ţigănci, Bucureşti

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

868___ofieri_germani_pe_siebel_ferry_n_marea_neagr.jpg

Ofiţeri germani pe Siebel Ferry, în Marea Neagră

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

869___piaa_central_din_constana_statuia_lui_ovidiu.jpg

Piaţa centrală din Constanţa, statuia lui Ovidiu

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

870___puitorul_de_mine_carol_n_portul_constana.jpg

Puitorul de mine "Carol" în portul Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

871___reedina_de_var_a_regelui_carol_ii.jpg

Reşedinţa de vară a regelui Carol II

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

872___soldat_picteaz_docurile_portului_constana.jpg

Soldat pictează docurile portului Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

873___soldai_pe_malul_mrii_negre.jpg

Soldaţi pe malul Mării Negre

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

874___soldai_i_ofieri_la_manevre_pe_marea_neagr.jpg

Soldaţi şi ofiţeri, la manevre, pe Marea Neagră

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

875___ran_turc_din_dobrogea.jpg

Ţăran turc din Dobrogea

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

876___trupe_romneti_mrluind_prin_constana.jpg

Trupe româneşti mărşăluind prin Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

877___turcoaic_cernnd_fina.jpg

Turcoaică cernând făina

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

878___vas_n_docuri_constana.jpg

Vas în docuri, Constanţa

Sursa:  fotograf Horst Grund, actualmente Museum Syndicate

Principalele aşezărisus

  • Constanţa, capitala judetului
    Stema. Pe scut albastru zeiţa Fortuna de aur, cu coroana murală pe cap, ţinând în mâna stângă un corn de abundenţă şi în dreapta o cârmă de corabie, tot de aur.
    Scutul timbrat de o coroană murală cu 7 turnuri.
    Simbolizează divinitatea antică protectoare a oraşului Tomis, vechea Constanţa.
    Istorie
    Vechime şi desvoltare istorică. Se pare că Tomis (vechea Constanţă) a fost întemeiat de Greci în sec. VII a. Ch. odată cu celelalte aşezări coloniale pe acest mal
    al Pontului.
    Tradiţia întemeierii e însă în legătură cu epopeia fabuloasă a lânii de aur. Se spune că după ce Medeia, fiica regelui Colchidei, a fost părăsită de Iason care n-o mai
    iubea, a sfâşiat din răsbunare pe fiul lor, risipindu-i mădularele pe ţărmul acesta
    pustiu. Tomis şi-ar fi tras numele de aici: tomi însemnând în vechea greacă bucăţi.
    Aşezarea grecească a înflorit în secolele următoare. Rostul ei economic nu era prea deosebit de cel de azi: în Tomis se făcea schimbul de produse ale Daciei cu Levantul şi Mediterana italică.
    Tot atât de prosper sub dominaţia romană, el a cunoscut, în sec. I, pe poetul Ovidiu, exilat dela Roma care, aici, şi-a plâns soarta în Pontice, în celebrele Tristii, şi a scris, după propria-i mărturie, versuri în limba dacilor autohtoni pe care ajunsese să-i iubească.
    Sub Domiţian, oraşele din această parte a Pontului: Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessus şi Mesembria, formând o confederaţie, cunoscută sub numele de Hexapolis, îşi aleseră ca metropolă Tomis.
    Aşezat în calea tuturor năvălitorilor, Tomis fu pustiit cumplit de Goţi (368). Constantin cel Mare îl restaură. Dela el i se trage al doilea nume de Constantiana sau Constanţa. Cu acest nume, ortografiat Konstanza sau Konstantia, el este des întâlnit în textele bizantine. Aici a fost în tot cursul evului mediu şi începând din sec. IV, sediul episcopului din Tomi, mărturie a străvechii creştinătăţi a locurilor acestea.
    Şirul episcopilor, participanţi la soboarele ecumenice, deşi de caracter popular latin, căpetenii ale oraşului romanic, deci românesc, se urmează neîntrerupt până la
    invazia bulgară. În sec. XIV Mircea-cel-Bătrân îşi întinde domnia până la „Marea cea mare», cuprinzând Constanţa. Sub urmaşii lui oraşul căzu, ca şi întreg ţinutul, în
    puterea turcilor. Sub turci, oraşul cunoscu o treptată decădere, până a nu mai fi decât un sat.
