Judeţul Ilfov

Judeţul Ilfov
1251___bucureti_halele_centrale.jpg

Bucureşti, Halele Centrale

1255___spre_piaa_teatrului_mai_1941.jpg

Spre Piaţa Teatrului, mai 1941

Geografiesus

Harta județului

Asezare. Judeţul Ilfov este aşezat în mijlocul câmpiei Munteniei, acolo unde apele se adună în mănunchi şi creează o zonă de umiditate care a permis vegetaţiei, animalelor şi populaţiei să coboare dintre dealuri şi munţi către Dunăre, pe drumul cel mai scurt şi mai ocrotit (drumul Dâmboviţei). Nu-i astfel o simplă întâmplare că, aici, la întâlnirea pădurii cu stepa şi aproape în mijlocul geometric  al fostei Ţări Româneşti a fost aşezată capitala acestui principat, în vremea expansiunii poporului din dealuri către marele fluviu şi către mare.
 

Suprafata. 5.176 km². 
 

Înfatisarea pamântului. Judeţul I. este un judeţ de câmpie, o câmpie încadrată în schimb de trei părţi de lunci largi, inundabile sau acoperite de bălţi. La S. E. valea Dunării, largă aici de circa 10 km ; la V. altă luncă largă de mai mulţi km (lunca Argeş Sabar) ; la N. un fel de « Mesopotamie », seria de mici câmpuri înalte şi lunci încadrate între văile Prahovei şi Ialomiţei. Chiar la Răsărit se poate vorbi despre o depresiune, mult prea largă pentru apa din fundul ei (depresiunea văii Mostiştei). Cuprinsă între aceste cadre mai coborâte, bucata de câmpie care corespunde judeţului Ilfov, e tăiată în NV de multe văi care, dispuse divergent, o despart într-o serie de câmpuri înalte, lunguieţe, şi tot atât  de multe culoare lungi şi umede (luncile râurilor). Spre SE însă acestea se împuţinează şi se depărtează unele de altele, aşa că în apropierea Dunării rămân doar două câmpuri înalte, lungi şi uscate : câmpul dintre Dâmboviţa şi Argeş, sau Bărăganul Ilfovului şi câmpul dintre Dâmboviţa şi Sabar sau câmpul Câlnăului.
 

Clima si ape. Clima este în cea mai mare parte a judeţului de tip pontic (temperatura medie anuală 10-11°, a verii între 22-23°, iar a iernii -4°).  Precipitaţiunile însă stabilesc o deosebire între NV judeţului, unde cad peste 500 şi chiar peste 600 mm anual şi SE lui, unde, cu excepţia luncii Dunării, ele coboară până aproape de 400 mm.
 

În NV judeţului nu numai că sunt mai numeroase râurile, dar şi pânza de apă subterană este mai apropiată de suprafaţă ; pe când în SE râurile sunt transformate în iazuri (Colentina, Mostiştea), iar puţurile ating adâncimi ce pot depăşi 20 m. Faptul se explică prin aceea că apele mari s-au strâns în două mari mănunchiuri : în N Ialomiţa şi Prahova şi în V Argeşul cu Sabarul şi Dâmboviţa cu Colentina.
 

Şi lacurile sunt numeroase în acest ţinut : unele sunt limane fluviatile (Snagovul, Căldăruşani, Cernica) ; altele sunt iazuri făcute de oameni (Băneasa, Herăstrău, Tei, pe valea Colentinei), altele, în fine, sunt bălţi naturale în luncile răurilor (lacul Greaca, în valea Dunării).
 

 

Vegetatia. În judeţul I. pădurea înaltă de stejari asociaţi cu ulmii, arţarii, teii, frasinii, plopii, etc., se întâlneşte cu stepa pontică (dominante gramineele şi plantele xerofile, adică cele care duc la secetă).  Între aceste două formaţiuni principale tranziţia se face printr-o zonă de stepă cu păduri nu prea întinse şi formată mai mult din tufe şi copaci închirciţi.  Altădată, această asociaţie de crâng se întindea mai mult pe câmpurile înalte dinspre Dunăre. Astăzi însă a fost aproape total înlocuită cu cereale, cum au fost dealtfel înlocuite şi stepa şi pădurea. Aceasta din urmă s-a păstrat mai bine numai în N judeţului, în regiunea cunoscută sub numele de codrul Vlăsiei.
 

Bogatii minerale. Loesul care acoperă câmpurile în manta groasă (de la 2 – 3 m până la peste 20 m) ; apoi pietrişurile şi nisipurile de sub loes, sunt singurele bogăţii de acest fel ale judeţului. De altfel ele nu sunt de dispreţuit de vreme ce cu acest material s-a ridicat şi se ridică marele oraş al Bucureştilor.

Istoriesus

Vechime si dezvoltare istorica. Judeţul I, poartă un nume slav “elhov”, care înseamnă “ariniş”.

Încă din epoca preistorică ţinutul a cunoscut întinse aşezări umane, cum sunt aşezările lacustre pe care arheologii le-au descoperit la Snagov.
 

Armatele moldovene ale lui Ştefan cel Mare l-au străbătut în două rânduri, odată împotriva lui Radu cel Frumos, pe care l-au făcut să fugă din Bucureşti (1473), altădată, când l-au adus domn pe Vlad Ţepeş (1476).
 

Pe teritoriul acestui judeţ se aflau odinioară  “Codrii Vlăsiei”.
 

Olteniţa, port la Dunăre, continuă o străveche aşezare bizantină: Dafne.
 

Monumente istorice. (fără Bucureşti).  Mânăstirea Cernica, ridicată în sec XVII de Cernică Ştirbei Vornicul. Sunt aici două biserici, morminte de episcopi, icoane foarte frumoase şi restaurările unei bogate biblioteci. Tipografie de lucrări religioase.
 

Mânăstirea Căldăruşani, ctitoria lui Matei Basarab (1638), cu inscripţii şi picturi datorate celui mai mare dintre artişti români, Nicolae Grigorescu.
 

Mânăstirea Pasărea, construită în 1813 de Timotei, Arhimandritul Cernicăi.
 

Mânăstirea Ţigăneşti, fundată la 1812 de stareţul Dosoftei.
 

Biserica mânăstirii Plătăreşti, ctitoria lui Matei Basarab. Azi ctitoria e transformată în penitenciar pentru femei.
 

Mânăstirea Snagov, pe insula din mijlocul lacului.
 

Ctitorie alui Vlad Ţepeş, mânăstirea ale cărei ziduri de incintă se mai pot vedea, fusese locul de supliciu a postelnicului Constantin Cantacuzino, tăiat de Grigore Ghica cel Bătrân, şi servise drept adăpost tipografiei lui Antim Ivireanu.
 

Palatul Mogoşoaia. Cel mai frumos palat existent în România, este cel de la Mogoşoaia, completat odinioară cu o  frumoasă biserică în care se află portretele lui Constantin Brâncoveanu, tânăr, şi al familiei sale.
 

Biserica Colentina, zisă a Teilor. Aici se află mormântul primului domn pământean în sec XIX, Grigore Ghica (+1835) şi al familiei.
 

Biserica Fundenii Doamnei, ridicată de Mihai Cantacuzino Spătarul, în 1699.
 

Mânăstirea Plumbuita, înălţată în 1530 de către Petru Argeş sau Radu Paisie, a fost reconstruită de Alexandru Mircea la 1570 şi de Matei Basarab în amintirea luptei date  pe această câmpie prin care şi-a câştigat tronul.
 

Mânăstirea Mărcuţa este ctitoria vistiernicului Dan din 1587 ; renovată de Mitropolitul Ştefan în 1733 şi de Alexandru Ipsilanti.
 

Mânăstirea Pantelimon, datorită spiritului  de pietate al lui Grigore Matei Ghica în 1750. Are o poartă foarte frumoasă, cu ornamente florale şi cu stema Principatelor.
 

Biserica din Afumaţi, ridicată de stolnicul Constantin Cantacuzino. Aici se mai pot vedea resturile unui palat şi o capelă.
 

Mânăstirea Ciorogârla, fundată în 1808.
 

Mânăstirea Negoeşti, ctitoria lui Matei Basarab, pe Argeş.


Biserica din Preasna Nouă, din sec XVII, cu un adăpost pentru călători.
 

Biserica din Malamuci din sec XVII, se află în plină pădure.

Populaţiesus

Starea populatiei. După rezultatele provizorii ale recensământului  general al populaţiei  din 1930, judeţul Ilfov un număr de  992.416 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel:
 

a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative Numarul locuitorilor
  Total Barbati Femei
Total general 992.416 490.105 502.311
Total urban 641.684 316.267 325.417
•  Municipiul Bucureşti 631.288 311.223 320.065
•  Oraşul Olteniţa 10.396 5.044 5.352
Total rural 350.732 173.838 176.894
•  Plasa Băneasa 66.685 33.987 32.707
•  Plasa Budeşti 51.290 25.146 26.144
•  Plasa Domneşti 68.014 33.541 34.473
•  Plasa Fierbinţi 55.835 27.588 28.247
•  Plasa Olteniţa 35.751 17.377 18.374
•  Plasa Săruleşti 25.711 12.681 13.030
•  Plasa Vidra 47.446 23.527 23.919

 


b) Pe grupe de vârsta:
 

 

Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori
Toate vârstele 992.416 30 - 49 de ani 251.699
0 - 9 ani 204.002 50 - 69 de ani 94.290
10 - 29 ani 418.411 70 de ani si peste 15.521
    Vârsta nedeclarata 8.523


Miscarea populatiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul I., conform cifrelor publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931–1936 sunt următoarele:
 

Anual Cifra probabila a populatieii judetului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute Proportii la 1.000 locuitori
    Nascuti vii Morti Excedent natural Nascuti vii Morti Excedent natural
1930- 1935
(medie anuala)
-   28.377   19.080   9.297   27,9   18,8   9,1
1931 996.427   27.508   19.483 8.025 27,6 19,6 8,0
1932 1.005.528   30.584   19.469   1.115 30,4 19,4 11,0
1933   1.015.815   27.625   18.240 9.385 27,2 18,0 9,2
1934   1.025.444   28.327   18.468 9.859 27,6 18,0 9,6
1935   1.033.871   27.842   19.740   8.102 26,9 19,1 7,8
1936   1.043.082   29.617   20.275 9.342 28,4 19,4 9,0


La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului Ilfov  a fost de 1.051.870 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 cifra aflată la 1 iulie 1937 şi anume 992.416 reprezintă un spor natural de 59.454 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, ceea ce corespunde unei creşteri medii de 6,0 %.
 

 

Înfăţişare socialăsus

 

Ca orice disciplină, şi toponimia ne prezintă adesea un complex de probleme ce rămân nelămurite sau ipotetic soluţionate etc. Este chiar cazul unei părţi din nomenclatura judeţelor Ţării.
 

 

Din apropierea Târgoviştei izvorăşte o mică apă curgătoare care e paralelă cu Dâmboviţa şi care, până la Buftea se numeşte Ilfov, iar de aici în jos poartă numele de Colentina.  Cercetările toponimice au stabilit că  Ilfovul reproduce slavul  elha « arin » elfov « de arin ». De altfel, această veche denumire apare în documentele noastre. Nu încape nicio îndoială că numele judeţului este numele apei  despre care e vorba. Dar, dintre toate apele ce străbat acest judeţ, nu Ilfovul este cea mai mare şi nici cea mai însemnată.
 

În comparaţie cu alte regiuni de şes ale Munteniei şi mai cu seamă cu Bărăganul care se întinde în estul lui, judeţul Ilfov, prins între Ialomiţa şi Argeş, e brăzdat în interiorul lui de suficiente ape, unele apărând la suprafaţă chiar în cuprinsul lui. Aceste ape nu numai că au scutit aspectul geografic al judeţului de uniformitatea monotonă a Bărăganului ci, dându-i varietate şi pitoresc, i-au prilejuit şi suficiente ctitorii religioase.
 

Se ştie că la fundarea unui schit sau mânăstiri, în general s-a avut în vedere, între altele, nu numai apa ci şi pitorescul  colţului anume ales. În această privinţă Ilfovul e bine reprezentat.
 

Aceleaşi ape au fost un factor pentru înfiriparea a vechi şi numeroase sate, în lungul cursului lor, ele putând pune la dispoziţia populaţiei mari şi fundamentale înlesniri cum ar fi : stuful, pe care-l taie cu tărpanele în timp de iarnă, când lacurile îngheaţă ; peştele şi tot ce constituie vânat – trei venituri în care excelează îndeosebi în S-E judeţului, adică regiunea dunăreană. Tot ele sunt factori tot atât de necesari şi pentru viaţa animală : versantele ţărmurilor lor animează viaţa păstorească propriu-zisă, oferind în acelaşi timp pentru fiecare sat câte un loc de repaus pentru vitele mari, numit vad, cât priveşte bivolii, acest mediu le este foarte propice.
 

Evident că toate aceste manifestări au încă aspecte patriarhale şi oarecum rudimentare şi sunt cam departe de a atinge dezvoltarea lor din alte regiuni. Aşa e de pildă cu păstoritul  în raport cu cel din munţi ; la fel şi cu pescuitul care rămâne în urmă, ca amploare şi manifestări, celui din regiunile nord-dobrogene sau sud-basarabene. Pentru pescuit se recurge şi la monoxile, numite luntri dacă sunt mai mari, ori albii dacă sunt pentru un singur om ;  se folosesc şi plute, care au pitorescul lor şi pe care se pune câte un singur pescar. Cu privire la păstorit, în timpul iernii fiecare proprietar îşi ia oile acasă  şi le ţine în câte un saivan, anume făcut mai mult din stuf.
 

Satele sunt concentrate şi respiră din plin atmosfera de şes. Populaţia fiind prolifică, numărul lor creşte.  Pe un fond eminamente rural, se poate vedea grefându-se des imitaţii de aspecte orăşeneşti periferice.
 

În general, păreţii caselor sunt făcuţi din împletituri de nuiele sau lemn, ca şi din chirpici. Ca în toate regiunile de şes şi de stepă, lutul e folosit şi aici, făcându-se din el cuptoare de vară, cotineţe, puieri sau prispe lângă poartă, aproape de drum.  Pentru apa de băut au fie fântâni cu cumpene, fie puţuri cu bulumace din lemn.
 

Portul ilfoveanului se orăşenizează pe zi ce trece. Chiar în generaţiile de bătrâni ei purtau pantaloni nemţeşti în locul celor mitocăneşti, încreţiţi la şolduri, cu înfăţişare de şalvari şi făcuţi din dimie vânătă. Însă giubeaua, mai ales la drum sau iarna, e încă curentă.  Această modernizare care e şi mai pronunţată la sexul feminin, atacă tot mai mult din ce e al trecutului. Din viaţa copiilor dispar bunăoară jocurile cu arşicii, atât de asemănătoare cu cele din peninsula balcanică, iar în viaţa tineretului radioul, şi după el lăutarii ţigani, introducând tot mai mult dansuri moderne, anemiază atât folclorul muzical străvechi cât şi cel literar.  Poezia epică – un specific patrimoniu sufletesc al şesului, deci şi al Ilfovului – cedează mereu în faţa versificatelor prozaisme orăşeneşti cântate.

515___grupul_demnitarilor_romni.jpg

Grupul demnitarilor români asistă la slujba religioasă de la începutul defilării

Sursa:  Landesarchiv Baden-Wurtemberg, Staatsarchiv Freiburg, Teibelstand 134 (Rumanien), colecţia Willy Pragher 1941-1944

520___ofieri_superiori_germani__amiralul_tilesen_generalii_de_aviaie_kammhuber_von_gerstenberg.jpg

Ofiţeri superiori germani : amiralul Tilesen, generalii de aviaţie Kammhuber, von Gerstenberg

Sursa:  Landesarchiv Baden-Wurtemberg, Staatsarchiv Freiburg, Teibelstand 134 (Rumanien), colecţia Willy Pragher 1941-1944

521___ofieri_superiori_germani__amiralul_tilesen_generalii_de_aviaie_kammhuber_von_gerstenberg_von_mann.jpg

Ofiţeri superiori germani : amiralul Tilesen, generalii de aviaţie Kammhuber, von Gerstenberg, von Mann

Sursa:  Landesarchiv Baden-Wurtemberg, Staatsarchiv Freiburg, Teibelstand 134 (Rumanien), colecţia Willy Pragher 1941-1944

523___tribuna_oficial_nuniul_papal_ataaii_militari_ai_turciei_ai_finlandei_manfred_von_killinger.jpg

Tribuna oficială, nunţiul papal, ataşaţii militari ai Turciei, ai Finlandei, Manfred von Killinger

Sursa:  Landesarchiv Baden-Wurtemberg, Staatsarchiv Freiburg, Teibelstand 134 (Rumanien), colecţia Willy Pragher 1941-1944

Economiasus

Viaţa economică a judeţului I. este dominată, natural, de prezenţa în inima sa a Bucureştiului.
 

Necesităţile acestei imense aglomerări umane au dezvoltat în jurul său sate bogate, ferme şi grădini care aprovizionează cu lapte, brânzeturi, carne, păsări, fructe, legume şi alte produse alimentare.
 

Situat în câmpia Dunării, pe un pământ deosebit de  prielnic agriculturii, judeţul I. se relevă prin bogata sa producţie de cereale. În sudul judeţului se găsesc  bălţi bogate în peşte.