    Renaşterea oraşului datează dela refacerea portului şi construirea de către o societate engleză a liniei ferate Cernavoda - Constanţa (1864) şi mai ales dela încorporarea Dobrogei la România. Podul de peste Dunăre, dela Cernavoda, a asigurat oraşului o desvoltare considerabilă.
    Monumente istorice. Farul genovez aşezat pe un adevărat promontoriu, şi care serveşte şi azi, în hărţile maritime, ca punct de reper navigatorilor.
    Zidurile cetăţii Tomis, din cari se mai păstrează un vechiu turn pe B-dul Ferdinand.
    Populaţie
    Municipiul C. avea în 1930, după rezultatele provizorii ale recensământului al populaţiei din acel an, 58.258 locuitori. Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1 Iulie 1937) este de 60.728 locuitori, indicând un spor natural de 2.470 locuitori în şase ani şi jumătate, adică o creştere de 4,2 %.
                            Înfăţişare socială
    Desprindem din studiul domnului Ion Marin Sadoveanu (în Boabe de Grâu, II, 2) o frumoasă evocare a Constanţei: “În jurul farului vechiu, pe această încheietură a bulevardului Elisabeta cu strada Remus Opreanu, se află o căsuţă scundă, cu fiare la ferestre, singuratecă, împrejmuită de câteva boschete. A fost fără îndoială, pe promontoriu, locuinţa îngrijitorului. (Reaminteşte prin netedul şi romanticul său ceva din aşezarea dela Caliacra). E locuită. Se face bine că se păstrează, fiind unul dintre cele mai frumoase colţuri ale Constanţei.
    Acest întreg cartier de deasupra bulevardului în spre mare, bine asfaltat, curat, împrejmuit numai de hoteluri mari şi vile, în serile de toamnă şi de iarnă, pustiu de oameni, este acela care dă nota de tristeţe şi desolare Constanţei. Nicăiri ca aici nu te întâlneşti cu impresia ce îţi aruncă tristeţea în desnădejde; strada dansează sub tine în bătaia vântului şi te ameţeşte. Lucrul se datoreşte lămpilor electrice; clătinate de crivăţ, ele îşi balansează cercul luminos pe trotoare, transformând întreaga stradă într-o punte uriaşe de corabie, pe furtună.
    Păsările de noapte, cu strigătul scurt şi răguşit, se iau la întrecere cu vântul şi chievnesc din turla bisericii bulgare, pe care, lângă o răscruce şi-au ales-o ca pe un imens şi aerian cuib. La toate acestea adăugaţi un fel de şuerat permanent al firelor electrice, un fel de zumzet metalic al ferestrelor sau lovitura rară şi violentă a unei uşi uitată deschisă la vreun balcon şi aveţi imaginea acestui cartier elegant, stins, cu linii precise şi poate prea aspre, în luptă cu iernile constănţene.
    Şi de câte ori pe o noapte ca aceasta traversezi oraşul, ţinându-te de ziduri, la răscruci, acolo unde se încaeră crivăţele, îţi aduci fără să vrei aminte de Ovidiu exilat la Tomi. E un ritual Ovidiu la Constanţa. Dintr-o aplicaţie puţin didactică şi puţin orgolioasă a primilor cărturari şi edili români, poetul latin circulă cu o actualitate pe care i-o accentuiază anual, iarna. Ovidiu e un patron. Lui i se adresează de către toţi condoleanţele, entuziasmele, reproşurile ce s-ar putea face oamenilor şi pământului.
    În biete case, poate numai cu un vag plan latin, în care însă fumul, întunerecul şi murdăria şi cântecul îngheţat al iernii de afară impuneau pe barbarii ce îşi împărţeau vieaţa vechiului Tomi din primul veac creştin, îţi place, în seri de acestea triste şi sonore, să-ţi reaminteşti de poetul strălucit al epocii de argint din literatura latină, în care mitologia şi toate poncifele unei supra încărcări de subţirimi dădeau un
    stil sclipitor, dar nu cald. Acest estetizant libertin era foarte puţin făcut pentru neaşteptata sa funcţiune patronală şi a unui sentiment şi a unei teorii de continuitate latină.
    Întâmplarea însă şi entuziasmele au vroit în altfel. Cred că legăturile se fac mai mult cu nenorocirile omului, pedeapsa cetăţeanului exilat de împărat şi bocetul cronicarului, iar nu cu opera însuşi a poetului, care ca atitudine şi manieră e în altă lume şi în altă tonalitate. Oricum, prestigiul acesta al unei suferinţe omeneşti şi al unei aspre legi romane, ce a încheiat cu un surghiun la Tomi capitolul unei cronici mondene dela Roma în anul 8 d.Cr., se asociază numelui lui Ovidiu. Şi la Constanţa, într-o formă mai vagă, ce e drept, şi mai romantică, adusă de dincoace de Dunăre, în epoca romantismului nostru politic şi literar, trăieşte şi acum.