Industria sa, cu mici excepţii, este concentrată în Bucureşti, centrul industrial şi economic al României.
 

Agricultura. Judeţul ocupă  o suprafaţă totală de 517.600 ha.
 

Suprafaţa arabilă este de 374.721 ha, adică 72,39% din suprafaţa judeţului şi 1,27 % din suprafaţa totală a ţării.
 

Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 56.531 ha, adică 15,09%, iar mica proprietate 318.190 ha, adică 84,91%.
 

Din totalul suprafeţei arabile cerealele ocupă 297.691 ha, astfel repartizate :
 

Porumbul ocupă 157.051 ha, cu o producţie de 2.777.710 chint. (prod. medie la ha 14,5 chint.).
 

Grâul ocupă 111.058 ha, cu o producţie de 1.087.040 chint. (prod. medie la ha 9,8 chint.).
 

Ovăzul ocupă 12.085 ha, cu o producţie de 92.671 chint. (prod. medie la ha 7,6 chint.).
 

Meiul ocupă 10.522 cu o producţie de 177.415 chint.  (prod. medie la ha 16,8 chint.).
 

Orzul ocupă 4.064 ha, cu o producţie de 38.474 chint. (prod. medie la ha 9,4 chint.).
 

Măturile ocupă 2.021 ha, cu o producţie de 63.682 chint. ( prod medie la ha 31,5 chint.).
 

Secara ocupă 890 ha, cu o producţie de 9.455 chint. (prod. medie la ha 10,6 chint.).
 

Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 42.323 ha. Din această suprafaţă  dughia  ocupă 26.021 ha, cu o producţie de 848.942 chint.   (media la ha 32,6 chint.).  Lucerna ocupă 7.746 ha, cu o producţie de 324.805 chint. fân (media la ha 41,9 chint.)  şi 662 chint. sămânţă.
 

Plantele alimentare ocupă 21.103 ha. Din această suprafaţă fasolea  ocupă 6.322 ha, cu o producţie de 62.181 chint. (media la ha 9,8 chint.).  Mazărea ocupă 2.860 ha, cu o producţie de 33.930 chintale. Pepenii verzi şi galbeni ocupă 5.127  ha, cu o producţie de 367.069  chint. (media la ha 71,6 chint.). Cartofii ocupă 2.788 ha, cu o producţie de 244.118 chint. (media la ha 87,5 chint.). Ceapa ocupă 930 ha, cu o producţie de 71.171 chint. (media la ha 76,5 chint.).
 

Fasolea printre porumb dă o producţie de 52.223 chint. şi dovlecii printre porumb dau o producţie de 358.464 chintale.
 

Plantele industriale ocupă 5.320  ha. Din această suprafaţă sfecla de zahăr ocupă 1.087 ha, rapiţa ocupă 1.074 ha, cu o producţie de 7.608  chintale (media la ha 7,0 chint.). Inul ocupă 685 ha, iar tutunul  1.002 ha,  cu o producţie de 9.244 chint (media la ha 9,2 chint.).
 

Caracteristică.   Suprafeţele ocupate de fâneţe cultivate, de pepeni şi de ceapă sunt clasate pe locul I din ţară, iar suprafaţa ocupată de mei pe locul al doilea din ţară.  În privinţa producţiei la hectar a meiului şi a măturilor, judeţul este în fruntea judeţelor ţării, iar în ceea ce priveşte producţia la hectar a macului şi a ricinului, este al doilea între judeţele ţării.
 

Vegetatie si culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (517.600 ha), ogoarele sterpe ocupă 8.368 ha.
 

Fâneţele naturale ocupă 3.518 ha, cu o producţie de 73.174 chint. (prod. medie la ha 20,8 chint.).
 

Păşunile ocupă 13.504 ha.
 

Pădurile ocupă 48.499 ha.
 

Pomii fructiferi  ocupă 7.400  ha.
 

Viţa de vie ocupă 5.720 ha cu o producţie de  161.558 hl.
 

Cresterea animalelor. În judeţul I. se găseau în anul 1935 :
 

Cai 84.222, boi 64.336, bivoli 4.940, oi 163.925, capre 745,  porci 50.407, stupi sistematici 5.505, stupi primitivi 3.464.
 

Industrie. Peste 100 de mori, 1 fabrică de zahăr, 5 de conserve, 2 de ulei, 1 de spirt, drojdie comprimată şi malţ, 1 de vată şi pansamente, 1 de filaturi de mătase, 2 de bumbac, 1 de încălţăminte de cauciuc, 1 de cherestea, 1 de dăgărie, 8 de cărămidă şi 7 de sobe de teracotă.
 

Comert. Principalul comerţ se face cu cereale, animale, piei, produse alimentare, peşte, fructe şi materiale de construcţiuni.
 

Cooperatie si credit. În cuprinsul judeţului funcţionează 107 bănci (societăţi anonime).

Cooperative de credit (bănci populare) 125, cu 32.619 memebri şi cu un capital social vărsat de 53.450. 280 lei.
 

Cooperative de producţie diversă 13, cu 1.753 membri.
 

Cooperative forestiere 3, cu 172 membri.
 

Cooperative agricole de aprovizionare şi vânzare în comun 6, cu 672 membri.
 

Cooperative de consum 3, cu 279 membri.
 

Drumuri. Judeţul I. este străbătut de o reţea de drumuri  în lungime totală de 1.917 km 009 m, repartizată astfel :
 

Drumuri naţionale. 279 km 884 m, din care Direcţiunea Generală a Drumurilor întreţine 225 km 384 m,  iar municipiul Bucureşti şi comuna urbană Olteniţa  46  km şi 500 m. (pavaţi).


Drumuri judeţene 1.179 km 606 m din care 1.063 km 554 m sunt  întreţinuţi de administraţia judeţului, iar municipiul Bucureşti şi  comuna urbană Olteniţa  37 km 700 m.


Drumuri comunale 457 km 519 m.


Lungimea podurilor este de 6.764,75 metri repartizată astfel : poduri naţionale 938,05 m,  judeţene 4.080,05 m şi comunale 1.764,55 m.


Prin judeţ trec 7 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

•  Bucureşti – Ploieşti - Braşov.

•  Bucureşti - Urziceni.

•  Bucureşti -  Găeşti - Piteşti.

•  Bucureşti – Giurgiu.

•  Bucureşti –Alexandria – Turnu Măgurele.

•  Bucureşti – Olteniţa.

•  Bucureşti – Ştefăneşti – Călăraşi.


 



Calea ferata. Judeţul I. este străbătut de o reţea totală de  cale ferată de 259
km, din care 40 km linii principale duble, 87 linii principale simple şi 87 km linii secundare simple.
 

 

Itinerarii principale. Bucureşti – Arad – Decebal. (Budapesta, Viena, Paris) ; Bucureşti – Timişoara – Jimbolia ( Belgrad, Paris) ; Bucureşti – Arad – Decebal ; Bucureşti – Oradea – Episcopia Bihorului (Budapesta, Viena, Paris), Bucureşti – Cernăuţi -  Grigore Ghica Vodă (Varşovia, Berlin, Moscova, Praga) ; Bucureşti – Constanţa ; Bucureşti – Oradea –Halmeu (Praga);  Bucureşti – Iaşi – Chişinău (Kiev, Moscova) ; Bucureşti – Sibiu ; Bucureşti – Olteniţa ; Bucureşti –Piteşti -  Curtea de Argeş ; Bucureşti – Goleşti – Câmpulung ; Bucureşti -  Titu - Pietroşiţa.


Staţii importante :   Bucureşti (Nord, Est, Sud, BM.), Chitila, Olteniţa.


Navigaţie fluvială. Curse regulate ale Soc N.R.F., pe linia T. Severin – Calafat – Corabia – Rusciuc – Olteniţa – Silistra – Cernavodă – Brăila – Galaţi şi înapoi, fiind în legătură cu vapoarele care merg de la T. Severin spre Baziaş.
 

Curse zilnice între Olteniţa şi Turtucaia.
 

Poştă, telegraf, telefon.  43 oficii P.T.T. de stat, dintre care 55 în Bucureşti 2 oficii autorizate la Bucureşti – Tei şi Fierbinţi ;  (Dragoş-Vodă), 3 agenţii speciale la Brăneşti, Chitila gară şi Jilava, 6 gări cu  serviciu poştal.  Oficii telefonice la Bucureşti, Olteniţa, Budeşti, Buftea, Chitila, Jilava, Periş, Snagov.
 

Staţiuni climatice, balneare, turism.    Judeţul I. prezintă un interes turistic deosebit graţie numeroaseleor sale ctitorii domneşti, mânăstiri istorice, aşezate în cadre somptuoase de verdeaţă, oglindindu-se în lacuri de o stranie frumuseţe: Snagov, Căldăruşani, Cernica, Pasărea, Ţigăneşti, Ciorogârla.