    În această parte a oraşului, pe peninsulă, marea este prezentă pretutindeni. Aci este cetatea de stânci cu maluri sigure, în inima căreia zac şi astăzi dărâmate - temelii
    pentru Constanţa cea nouă - vechile aşezări. Cam ceea ce trebue să fi fost de mult,
    subt turci şi cum am găsit noi Constanţa acum cincizeci şi trei de ani, ne înfăţişează acea stampă de artist francez - Béarn - după care astăzi nu mai găsim asemănare decât cu oraşele Bulgariei, departe în spre Sud, cu Mesemvria, de pildă. Aceasta ca smalţ turcesc. Natura Constanţei e însă mult mai săracă. Acolo unde se sfârşeşte dintele de stâncă al peninsulei, se prelungesc şi spre Nord şi spre Sud malurile roşietice de clisă, lunecătoare şi sterpe. Nimic din vegetaţia obişnuită nu creşte pe aci. Numai doi copaci luptă cu vânturile şi uscăciunea pământului: salcâmul şi oţetarul. Şi cunosc mai mult de o trudă şi o îngrijire care n-a izbutit decât cu greu să înflorească trandafirii ... Din bulevard şi din golful din Sud, tăiat, drenat, limpezit, se întinde portul, cu toate aşezările lui industriale pe coastă: silozuri, rezervoare de petrol, până departe în spre vii. Pe lângă dana silozurilor se crede a se fi întins în antichitate vechea schelă a cetăţii Tomi.
    Portul turcesc, un dig de lemn cu un felinar mai mult decât un far, cum
    păstrează şi astăzi Balcicul, era pe locul unde se află Serviciul Portului, în faţă, de cum cobori din oraş. Portul  « mărit şi apărat de valurile mării », după cum scrie pe farul din larg, este opera domniei regelui Carol I, care a reînviat cu râvnă şi înţelep-
    ciune întreaga provincie. Din acest port, visul Regelui a fost să întindă linia Serviciului Maritim Român, sborul « păsărilor albe» după cum li se spune în Bosfor veaselor noastre din cauza colorii lor, până în Indii.
    Fără îndoială, portul Constanţa, astăzi, este cel mai important pe coasta Mării Negre între Odessa şi Istambul. Un port mare însă nu este. Alăturat de Marsilia, Genova - care în veacurile trecute a imitat exemplul Ionienilor din antichitate şi a înfiinţat aci multe comptuoare de comerţ- şi chiar Pireul, pentru a nu pomeni decât de porturi de Sud, pare uitat şi singuratec.
    Pentru cine a asistat în câţiva zeci de ani la transformarea portului turcesc de odinioară în portul modern de astăzi, în primul rând se remarcă o lipsă şi anume: aceea a caicurilor cu pânze, de cabotaj, de odinioară. Sunt mai bine de cincisprezece ani de când vasele acestea tăcute, cu un tonaj modest, au fugit spre Sud. Mangalia rareori le mai opreşte. Mai des Burgasul şi Mesemvria. Multe putrezesc în Cornul de aur. E o întreagă marină de căpitani şi armatori improvizaţi care dispare odată cu retragerea turcilor de pe aceste coaste.
    Şi versul lui Anghel:
    Un steag turcesc înscrie pe cer o semilună
    care ca şi stampele franţuzeşti de pe la începutul veacului trecut, fie în faţa Brăilei fie în faţa Constanţei, a încercat să prindă corabia Levantului, tinde să devie chihlimbarul în care doarme o vieaţă ce a apus.
    Şi totuşi Constanţa şi prin instalaţiile sale şi sufleteşte vorbind, e un port complet. În puterea lui au crescut generaţii întregi româneşti, singurii oameni pierduţi prin ţară, cu adevărata înţelegere a mării şi mai ales a portului. Pe constănţenii de atunci, copii, astăzi bărbaţi, crescuţi odată cu portul lor, îi distingi uşor, oriunde i-ai întâlni, după emotivitatea bruscă ce îi cuprinde când le pomeneşti de cele câteva hec-
    tare de apă liniştită.
    Unii oameni desluşesc ideile şi asocierile lor din efortul subconştientului de unde le pescuesc, prin umbre mari şi un fel de răcoare: aceia sunt oamenii dela munte; alţii, prin pâcla deasă şi înecăcioasă de praf şi arşiţă uscată: aceştia sunt cei
    dela câmp; şi în sfârşit, cei din urmă, printr-un fel de sărituri elastice ale sufletului pe un luciu instabil - portul. Aceştia sunt cei dela mare. Recomand, pentru cine vrea să înţeleagă portul, la Constanţa, cimitirul portului şi Duminicele cheiurilor. Sunt lucruri pe care le ştie orice barcagiu şi orice licean şi astăzi.
    Cimitirul portului este un loc mai îndepărtat, între silozuri şi bazinul de petrol, cu apa stătută, neadâncă şi cu ceva terenuri vagi, ierburite, prin care se încrucişează vechi linii, cu şinele mâncate de rugină. Aci zac pe o coastă, rănite de moarte, foste vase de odinioară: remorchere, yachturi, bărci. Primăvara e linişte şi soare călduţ. Se poate ceti foarte bine. Îmi reamintesc de un remorcher vechiu, cu sbaturi « Sulina »,
    care, ruginit, abia mai plutea, cu  « bandă în tribord» şi pe care îl transformasem, câţiva din generaţia mea, în salon de lectură. Paginele parcurse în cadrul acesta căpătau o prospeţime şi o adâncime, o vieaţă, cu care nu m-am reîntâlnit niciodată.
    Iar Duminicele portului au un farmec unic: omul dispare. Materialul liber, transformat sau nu, trăieşte. Trăieşte hambarul cu răsuflarea sa călduţă şi usturătoare de grâu; trăieşte praful fin şi gras al cărbunelui, trăieşte fierul încovoiat din tablele
    pântecelor greoaie de vase, mângâiate de apa verde. Murdăria lumii şi grelele miresme încremenesc, şi constant curate şi cristaline nu apar decât în înserare, luminile farurilor cu eclaturi sau ale farurilor fixe. Şi în amurg descifrezi cu greu pe dane, scrise cu păcură, nume ciudate: « Adria », «  Amarillys », « Satornia »...  Sunt cărţi de vizită, pe piatră, lăsate de vase mari şi negre, scrise noaptea între două pipe şi un cântec, de mâna unui marinar strecurată între cheiu şi copastie, purtată de cine ştie ce gând ...
    Farmecul primului nostru port la mare a atras spre el din lumea sensibilităţii româneşti, pe scriitori. Doi dintre ei, înainte de războiu, ceea ce era lucru foarte rar, au şi fraternizat cu apele, făcându-se proprietari de nave: Alex. Davila împânzea
    rada cu cooter-ul său  «  Vlaicu Vodă »,  iar George Diamandy, mai avut, se dăruise cu o fregată uşoară din Alexandria Egiptului, vas botezat  «  Sparge val » cu care îşi îngăduia călătorii mai lungi. Cred că scriitorii au fost primii yachtmeni români!
     În literatura definitiv întocmită, marea şi lumea ei, cu loc de inspiraţie în Constanţa, a fost adusă şi de Jean Bart, dar mai puţin, autorul fiind el însuşi ofiţer de marină şi culegându-şi impresiile de pe o rază mai largă,- dar mai ales de scriitorii Ion Minulescu şi D. Anghel ...
    Unei Constanţe de odinioară negoţul îi sta croit pe măsură. Astăzi, străinii şi vizitatorii de vară, cu necesităţile lor, i-au dat o înfăţişare, pe strada Carol cel puţin, de oraş ţinut la curent cu cele de trebuinţă. Şi afacerile tot mai mari au creat băncile, cu operaţiile lor abstracte, învăluite în formule sacramentale.        
     Pe vremuri, când burgada turcească abia se deştepta la viaţă, lucrurile se înfăţişau în altfel. Casele de schimb erau nişte biete dughene, cu de toate: dela săpun până la pene de pălărie şi cu lire, dolari, drahme, franci, înşirate pe o sfoară ce spânzura transversal pe aşa numita vitrină. Mărfurile pentru ţărani şi gospodăriile rurale din jurul oraşului, ale marilor moşieri, mocani, cum sunt numiţi, în
    majoritatea cazurilor, coborau până aproape de inima oraşului. Printre ele, produsele răsăritului apropiat: podoabe, false de cele mai multe ori, dar mai ales peşti proaspeţi, fructele dulci şi colorate şi legumele cu un abur rece şi pătrunzător de pământ, în ele. Era tot ce vasele descărcau în portul în care butoaiele de măsline dau un miros rânced lângă usturimea cărbunelui, parfumul de brad mort al cherestelii, şi florile mari de sidef ale petrolului pe apa liniştită a basinelor ...      
    În casele turceşti, din care nouii veniţi încercau să-şi croiască gospodării, rămâneau totuşi umbrele şi parcă apucăturile trecutului. Casele acestea, din care multe se mai găsesc risipite prin oraş, mai ales pe strada Ovidiu ce mărgineşte deasupra portului, aveau de obiceiu un etaj de lemn deasupra unui altuia de zidărie. Din vechile ziduri se desprinde cu uşurinţă gândul şi preocuparea negustorească a