566___covoare_cergi_scoare.jpg

Covoare, cergi, scoarţe

Sursa:  photo Willy Pragher, Bucureşti, aprilie 1932, Landesarchiv Baden-Wurttemberg, Staatsarchiv Freiburg, Teilbelstand W 134 (Rumanien)

Culturasus

Ştiinţă de carte. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului, de la 7 ani în sus este de 840.117 locuitori, din care 69,6% sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 80,8% bărbaţi ştiutori de carte şi 58,7% femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie, în procente, este următoarea :
 

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0
•  Extrascolara 2,3 0,4
•  Primara 63,1 94,8
•  Secundara 17,3 2,9
•  Profesionala 9,9 1,6
•  Universitara 4,5 0,2
•  Alte scoli superioare 2,9 0,1


Învăţământ. Populaţia şcolară a judeţului I. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 50.273 loc. (1.546 mediu urban şi 48.727 mediu rural).
 

Şcoli secundare. La Olteniţa : 1 liceu de băieţi, 1 gimnaziu de fete, 1 gimnaziu industrial, 1 şcoală de menaj. La Buftea : 1 liceu internat de băieţi.
 

Şcoli primare.  311, din care 309 rurale şi 2 urbane (toate şcoli de stat), cu un număr total de 47.669 elevi (761 mediu urban şi 46.018 mediu rural) şi cu 882 învăţători şi alt personal didactic  (situaţia din 1934).
 

Grădini de copii 20, din care  19 rurale şi 1 urbană, cu un număr total de 1.439 copii (123 mediu urban şi 1.316 mediu rural) şi cu 22 conducătoare (situaţia din 1934).
 

Instituţii culturale (fără Bucureşti). Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are în judeţ 24  cămine culturale.
 

Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului  întreţine în judeţ 25  cămine culturale şi 30 biblioteci, adică în total 55 organizaţii culturale, dintre care 11 au personalitate juridică.


Societatea culturală « Paza Dunării » 1 bibliotecă, 1 cinematograf şi 2 societăţi sportive la Olteniţa.

Religiesus

Confesiuni. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, din totalul locuitorilor judeţului 84,5% sunt ortodocşi şi 1,3 % sunt greco-catolici.  Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.
 

Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 276 biserici ortodoxe, 2 mânăstiri ortodoxe de călugări (Cernica, Căldăruşani), 3 mânăstiri ortodoxe de maici (Ciorogârla, Pasărea şi Ţigăneşti), 1 sinagogă.
 

Instituţii bisericeşti. 1 protopopiat ortodox la Budeşti. Judeţul se află în eparhia Arhiepiscopiei Bucureştilor  (Mitropolia Ungro-Vlahiei).               

Administraţiesus

Organizare administrativă. Capitala judeţului I. este municipiul Bucureşti.  Judeţul are 2 oraşe (Bucureşti şi Olteniţa) şi 419 sate, împărţite astfel:

 

•  Plasa Băneasa 55 sate

•  Plasa Bolintin 38 sate

•  Plasa Budeşti 31  sate

•  Plasa Buftea 50 sate

•  Plasa Domneşti 44 sate

•  Plasa Fierbinţi 51  sate

•  Plasa  Olteniţa 25 sate

•  Plasa  Pantelimon 43  sate

•  Plasa  Săruleşti 54 sate

•  Plasa  Vidra 28 sate
 

Organizare judecătorească. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Bucureşti,  cu 3 secţiuni şi cu 101 magistraţi.
 

Curte de Apel la Bucureşti cu 6 secţiuni şi 46 magistraţi, de a cărei circumscripţie sunt pendinte tribunalele judeţelor Argeş, Buzău, Dâmboviţa,  Ilfov, Ialomiţa, Muscel, Prahova, Teleorman, Vlaşca.
 

Un parchet general la Bucureşti pe lângă Curtea de Apel cu 1 procuror  general şi 6 procurori.
 

Un tribunal la Bucureşti cu 9 secţiuni, 91 magistraţi, 1 prim-procuror şi 15 procurori.
 

16 judecătorii la Bucureşti, Olteniţa, Bolintineanu, Budeşti, Buftea, Domneştii-de-Jos, I.G. Duca, Tg. Fierbinţi şi Vidra, cu un total de 53 magistraţi.


O judecătorie de muncă la Bucureşti cu 4 judecători.

 


Organizare sanitară. 7 spitale de stat la Olteniţa, Bucureşti, Cocioc-Periş, Copăceni-Mogoşeşti, Fierbinţi, Gurbăneşti şi Poenari-Ulmi.
 

 

1 dispensar al  Soc. « Principele Mircea » în oraşul Călăraşi.
 

Serviciul sanitar al oraşului Olteniţa
 

Asistenţă şi prevedere socială. Casa Asigurărilor Sociale  Bucureşti are un oficiu la Olteniţa şi servicii medicale la Olteniţa, Periş şi Buftea.
 

Aşezământul pentru ocrotirea infirmilor şi bătrânilor din comuna Bălăceanca.
 

649___pompieri_cisterna_cu_ap_imagine_din_fa.jpg

Pompieri, cisterna cu apă (imagine din faţă)

Sursa:  autor : Charles Chusseau-Flaviens, negativ, gelatină pe sticlă, George Eastman House

Principalele aşezărisus

  • Bucureşti, capitala judeţului

    Stema. Pe scut albastru, acvila ţării încoronată şi cruciată : totul de aur, ciocul şi ghiarele roşii, cu o sabie de argint în ghiara dreaptă şi cu un sceptru de aur în cea stângă.
    Pe pieptul acvilei, scut roşu pe care se află Sf. Dumitru în picioare, cu nimbul de aur, ţinând în mâna dreaptă o suliţă şi în cea stângă o cruce; totul de argint. Sub ghiare o eşarfă roşie cu deviza: « Patria şi dreptul meu ».
    Scutul timbrat cu o coroană murală cu şapte turnuri de argint. Din mijlocul coroanei murale, un vultur negru ieşind cu crucea în cioc.
    Geografie
    Aşezare. Municipiul Bucureşti, capitala României şi a judeţului Ilfov, cel mai mare oraş al Ţării, are azi o situaţie geografică excentrică, fiind aşezat în marea câmpie a Dunării-de- Jos, la cca. 60 km de graniţa spre Bulgaria, deci mai mult către marginea sudică a Statului. Unul singur din marile drumuri internaţionale (drumul paralelei 45°) îl străbate în chip normal; celelalte (drumul Europei Centrale, via Oradea şi drumul Danzig-Galaţi) abătându-se pe aici atrase numai de capitala politică şi consumatoare de multe bunuri. Totuşi, în trecut, când Bucureştii erau numai reşedinţa domnilor Ţării Româneşti, ei aveau o poziţie centrală, căci se aflau în mijlocul teritoriului acestui principat, la o margină de pădure (pădurea Vlăsiei) care înainta ca o peninsulă de vegetaţie lemnoasă între două regiuni aride de stepă (Burnasul în V şi Bărăganul în E). Prin această peninsulă de pădure, unde apele se strâng în mănunchi, populaţia coborâse din regiunea deluroasă pe drumurile cele mai scurte şi cele mai adăpostite către vadurile Dunării, unde stăpânea puterea ameninţătoare a Turciei. Locul era indicat deci pentru o capitală care totdeauna are, între altele, şi rol de supraveghere.
    Aleşi ca reşedinţă a Domnitorului în 1859 şi păstraţi în funcţiunea de capitală a României întregite la 1918, Bucureştii datoresc acestor evenimente politice actuala lor desvoltare.
    Vatra oraşului. Vatra veche, adică a primei aşezări orăşeneşti (sec. XVI), a fost, foarte probabil, între piaţa dela Sf. Gheorghe şi biserica Curtea Veche, adică pe povârnişul teşit de pe stânga văii Dâmboviţei. Aci se întâlnesc şi azi mai toate străzile principale radiare ale oraşului (căile: Moşilor, Călăraşi, V ăcăreşti, Şerban- Vodă, Rahovei, 13 Septemvrie, Plevnei, Victoriei, Bul. Brătianu-Colţei) şi tot aici constatăm cea mai mare îngrămădire de străzi strâmte şi strâmbe, de magazine şi instituţii bancare (târgul central). Oraşul s-a întins apoi, în secolele următoare, de preferinţă pe câmpul care urca în plan domol din spre Dâmboviţa către valea Colentinei (NE oraşului actual), înglobând satele mai vechi sau mahalalele-sat aflate de mai înainte aici. Lunca mlăştinoasă şi cu bălţi a Dâmboviţei a fost, multă vreme, evitată sau ocupată numai de sărăcime. Paralel cu extinderea aşezării urbane pe câmpul dintre Dâmboviţa şi Colentina s-au desvoltat o serie de mahalale-sat şi pe malul drept, mai abrupt, al văii principale, în lungul vechilor drumuri ce mergeau spre Sud (calea Rahovei, 13 Septemvrie, Şerban-Vodă). Acestea formau chiar pe la jumătatea secolului trecut un fel de al doilea oraş cu caracter mai rural şi alcătuit din grupe de gospodării izolate între podgorii şi ogoare. Se poate spune că abia în a doua jumătate a secolului trecut s-a făcut contopirea dintre cele două părţi neegale ale oraşului desfăşurat, în chip aproape anarhic, peste cele două câmpuri despărţite de lunca largă şi mlăştinoasă a Dâmboviţei. Canalizarea Dâmboviţei (ceea ce a atras după ea coborârea nivelului freatic din luncă) a făcut posibilă această unire prin clădirea temeinică a spaţiului intermediar. Odată cu canalizarea şi rectificarea râului s-a pus capăt şi inundaţiilor, care erau un pericol periodic pentru mahalalele joase ale oraşului. Mult mai uşor a fost să se astupe pâraiele care dau în Dâmboviţa, precum şi micile lacuri de pe câmpul înalt (de ex. lacul Icoanei) şi cele mai întinse, din luncă.
    Azi, oraşul propriu zis se întinde pe o suprafaţă de cca. 7.000 ha, la o altitudine care variază între 67 m (lunca) şi 90 m (câmpul) în N şi V.
    Cadrul oraşului. Nu poate fi vorba aici decât de cadrul cel mai apropiat. Acesta cuprinde câmpia centrală (Vlăsia) care se leagă către Răsărit cu câmpul de dincolo de Mostişte, al Bărăganului lipsit de apă la suprafaţă şi devenit grânar în secolul XIX; către Apus, se continuă cu seria câmpurilor împădurite ale judeţelor Vlaşca şi Teleorman şi cu stepa Burnasului; către N. cu o zonă de luncă, altădată mlăştinoasă, prelungită până în dealurile subcarpatice; iar către S cu Balta Dunării.
    Acest cadru care corespunde, în parte, şi cu zona de cea mai deasă populaţie din câmpia Dunării-de-Jos, oferă unei mari aşezări urbane însemnate  posibilităţi : de edificare (loesul, nisipurile şi pietrişurile din care este clădită câmpia) ; de extindere liberă, poate prea liberă pe câmpurile fără piedeci serioase ; de aprovizionare (cu apă din râurile şi pânzele subterane ale regiunii Argeşului şi Dâmboviţei, cu combustibil lemnos şi mineral din munţii şi dealurile vecine, cu cereale, produse de fermă, peşte, etc., din hinterlandul imediat, cu braţe de muncă etc.) ; de funcţionare ca loc de concentrare şi prefacere a materiilor prime din mai toată ţara, piaţa de desfacere a acestora fiind însuşi oraşul şi clientela rurală din mai toată câmpia, din oraşele de sub dealuri şi din mare parte a porturilor dunărene.
    Datorită mai ales desvoltării sale de după marele răsboiu, capitala României a căpătat astfel, treptat, caracterele marilor oraşe adevărate (fără să piardă însă cu totul unele trăsături derivate din originea ei orientală). Între aceste caractere de urbanizare modernă, trebue pusă în primul rând diferenţierea funcţională a cartierelor (târgul central, zona mahalalelor de odihnă cu locuinţe individuale şi blocuri de case colective; zona fabricilor şi întrepozitelor  întreruptă de cartierele de vile; cartierele populare ; zona comunelor suburbane, etc.).
    Istorie
    Vechime şi desvoltare istorică. Aşezări omeneşti au existat în Bucureşti şi împrejurimi încă din timpurile preistorice. Cercetările arheologice întreprinse în anii din urmă au stabilit că în epoca mijlocie a bronzului - pe la 1600 a. Chr. - locuitorii de aici desvoltaseră o civilizaţie cu caractere speciale, numită „civilizaţia Bucureşti”.
    Şi pentru epoca greco- dacă şi daco-romană s-au aflat urme de civilizaţie, în special numeroase monete, care dovedesc că localitatea şi regiunea înconjurătoare au fost locuite
    neîntrerupt, cel puţin până la sfârşitul veacului al IV-lea a. Chr.
    În cursul evului mediu, Bucureştii par a fi constituit un punct strategic important în valea de jos a Dâmboviţei şi, în acelaşi timp, un loc de popas pentru negustorii cari lucrau cu oraşele dunărene. Aceeaşi situaţie au avut-o şi după întemeierea principatului Ţării Româneşti. Până pe la anul 1400 numele localităţii a fost „Cetatea Dâmboviţei”, iar după această dată s-a numit „Cetatea Bucureşti” sau numai Bucureşti.
    În anul 1396, după cruciada dela Nicopole contra Turcilor, Domnul muntean Vlad I, rivalul lui Mircea cel Bătrân, s-a retras în cetatea Bucureştilor. El a fost asediat aici de către Ştibor, voevodul Ardealului, prietenul lui Mircea. Abia după câteva luni cetatea a putut fi cucerită şi Vlad I luat captiv, ceea ce a permis lui Mircea să-şi reocupe tronul (1397).
    După moartea lui Mircea cel Bătrân (1418), Turcii reuşesc să ocupe definitiv cetăţile dunărene Turnu şi Giurgiu şi astfel Bucureştii rămân punctul strategic cel mai important pentru Români în faţa înaintării otomane.
    În 1473, Domnul muntean Radu cel Frumos s-a retras aici după ce a fost bătut de Ştefan cel Mare. Acesta din urmă izbutind să cucerească cetatea, Radu a trebuit să se refugieze peste Dunăre.
    Câţiva ani mai târziu (1476) Ştefan cel Mare cuprinde din nou Bucureştii şi pune Domn în Ţara Românească pe Vlad Ţepeş. Cu acest prilej se menţionează că Bucureştii erau cetatea cea mai puternică a acestei Ţări. Ei continuă să se menţină ca o cetate puternică până spre sfârşitul veacului al XVI-lea. Pe la 1574 însă zidurile de piatră căzuseră şi nu mai existau decât întărituri de lemn. În timpul lui Mihai Viteazul cetatea nu mai prezenta nici o importanţă strategică. De aceea în 1595, după lupta dela Călugăreni, Mihai nu încearcă să apere Bucureştii de armata turcească, ci se retrage de-a dreptul la Târgovişte. Sinan Paşa însuşi nu face decât întărituri provizorii în