    levantinilor: mai mult interes pentru marfă şi mai puţin pentru locuinţă. Numai magaziile, din care câteva mai sunt şi astăzi la Constanţa în faţa Catedralei şi la Cavarna şi Balcic, se construiau din piatră în întregime. Casele căpătau un material mult mai uşor. Prin geamuri rău închise, vânturile răscoleau încăperile. Se crea astfel o atmosferă de locuinţă fără confort, rece şi mai ales nesigură. Lumea românească
    aruncată aci se deprindea totuşi şi căpăta mai ales o înţelegere a mării şi a trecutului. Câte puţin lua fiecare din firimiturile unui mormânt descoperit. Simplele lămpi de lut, circulau pretutindeni. Mi s-a întâmplat însă să văd şi colecţii particulare cu mult mai bogate: fiole de parfum, foi de aur pentru ochii morţilor şi statuete de zei, tăiate într-o singură bucată de chihlimbar, împodobeau de multe ori, orgolios, tezaurele familiilor.
    Din jurul lacurilor şi în spre Deltă, de multe ori, toamna şi primăvara, trec stoluri înalte de păsări călătoare. Constanţa, care n-are decât pescăruşii sfioşi, fundaci cenuşii şi câteva lişiţe şi raţe sălbatece, pe maluri, iarna, când îngheaţă
    lacurile, le privea trecând deasupra ei, cu melancolie. Erau adevărate evenimente, toamna, când înfăşurate în vânturile calde, dar violente, care le-au surprins pe drum, stoluri mari de prepeliţe se abăteau, orbite de lumina farurilor sau lămpile Cazinoului, şi cădeau pretutindeni ameţite, de se puteau prinde cu mâna ... Multe cădeau în marea turbure, care înghiţea păsările şi trăznetele!
    Şi astfel, prin izolarea, asprimea şi ciudăţenia ei, Constanţa crease o colonie restrânsă fără prea mari şi nici însemnate realizări în forme cari să rămână subţirimi de gând sau de suflet dar cu o proaspătă şi interesantă vieaţă sufletească, puţin melancolică, puţin romantică, totdeauna interesată, care trăia din surprizele şi lirismul trecutului, farmecul neprecis al unei porţi orientale şi curiozitate de ştiinţă romanţată, fizică şi naturală.
    Mari evenimente politice, vreme îndelungată nu au fost, nici interne, nici externe. Numai legăturile de drumuri europene, ce se înnodau iarăşi în port cu vapoarele noastre, aduceau lucrurile senzaţionale prin trecerea câte unui personagiu
    important. Micul “ Principesa Maria” are în privinţa aceasta un trecut din cele mai nobile. Cu acest vas a călătorit cândva mareşalul japonez Noghi, şi tot el a dus, dela Dunăre, e adevărat, spre o escadră engleză a Mediteranei, în ultima lui călătorie de exilat, pe fostul împărat Carol al V-lea al Austro-Ungariei.
    Dar într-o zi de vară, 15-28 Iunie 1906, în rada Constanţei liniştite şi înfloritoare a aruncat ameninţător ancora cuirasatul-crucişător răsvrătit şi fugar din apele Sevastopolului « Potemkin ». Nimeni nu cunoştea nici vieaţa rusească nici
    frământările cari au început atunci în Rusia şi aveau să fie considerate de marea revoluţie din 1917 ca un preludiu ce isgonise vasul din portul său. Crucişetorul românesc « Elisabeta », care nici pe departe nu se putea măsura cu vasul rusesc,
    tip nou la epoca aceea, a salvat onoarea steagului românesc, arătându-se cu îndârjire apărător al portului Constanţa.
    Scurtele tratative dintre autorităţile româneşti şi răzvrătiţi s-au terminat cu predarea şi debarcarea acestora: vasul a fost luat în stăpânire de români, cari au arborat tricolorul, şi până la restituirea sa, în apele nerăzboinice ale Constanţei s-a legănat colosul acesta negru şi domolit, fumegând uşor pe cele trei coşuri ale sale ...
    Din amintiri de oameni, de locuri şi de evenimente, roind în jurul acestei Constanţe, retrăiesc şi regăsesc aci ispita cronicarului şi dulceaţa scrisului purtat pe fire de timp şi chipuri de locuri! Unde s-ar putea încheia e primejdios să măsori ...