    Bucureşti şi când se retrage urmărit de Mihai, le distruge împreună cu edificiile mai însemnate. De acum Bucureştii rămân un oraş deschis, lipsit de întărituri.
    Între timp, Bucureştii ajunseseră a doua capitală a ţării, „cetate de scaun” şi adăposteau adeseori curtea domnească. Reşedinţa Domnilor era castelul ce se ridica pe malul stâng al Dâmboviţei, pe platforma unde se află astăzi biserica Curtea Veche şi urmele bisericii Sf. Anton, care amândouă erau odinioară în incinta curţii domneşti.
    În jurul castelului s-a desvoltat târgul, prin aşezarea negustorilor şi meşteşugarilor pe uliţele, care şi astăzi amintesc breslele acestora: Blănari, Pânzari, Abagii, Covaci (fierari), Cavafi (cismari), Potcovari, Şelari, Boiangii, Lipscani, Zarafi, etc. Oraşul s-a întins mai târziu mai ales spre Nord-Est şi Nord-Vest, încorporând şi curţile boiereşti care se ridicaseră în apropiere, pe moşiile date de domni curtenilor, sau cumpărate de aceştia. Astfel, la sfârşitul veacului al XVII-lea, oraşul ajungea până la actualele bulevarde Carol I şi Elisabeta, unde se ridicau de o parte Mânăstirea Sf. Sava, pe locul actualei universităţi, şi de altă parte Mânăstirea Sărindarul, unde este astăzi Cercul Militar.
    Spre Nord-Est oraşul se întindea în direcţia actualei artere Calea Moşilor, care atunci se chema Uliţa Târgului din Afară, iar spre Sud, pe malul drept al Dâmboviţei, în jurul celor trei mânăstiri principale înconjurate cu ziduri de cetate: Mihai-Vodă (1594), Radu-Vodă (1614) şi Mitropolia (1658). Cu toate acestea, regiunea din dreapta râului era foarte puţin populată şi era considerată afară de oraş.
    Ceea ce a contribuit ca oraşul să ia o desvoltare atât de mare a fost şi faptul că la sfârşitul acestui veac, Bucureştii au devenit capitala Ţării Româneşti, în locul Târgoviştei.
    În acelaşi timp a crescut şi importanţa comercială a oraşului, devenind o piaţă de întâiul ordin al comerţului cu orientul Europei cum şi importanţa lui politică, ajungând centrul acţiunii de liberare a creştinilor de sub dominaţia turcească. În legătură cu această propăşire trebue să punem construirea celebrelor hanuri bucureştene, care nu erau numai hoteluri pentru călători, ci şi depozite de mărfuri. Primul a fost ridicat de Şerban Cantacuzino pe locul unde este astăzi Banca Naţională (Hanul Şerban Vodă); al doilea de Constantin Brâncoveanu pe terenul unde se înalţă actualul palat al Poştelor (Hanul Constantin- Vodă). Mai târziu s-au ridicat şi altele.
    Lui Brâncoveanu i se datoreşte şi traiectul străzii principale, care este astăzi Calea Victoriei. La început trecea pe acolo drumul Braşovului, pe care Brâncoveanu l-a prelungit până la castelul său dela Mogoşoaia şi l-a acoperit cu pavele de lemn. De aceea s-a şi chemat Podul Mogoşoaei, până după răsboiul Independenţii, când a devenit Calea Victoriei, fiindcă pe această stradă au intrat în capitală trupele victorioase dela Plevna.
    În epoca Domnilor Fanarioţi (1711-1821) Bucureştii au luat tot mai mult aspectul de oraş oriental. Casele, ca şi bisericile, încep a fi construite în stil oriental, numeroşi negustori şi oameni de afaceri din Orient şi Peninsula Balcani se stabilesc în oraş; în sfârşit înşişi boierii şi burghezii români adoptă costume şi obiceiuri orientale.
    În această epocă Bucureştii au trebuit să sufere o serie de ocupaţii militare străine. În 1716 au fost invadaţi de trupele austriace, care au luat cu ele pe Nicolae Mavrocordat, în 1769 a fost ocupat de armatele ruseşti ale generalului Rumiantzow, cari au rămas timp de 6 ani; la 1789 de armata austriacă de sub comanda prinţului de Coburg; în sfârşit, între 1806 şi 1812 a fost din nou ocupat de Ruşi. În acest din urmă an s-a încheiat prima pace dela Bucureşti, între Ruşi şi Turci, - pacea care ne-a costat Basarabia.
    Dar spre sfârşitul epocii fanariote prestigiul oraşului creşte prin stabilirea consulilor marilor puteri europene. La început s-a înfiinţat un consulat rusesc (1781), apoi altul austriac (1783), unul prusian (1786), francez (1795) şi englez (1801). Aceste consulate au şi meritul de a fi contribuit cele dintâi în mod efectiv, ca oraşul să capete un caracter occidental. O reacţiune mai puternică în acest domeniu s-a produs după revoluţia lui Tudor (1821).
    Sub primul domn care a urmat revoluţiei, Grigore D. Ghica (1822-1828), s-au introdus pavagii de piatră, în locul podurilor de lemn care acopereau străzile principale. Tot sub el s-au luminat străzile cu lămpi de petrol.
    În timpul ocupaţiei ruseşti dela 1828-1834, generalul Paul Kisselef a contribuit foarte mult la modernizarea oraşului. El a înfiinţat Comisiunea înfrumuseţării oraşului, a luat numeroase măsuri privind igiena publică, a tras bulevardul Mitropoliei şi « aleiul »  dela Băneasa (viitoarea şosea Kisselef).
    Gheorghe Bibescu (1842-1848) a pus să se construiască un număr de fântâni publice cu pompe mecanice, pentru ca locuitorii să aibă apă bună de băut şi să nu fie obligaţi a consuma apa murdară ce se aducea cu sacalele din Dâmboviţa. Tot în domnia lui s-au executat primele trotoare şi s-a început canalizarea oraşului.
    În anul 1848 Bucureştii au fost centrul mişcării revoluţionare din Ţara Românească. Pe câmpia Filaretului (câmpia Libertăţii) s-a proclamat constituţia democratică ce avea să înlocuiască Regulamentul Organic şi să dea lovitura de graţie protectoratului rusesc. Tot aici a fost sediul guvernului provizoriu până la înfrângerea revoluţiei, prin intrarea armatelor turceşti.
    Bucureştii au fost şi centrul mişcărilor revoluţionare ale popoarelor creştine din Balcani, care urmăreau să capete libertatea lor naţională. Chiar şi patrioţii poloni, ridicaţi asupra Ruşilor îşi aveau sediul în acest oraş.
    Pe lângă refugiaţii politici s-au stabilit în Bucureşti, mai ales după 1848, şi numeroşi colonişti apuseni: Francezi, Elveţieni, Germani, cum şi numeroşi Români ardeleni, Bucovineni, Basarabeni şi Macedoneni. Toţi aceştia erau sau industriaşi şi comercianţi, sau liberi profesionişti (medici, farmacişti, etc.), sau profesori particulari. Prin muncă, prin cunoştinţele şi prin spiritul lor, au contribuit în cea mai mare măsură la modernizarea oraşului.
    În 1862 Bucureştii devin capitala României. Cuza Vodă, realizatorul acestei uniri, stabilind aici toate autorităţile centrale ale Statului, a contribuit ca noua capitală să devină şi centrul mişcării economice şi culturale a întregii ţări. În ce priveşte edilitatea oraşului, Cuza Vodă s-a interesat în primul rând  de rectificarea albiei Dâmboviţei, spre a se evita inundaţiile periodice, care aduceau atâtea pagube locuitorilor şi făceau cu neputinţă de asanat şi impracticabilă întreaga luncă a râului din interiorul oraşului. Tot el a luat măsuri să se adopte un sistem mai modern pentru canalizarea oraşului, începută sub Bibescu.
    După răsboiul Independenţei (1877-78), Bucureştii, devenind capitala unui regat puternic, au putut progresa cu mult mai repede. În lunga domnie a lui Carol I (1866- 1914), s-au făcut numeroase îmbunătăţiri edilitare de cea mai mare importanţă: rectificarea cursului Dâmboviţei; aducerea apei potabile dela Bragadiru, Arcuda, etc.; pavatul cu piatră cubică, intensificarea canalizării, iluminatul cu electricitate (în unele regiuni ale oraşului), etc., cum şi numeroase clădiri publice şi particulare, bulevarde, squaruri, etc. Totuşi, nu s-a putut fixa un plan de sistematizare al oraşului, ceea ce a contribuit ca Bucureştii să-şi păstreze şi mai departe ceva din caracterul oriental.
    În schimb, oraşul a devenit în acest timp centrul politic şi cultural al tuturor Românilor, de unde era condusă întreaga acţiune pentru pregătirea unităţii lor politice şi teritoriale. Primul rezultat al acestei acţiuni se poate considera pacea dela Bucureşti din 1913, care a însemnat înfrângerea supremaţiei austro-ungare în Peninsula Balcanică. Al doilea rezultat a fost desăvârşirea unităţii naţionale în urma participării României la răsboiul mondial (1916-1918).