    Am încercat numai să fac să se suprapună linia moale şi fantomatică a unei Constanţe de închegare pe linia aspră, ca toate realităţile, a unei Constanţe de azi. Şi dacă din aroma ei de altă dată poate s-a pierdut ceva şi din grijile ce i se dădeau ca ultimului şi celui mai drag venit, astăzi a căpătat o greutate de fiinţă, o importanţă
    de organism românesc cu adevărat, ce s-a prins adânc în stâncile apusene ale Mării Negre.
    Economie
    Constanţa este cel mai mare port al României. Marile sale silozuri, conducta de petrol, ca şi legăturile sale de cale ferată cu inima ţării, i-au creat prosperitatea de care se bucură.
    Industrie şi comerţ. Industria alimentară: 9 mori, 4 fabrici de curăţat orez, 1siloz cu uscătorie de cereale, 3 brutării mecanice, 2 fabrici de biscuiţi şi paste făinoase, 1 de
    liqueur, 1de oţet, 4 de bomboane, rahat şi halva, 1de ghiaţă;
    Metalurgică: 3 fabrici de ambalaje metalice, 2 de tuburi de canalizare, 1 de ţevi de plumb, 2 de bidoane şi lăzi pentru comerţul petrolului, 1turnătorie, 4 mari ateliere mecanice;
    Alte industrii : 3 fabrici de ţesături, 3 de frânghii, 6 distilerii de petrol, 1fabrică de săpun, 1 de mobile, 1 de tâmplărie mecanică, 1 de roţi de transmisiune, 2 tipografii mari, 1fabrică de tăbăcărie, 6 de cărămizi şi ţigle, 1de cărămizi şi tuburi de bazalt, 4 de teracotă şi 1de oglinzi.
    Din întreprinderile de mai sus, următoarele au un capital social, sau un capital investit de 5.000.000.000 lei şi peste : Silozul şi uscătoria de cereale a Regiei Autonome P.C.A. (inv. 550), Moara  «  Dobrogeana » (soc. 1, inv.7), Moara automată  « Gloria» (inv. 8), Rizeria «  Rangoon » (soc. 2, inv. 5), «  Rizeria-Românească »(soc. 3, inv.6); Fabrica de ambalaje metalice «  Tomis », Solomon Israel (soc.10, inv. 9), Fabrica de
    bidoane şi staţia de export (inv. 67), Atelierele maritime ale Administraţiei Comerciale P.C.A. (inv. 16), Atelierele mecanice ale Soc. « Steaua-Română” (inv. 49), Atelierele de construcţii metalice «  E. Wolff » (soc. 30, inv. 23); 6 distilerii de petrol ale Societăţilor petrolifere: «Steaua-Română»,  « Colombia», «Româno-Americană», «Concordia », « Unirea » şi «Astra-Română ».
    Instituţii de credit. Banca Naţională (sucursală), Banca Comercială Română, Banca de Agricultură şi Export, Banca de Scont, Banca Românească, Banca Urbană, Banca
    de Credit Român, Banca Agricolă, Banca Comercială Italiană-Română, Banca
    « Federala », Banca Industriilor şi Meseriilor Dobrogene, Banca «Creditul Dobrogei»,  Casa de Credit Agricol şi 7 Bănci populare.
    Finanţe publice. Bugetul municipiului C. pe exerciţiul 1936/37, prevede 133.970.368 lei venituri şi cheltuieli.
    Cultură
    Învăţământ. Liceul de băieţi «Mircea cel Bătrân », Liceul de fete «Domniţa Ileana», Liceu profesional de fete, Liceu industrial de fete, Liceu comercial de băieţi, Liceu comercial de fete, Gimnaziu comercial de fete, Gimnaziu comercial de băieţi,
    Şcoală normală de fete, Şcoală de arte şi meserii, Pensionul de fete «  Anghene », Şcoală de industrie casnică, Şcoală de gospodărie casnică, 1şcoală complimentară de băieţi, 3 de fete, 34 şcoli primare (din care 6 confesionale) 15 grădini de copii.
    Instituţii culturale. Muzeul regional, Institutul bio-oceanografic, Biblioteca municipală, Biblioteca Avocaţilor, Biblioteca C.F.R.
    Asociaţia “Astra”  pentru literatura şi cultura poporului român, Liga Culturală, 1 societate muzicală, 1 societate de şah, 13 societăţi sportive, 2 societăţi de vânătoare.
    2 teatre, 6 cinematografe.
    Ziare şi reviste. „Dobrogea jună” (cotidian), „ România dela Mare” (săptămânal), „Foaia plugarului” (bilunar), „Gânduri dela mare” (lunar), „Şoaptele Mării» (lunar),
    ”Tomis” (lunar), „Cronica Dobrogeană », «Buletinul oficial al bursei Constanţa”, «Dobrogea de Sud”, „ Dobrogea economică », «Farul », „ Marea”, „ Dobrogea corporatistă”,  «Revista Dobrogeană », „Ziarul nostru », „Spipërie-Re” (în limba albaneză, săptămânal), „ Halk”, „ Emel medjmoasă”.
    Religie
    Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 1catedrală episcopală ortodoxă, 13 biserici ortodoxe (din care 1bulgărească şi 1grecească), 1greco-catolică, 1romano-catolică, 1armeano-gregoriană, 1casă de rugăciune adventistă, 1 baptistă, 2 sinagogi şi 3 moschei.
    Instituţii bisericeşti. Reşedinţa Episcopiei Constanţei, 1protopopiat ortodox.
    Administraţie
    Municipiul C., capitala judeţului Constanţa, este situat la 255 km de Bucureşti. Staţie c.f. pe liniile Bucureşti- Constanţa, Constanţa - Tekirghiol şi Constanţa - Mamaia.
    Aerodrom şi aerogară pe liniile: Bucureşti-Constanţa şi Iaşi- Galaţi-Constanţa- Balcic.
    Instituţii publice. Prefectură, Primărie, Curte de Apel, Tribunal, Judecătorie Mixtă, Judecătorie urbană, Administraţie financiară, 4 percepţii fiscale, 2 percepţii comunale, Inspect. VII de drumuri, Serv. de poduri şi şosele, Inspect. de mişcare C.F.R., Inspect. S.M.R., Inspect. silvic, Direcţia IV silvică, Direcţia regională P.T.T., 3 oficii P.T.T., Oficiu telefonic, Oficiu T.F.F., Casă de asigurări sociale, Cameră de muncă, Inspect. vamal, Vamă, Inspect. minier, Inspect. general sanitar, Serv. sanitar judeţean, Serv.sanitar municipal, Serv. sanitar al Portului, Serv. veterinar judeţean, Serv. veterinar municipal, Cameră de industrie şi comerţ,
    Bursă de mărfuri, Depozit C.A.M., Oficiu de vânzare a peştelui, Birou de distribuire a spirtului, Depozit de remontă, Birou de măsuri şi greutăţi, Revizorat şcolar, Comandament de pompieri, Inspect. regional de jandarmi, Legiune de jandarmi, Chestură de poliţie, 5 comisariate de poliţie, Arest central, Căpitănie de port.
    Consulate: belgian, cehoslovac, danez, englez, francez, german, grec, italian, leton, norvegian, olandez, polon, portughez, spaniol, suedez şi turc.
    Asociaţii: Uniunea avocaţilor din România, Baroul avocaţilor, Colegiul medical, Cercul farmaceutic, Asoc. Corpului didactic, Asoc. inginerilor chimişti, Corpul contabililor autorizaţi, Asoc. contabililor cooperatori, Asoc. funcţionarilor publici, Asoc. funcţionarilor din justiţie, Asoc. funcţionarilor Primăriei Constanţa, Asoc. notarilor comunali, Asoc. funcţionarilor bancari, Asoc. funcţionarilor particulari,
    Asoc. funcţionarilor de petrol, Asoc. presei, Uniunea ofiţerilor de rezervă, Asoc. pensionarilor militari, Asoc. pensionarilor civili, Asoc. personalului sanitar aux., Asoc. C.F.R., (filiala Dobrogei). Sfatul Negustoresc, Asoc. micilor industriaşi, Asoc. cerealiştilor, Sindicatul morarilor, Asoc. bursei de mărfuri, Sindicatul măcelarilor, Sindic. automobiliştilor, Asoc. brutarilor patroni, Asoc. hotelierilor, Asoc. frizerilor, Sindic. patronilor croitori, Asoc. meseriaşilor, Sindic. cărutaşilor, Sindic. birjarilor, Asoc. zugravilor şi zidarilor, Sindic. şoferilor, Sindic. barcagiilor, Sindic. Muncitorilor «  M. Eminescu », Sindic. muncitorilor docheri, Asoc. marinarilor civili «  Regina Elisabeta », Asoc. marinarilor civili «Orizontul », Asoc. voluntarilor de răsboiu, Asoc. cercetaşilor din răsboiu.
    Edilitate. Municipiul C. este iluminat cu electricitate. Uzina electrică aparţine Soc. comunale de electricitate (capital 110 mil.).
    Oraşul se alimentează cu apă potabilă de Dunăre prin uzina Rinog
    (Cernavoda), situată la 42 km de oraş şi prin captarea apei din izvoare la uzina Caragea-Dermea (com. Ovidiu) la 8 km de oraş.
    Străzile municipiului C. sunt pavate pe o lungime de circa 180 km.
    Primăria Municipiului întreţine abatorul de export, înzestrat cu aparate moderne, care este cel mai mare abator din ţară.
    De asemenea Primăriei aparţin restaurantul, cabinele şi toboganul marin al plăjii Mamaia.
    Sănătate publică. Spitalul de stat «Prof. Dr. V. Sion », Spitalul militar, Sanatoriul  Diaconeselor, Sanatoriul « Caritatea », Dispensar antiveneric (de stat), Dispensarul
    Servciului sanitar al portului, Dispensarul Casei Muncii, C.F.R., Dispensarul S.M.R.
    Asistenţă şi prevedere socială. Casă de asigurări sociale, Oficiu I.O.V., Soc. «Crucea Roşie », Soc. «  Principele Mircea », Soc. «  Amicele tinerelor fete »,  Soc. « Sf. Fecioară Maria », Asoc. creştină a femeilor, Soc. doamnelor izraelite, Soc. «Bicker Horlin », Soc. « Selim Abdulachim ».
    Azil de bătrâni, Cămin pentru muncitori. 
     