    Este adevărat că în cursul acestui răsboiu Bucureştii au fost ocupaţi de armatele Puterilor Centrale timp de doi ani şi că aceste puteri au izbutit să impună României o pace separată dezastruoasă, semnată chiar în Bucureşti (1918), ale cărei clauze n-au putut fi puse însă în aplicare.
    După pacea generală, Bucureştii au rămas capitala marelui regat românesc şi s-au transformat în scurt timp într-un oraş modern, cu bulevarde largi şi clădiri monumentale, cu parcuri minunate şi cu o circulaţie extrem de vie.
    Bibliografie. Berindeiu D., Bucureştii (Revista Română pentru Ştiinţe, Litere şi Arte, 1861) ;
    Pappasoglu D., Istoria începutului oraşului Bucureşti, ed. I-a, 1850, ed. II-a, 1870.
     Marsillac Ulysse, Guide du voyageur à Bucarest (1873); Maiorul Pântea Mih., Noul plan şi ghid al oraşului Bucureşti (1922); Alessandrescu C., Bucureşti (în Marele Dicţionar geografic al României, 1898) ; Ionescu Gion G., Istoria Bucureştilor (1899); Damé Fr., Bucarest en 1906;
    Stahl H., Bucureştii ce se duc, ed. I-a, 1906, ed. II-a, 1935 ; Greceanu Olga, Bucarest et ses environs (1929); Bacalbaşa C., Bucureştii de altă dată I-IV, 1927-1933; Moisil, C., Bucureştii-Vechi (în Boabe de Grâu), 1932 ; Florescu, G.D., Din vechiul Bucureşti, 1935; Societatea Bucureştii-Vechi, Buletinul I-V, 1930-1934
    Monumente istorice. Biserica Mihai Vodă, a fostei mânăstiri cu acelaşi nume, ctitoria lui Mihai Viteazul, ridicată în anul 1594 pe locul unei biserici mai vechi; de proporţii mici, dar de o frumoasă linie. Renovată în 1711 şi 1834, fără a i se schimba aspectul general. La 1770 Alexandru Vodă Ipsilanti îşi construi palatul în locul chiliilor. Astăzi e Palatul Arhivelor Statului.
    Biserica Sf. Ilie din Gorgani, dela sfârşitul sec.XVII, a fost închinată de către Şerban Cantacuzino ca metoh ctitoriei sale dela Cotroceni. Gheorghe Vodă Caragea o reconstrui la 1814. Are un clopot dela Constantin Brâncoveanu, din 1702.
    Biserica Sf. Constantin, zidită la 1785 de un oarecare Constantin Cojocarul împreună cu alţi enoriaşi pe locul altei biserici, mai vechi ; a fost renovată în primele decenii ale secolului nostru.
    Biserica Sf. Elefterie, ctitorie a unui bogat negustor bucureştean, Constantin Maxim, în timpul domniei lui Mihai Racoviţă (1741- 44), mitropolit fiind Neofit Cre-
    tanul. În anul 1748 Grigore Ghica Voevod întări aşezământul bisericesc cu hramul Sf. Elefterie şi Sf. Gheorghe. Până la 1856 această biserică avea chilii înconjurătoare.
    Biserica Sf. Ştefan, cunoscută şi sub numele de biserica “ Cuibul cu Barză”,  se află la extremitatea străzii Ştirbey Vodă; a fost ridicată la începutul veacului XIX de către Clucerul Dona şi reparată în anii 1853, 1877 şi 1906.
    Biserica Izvorul, ridicată de marii negustori, în timpul domniei lui Alexandru Constantin Moruzi, mitropolit fiind Dositei Filitti (1793-96).
    Biserica Manea Brutarul, a fost ridicată din temelie de lemn la 1777 de către 3 negustori, Gheorghe, Ioan şi Manea. De zid a fost construită în 1787, în timpul dom-
    niei lui Nicolae Mavrogheni. În curtea bisericii se află şi azi o cruce a lui Manea vătaful, - care a înzestrat biserica - un clopot mic dela 1815, şi unul mare din 1781.
    Biserica Schitul Măgureanu, ridicată de Constantin Văcărescu, mare logofăt la 1756; actualul lăcaş datează dela 1881. Cu ocazia reparaţiunilor s-au distrus cu totul chipurile ctitorilor. Hramul bisericii este Vovidenia Maicii Domnului, de unde şi numele de Biserica Sf. Maria, sub care a fost cunoscută.
    Biserica Popa Tatu, cunoscută şi sub numele de biserica dela Fântâna Boului, ridicată la începutul sec. XIX.
    Biserica Sf. Nicolae Tabacu, din faţa palatului Academiei Române din calea Victoriei, a fost ridicată de către un Dima Tabacu la 1710.
    Biserica Sf. Nicolae sau Biserica Albă din Calea Victoriei, cunoscută încă dinainte de 1790 sub numele de biserica Popei Dârvaş, cu hramul Sf. Nicolae, înconjurată pe atunci cu chilii. Fiind ruinată de cutremur la 1804, a fost renovată prin îngrijirea clucerului Trăsnea la 1927.
    Biserica Kreţulescu, clădită la 1722 de către marele logofăt Iordache Kreţulescu şi domniţa Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, pe terenul dăruit ctitorilor de Nicolae Mavrocordat. Se află aici portrete de familie, refăcute, câteva fresce originale la intrare şi la icoană din 1749.
    Biserica Brezoianu, cunoscută şi sub numele lui Popa Stoica, primul ei paroh, datează de pe la 1710.
    Biserica Stejarului, de lângă actualul Palat Regal din calea Victoriei, având hramul Sf. Mina, e numită adesea şi sub acest hram. A fost ridicată în 1743 de către Tănase Căpitanul, în timpul domniei lui Mihai Racoviţă, pe locul unei biserici mai vechi şi a fost renovată de Regele Carol I la 1894.
    Biserica Evanghelico-Luterană de pe strada Luterană. Nu i se cunoaşte vechimea. Istoricul Sulzer o aminteşte însă în sec. XVIII.
    Biserica Sf. Ioan Moldoveni, cunoscută şi sub numele Sf. Ionică. Ridicată de către Dimitrie Dărăscul, mare medelnicer în 1795 şi renovată în cursul veacului nostru. Ameninţată de ruină.
    Biserica Zlătari, despre care tradiţia spune că este ctitoria lui Matei Basarab, a fost la început ridicată din lemn de breasla argintarilor sau zlătarilor, iar de zid a ridicat-o Mihai Spătarul Cantacuzino la 1715; a fost renovată la 1850 şi puţin înainte de răsboiul mondial.
    Biserica Sf. Spiridon- Vechi, dela stânga Palatului de Justiţie, este bisericuţa Patriarhilor de Antiohia; fără turle şi clopotniţă, actualul lăcaş a fost restaurat de către Constantin Mavrocordat la 1747 prin străduinţa Patriarhului Silvestru refugiat în România.
    Biserica Sfinţii Apostoli, ridicată pe locul Mânăstirii Târnovului, arsă pe la 1670. Tradiţia spune că vechea mânăstire a fost ridicată de către Matei Basarab. Urmaşul lui Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino, o repară şi o închină la 1715 Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Biserica are ca adaus un frumos pridvor; portrete aparţinând familiei Cantacuzinilor; 1potir de argint din anul 1741 şi strane superbe.
    Biserica Spirea- Veche, ctitoria medicului Spirea Cristofi, originar din Corfu, din 1765 închinată arhiepiscopiei Bucureştilor, la 1777. Alexandru Ipsilanti o închină Mânăstirii Athos.
    Biserica Schitul Maicilor, a fost cunoscută pe la începutul veacului trecut cu numele de biserica Hagi-Dinei, ridicată la 1728, cu întinse chilii înconjurătoare.
    Biserica Antim, ridicată la 1713 de către marele tipograf, artist şi scriitor, mitropolitul Antim Ivireanul, pe locul vechei biserici de lemn a lui Staicu, paharnicul Merişanul. Actualul paraclis din curtea bisericii ridicat de către Matei Roset la mijlocul sec. XVIII, a fost refăcut în 1860. Biserica are coloane sculptate şi o uşă de lemn sculptat, iar în curte se păstrează vechea bucătărie a călugărilor cu un înalt turn afumat.
    Biserica  Sf. Ilie Rahova, ridicată în al patrulea deceniu al sec. XVIII; ruinată de cutremur la 1802. Bătrânul boier Fotache Ştirbei, enoriaş al bisericii, hotărî la 1828 restaurarea ei, închinându-şi pentru aceasta toată averea şi instituind o epitropie compusă din mitropolitul Neofit, banul Barbu Văcărescu şi vornicul Gheorghe Filipescu, sub purtarea de grijă a cărora fu biserica ridicată la 1858.
    Biserica Sf. Nicolae Vlădică, de pe bulevardul Maria, construită în 1904 cu banii rezultaţi din vinderea materialului dărâmatei biserici Sf. Nicolae din Prund.
    Biserica Domniţa Bălaşa, una din podoabele Bucureştilor, ridicată de către Doamna Bălaşa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1745, reconstruită la 1881.
    Mitropolia. Pe locul unui schit, Constantin Şerban Vodă, fiul natural al lui Radu Şerban Vodă, începu să ridice o biserică, târnosită la 6 Mai 1658 sub Radu Mihnea şi zugrăvită în timpul domniei lui Radu Leon la 1664. Acesta o recunoaşte ca biserică metropolitană Ţării Româneşti în locul bisericii Sf. Gheorghe-Vechi.