Carmen-Sylva, comună urbană, situată pe malul Mării Negre. Staţiune balneo-climatică. Staţie c.f. pe linia Constanţa - Carmen-Sylva.
 

Are 840 locuitori.
 

1 biserică ortodoxă ; 1 şcoală primară ; Sanatoriul Societăţii pentru combaterea tuberculozei la copii ; Sanatoriul « Dr. Costinescu » ; Dispensarul comunal ; Uzina electrică.
 

Cernavoda. Comună urbană situată pe malul drept al Dunării ; staţie c.f. pe linia Bucureşti – Cernavoda – Medgidia – Constanţa. Port la Dunăre.
 

1 biserică ortodoxă, 1 sinagogă, 1 geamie, Spital de stat, Dispensarul Asigurărilor Sociale, Gimnaziul mixt « Principesa Elena », Gimnaziul industrial, 4 şcoli primare, 1 grădină de copii, Societatea « Crucea Roşie », 1 societate sportivă, 3 societăţi de vânătoare.
 

2 mori, 1 fabrică de ciment, 1 de cărămidă, 1 uzină metalurgică, 1 fabrică de şuruburi şi nituri.


Eforia. Comună urbană situată pe malul Mării Negre. Staţie c.f. pe linia Constanţa – Carmen Sylva. Staţiune balneo-climatică.
 

Are 103 locuitori.
 

Hârşova, comună urbană la 18 km de staţia c.f. Ţăndărei. Port pe malul drept al Dunării.
 

Are 3.831 locuitori.
 

Primărie, Pretură, Judecătorie mixtă, Serv. sanitar, Regiune agricolă, Poliţie, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.
 

1 biserică ortodoxă, 1 sinagogă, 1 geamie, Spitalul de stat, Dispensarul Asigurărilor Sociale, Muzeu, Căminul cultural, Căminul Musulman, 1 bancă populară, Bâlciu anual la 24 septemvrie.


Mangalia. comună urbană, port la Marea Neagră. Staţiune balneo-climatică.


Are 2974 locuitori.


Primărie, Pretură, Judecătorie mixtă, Percepţie fiscală, Serviciu sanitar, Serv. veterinar, Vamă, Pompieri, Poliţie, Punct de pescărie, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic, Căpitănie de port, Oficiu local de cură şi turism.


Sindicatul proprietarilor; Sindicatul muncitorilor.


1 biserică ortodoxă, 2 geamii, 2 şcoli primare, Sanatoriul societăţii pentru combaterea tuberculozei la copii, Dispensarul de stat, Orfelinat.


Muzeu de antichităţi, Cămin cultural, 1 societate de vânătoare.


1 bancă populară ; 3 mori ; 1 fabrică de uleiu ; 1 de cărămidă ; Herghelia Statului ; Uzina electrică ; parc comunal.


Medgidia, com. urbană. Îşi trage numele de la întemeietorul ei, sultanul Abdul Medgid. Staţie c.f. pe linia Bucureşti - Constanţa.
 

Are 6.118 locuitori.


Primărie, Pretură, Judecătorie mixtă, Percepţie fiscală, Serv. sanitar, Serv. Veterinar, Regiune agricolă, Poliţie, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic, Sfat negustoresc.


1 biserică ortodoxă şi 3 geamii.


Gimnaziu mixt; seminar musulman; 4 şcoli primare, 1 grădină de copii.


Spital de stat, Dispensarul Asigurărilor Sociale, Soc. „Crucea Roşie”, Căminul cultural, 1 soc. de vânătoare, 3 bănci populare, 2 mori, 1 tăbăcărie, 1 fabrică de ceramică, Uzina electrică comunală.


Techirghiol, com. urbană, staţiune balneo-climatică. Staţia c.f. pe linia Constanţa – Eforia – Techirghiol.
 

Are 2.220 locuitori.


Primărie, Poliţie, Percepţie fiscală, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.


1 biserică ortodoxă, 1 geamie, 1 şcoală primară, Dispensar de stat, Laboratorul de cercetări bio-chimice „Dr. Teohari”, Sanatoriile Asig. Sociale şi ale Casei de Credit P.T.T., Fundaţia culturală „Principele Carol”.


1 bancă populară; 1 moară, 1 fabrică de cărămizi, Uzină electrică a Casei Asigurărilor Sociale.

Fotografiisus

1973___alup_militar_n_portul_constana.jpg

Şalupă militară în portul Constanţa

1980___mamaia_hotel_rex.jpg

Mamaia, Hotel Rex