    În interiorul Mitropoliei au fost îngropaţi voevozii cu doamnele, fiii lor, prelaţi şi boieri. Reparaţii radicale i s-au făcut la 1834. Azi este biserica Patriarhală a României. Biserica mai păstrează încă liniile de pe la 1655, ferestre sculptate, precum şi sicriul de argint al Sf. Dimitrie Basarabov adus din Bulgaria de Ruşii unei armate de ocupaţie. În partea stângă a bisericii s-a ridicat un monument în formă de turn pentru mitropoliţii Teodosie (m. 1708) şi Ştefan (m. 1738).
    În interiorul bisericii se află mormântul Grădiştenilor, boieri ai lui Mihai Viteazul.
    Palatul Patriarhal are un încântător paraclis ridicat de Mitropolitul Daniil sub Nicolae Mavrocordat, fresce frumoase, precum şi un magnific iconostas, mitre  (una din 1693), un crucifix, o icoană din Tesalia din 1463 şi câteva portrete pe pânză ale arhiepiscopilor.
    Biserica Răsvan, după tradiţie ar fi fundaţia lui Ştefan Răsvan, domnul Moldovei din 1595, sau ctitoria unui căpitan cu acest nume de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Azi este complet renovată.
    Biserica Sfinţilor sau Sibilelor, reconstruită din temelie la 1726 de către Mitropolitul Daniil care o înzestră cu un clopot. Biserică înaltă şi luminoasă, având de jur împrejur fresca profeţilor şi a sibilelor. În interior se află mormântul unui negustor din Cernavoda din 1736 şi al unui zaraf din 1758, precum şi frumoase fresce.
    Biserica Popa Rusu, ridicată din temelie de Manolache Vătaful la 1813.
    Biserica Oţetari. În timpul lui Şerban Cantacuzino la 1681, era de lemn; la 1708 a fost reparată şi la 1757 a fost înălţată de zid, punându-i-se hramul Sf. Nicolae.
    Biserica Mănciulescu sau Batişte, ridicată pe locul alteia mai vechi. Pisania actuală aminteşte ca prim ctitor pe un vătaf, Manciu, la 1763. Biserica de azi este complet renovată în stil arhaic.
    Biserica Popa Chiţu, ridicată la 1813 alături de altă biserică mai veche.
    Biserica Silvestru, construită la 1745; fiind mică dintru început, a fost reconstruită la 1839.
    Biserica Precupeţii Vechi, ridicată la 1773 de către Gheorghe Schimonahul şi reparată la 1888 de către enoriaşi.
    Biserica Sf. Nicolae din Tirchileşti sau Dichiu, ridicată în anul 1773 în mahalaua Dichiului.
    Biserica Bradului-Boteanu. Vechiul edificiu de lemn fusese ridicat de jupân Mihu la 1682. La 1760 urmaşii săi îl ridicară de piatră, la stânga actualei biserici de construcţie recentă.
    Biserica Curtea Veche, numită astfel după dispăruta primă curte domnească a Voevozilor Basarabi dinainte de Constantin Brâncoveanu.
    Inscripţia din 1715, datorită lui Ştefan Cantacuzino, aminteşte întemeierea ei întru slava Bunei Vestiri de către Mircea Vodă şi fiul său Pătraşcu, din sec. XVI. Restaurată de mai multe ori, şi greşit numită Sf. Anton.
    Vechiul edificiu era de proporţii mult mai mari, dar lăsat în părăginire de către domnitorii fanarioţi din sec. XVIII, s-a dărâmat cu totul. Reparaţie radicală i s-a făcut în 1852, în timpul domniei lui Barbu Ştirbei şi recent de Comisiunea Monumentelor Istorice. Se păstrează aci o tavă dela Constantin Brâncoveanu, 1695, o ripidă dela Alexandru Moruzi şi o altă tavă dela Constantin Ipsilanti, din 1806.
    Biserica Dintr-o Zi, numită astfel deoarece fiind de lemn, a fost târnosită în ziua în care i s-a pus temelia. Construcţia ei de piatră din anul 1702 se datorează Mariei, Doamna Brâncoveanului. Biserica are frumoase proporţii şi păstrează potirul dăruit de
    Doamnă. Azi aparţine comunităţii albaneze din Bucureşti.
    Biserica Enei, a fost restaurată în anul 1724 de către Pană Negoescu, fratele Doamnei Maria, soţia lui Constantin Brâncoveanu. Vechea biserică era de lemn şi avea de ctitor pe un Ene Ioan - de unde şi numele bisericei. Cu ocazia unor reparaţiuni recente s-au descoperit în exonartex fresce de toată frumuseţea.
    Biserica Doamnei, care se află azi în ulicioara cu acelaşi nume din calea Victoriei, a fost ridicată la 1683 de Maria, Doamna lui Şerban Cantacuzino. Aci se află câteva morminte, o icoană dăruită de Matei Ghica şi poetul Văcărescu, precum şi un splendid epitaf de mătasă ţesut cu fire de aur, cu portretele familiei domneşti.
    Biserica Visarion, ridicată de către Popa Petre Referendaru, protopopul Bucureştilor, în zilele lui Alexandru Vodă Ipsilanti, la 1797. Cu totul renovată la sfârşitul veacului trecut.
    Biserica Precupeţii-Noi, din strada cu acelaşi nume, a fost înălţată la 1814, de către Bârcă Măcelarul, împreună cu alţi enoriaşi. La 1878 i s-a dat înfăţişarea de azi.
    Biserica Icoanei (făcătoare de minuni), ctitoria lui David Corbea, ofiţer al lui Constantin Brâncoveanu. Aci se află o icoană a Brâncovenilor şi a Văcăreştilor, îmbrăcată în argint dela 1681, iar în dosul bisericii un mic schit de călugări.
    Biserica Sf. Nicolae Şelari, înălţată în timpul domniei lui Constantin Ipsilanti, la 1804, dărâmată şi reconstruită în 1868 din dorinţa Regelui Carol I.
    Biserica Colţei, numită şi Biserica Trisfetitelor, a fost ctitorită la anul 1715 de către Mihai Cantacuzino Spătarul, vărul lui Constantin Brâncoveanu. Are proporţii foarte armonioase şi, în jurul ferestrelor şi al uşii de lemn, ornamente florale sau capete de îngeri fin sculptate. Capitelele coloanelor cari susţin pridvorul sunt minuţios dantelate. Pronaosul bisericii este susţinut de coloane minunate, copiate după cele dela biserica episcopală din Argeş; icoane frumoase şi un amvon de lemn negru, lucrat cu deosebită măestrie.
    Biserica Sf. Dumitru, cunoscută în vechime sub numele de Biserica de Jurământ, înălţată de Stroe Râmniceanu, în sec. XVIII, renovată de mai multe ori.
    Biserica Iancului, de pe B-dul Pache Protopopescu, cunoscută şi sub numele de biserica Iancu-Vechi, ridicată în 1775, de către Gheorghe Măcelarul.
    Biserica Sf. Pantelimon, înălţată la 1790 de către Popa Ion în timpul domniei lui
    Mavrogheni, reparată la 1872- 1876.
    Biserica Oborul- Vechi, înălţată la începutul sec. XVIII de către mitropolitul Grigore. Aci se află o icoană a lui Alexandru Ipsilanti din 1781.
    Biserica Olarilor, ridicată la 1758 de către marele vistier Racoviţă. Azi e complet renovată. Aci se află un mormânt dela 1771 şi o colecţie de antimise vechi.
    Biserica Popa Soare ridicată la 1744 şi reconstruită prin purtarea de grijă a lui Ene
    Boldescu.
    Biserica Hagiului, ctitorie a lui Mihai monahul, ctitorul bisericii Icoanei. A fost ridicată între anii 1765-1767 cu chilii înconjurătoare pentru săraci. A fost reconstruită din temelie între anii 1872-1874.
    Biserica Sf. Ştefan, înălţată la 1768 de Stoica Clucerul. Cu frumoase fresce.
    Biserica Delea Nouă, construită de Nicolae Inimă Rea, la 1798 şi renovată la 1881.
    Biserica Sf. Ioan Nou, cunoscută şi sub numele de Sf. Ioan al Pârşcoveanului, construită în 1766.
    Biserica Sf. Nicolae din Jigniţa sau Biserica Protopopului, înălţată la 1721 de căpitanul Tatoescul.
    Biserica Olteni, ridicată la început de lemn, încă înainte de domnia lui Constantin Brâncoveanu; la 1722 a fost restaurată de către Nicolae Protopopul Bucureştilor.
    Biserica Sf. Nicolae din Sârbi, ctitoria lui Vasile Potoceanu din Septemvrie 1692.
    Biserica Udrican, a fost înălţată la 1735 de către Udrican Clucerul şi restaurată la 1810.
    Biserica Sf. Vineri-Hereasca, înălţată în 1645 de către Aga Niţă. Forma de astăzi i-a fost dată în 1830 de vistierul Constantin Herescu-Năsturel. A fost reparată in 1896.
    Biserica Dobroteasa ridicată de către Constantin Năsturel, pe locul unei biserici de lemn, la 1725.
    Biserica Potoceanu sau Biserica Sfinţii Apostoli, ridicată de Constantin Potoceanu la 1765. A fost reparată radical la 1810.
    Biserica Foişorul, fundaţie a Smarandei, Doamna lui Nicolae Vodă Mavrocordat din 1745.
    Biserica Bradului, cunoscută şi sub numele de Biserica Staicu, ctitoria acestuia dela 1740. A fost reparată în 1875.
    Biserica Stelea, ridicată în prima domnie a lui Mircea Turcitul, de către Stelea Spătarul.
    Biserica  Sf. Nicolae din Tabaci, de pe strada Poteraşi, construită în 1731 de către Ştefan Logofătul şi renovată în 1884.
    Biserica Vergului, cunoscută şi sub numele de Biserica Sf. Mina, ctitoria Doamnei Ancuţa, fiica lui Radu Şerban Voevod.
    Biserica Lucaci, ridicată în timpul păstoriei mitropolitului Ştefan, (1732-38), şi renovată la 1853.
    Biserica Negustori, construită între anii 1718-1726 este bogată în morminte din prima jumătate a sec. XVIII, de negustori, boieri şi militari.
    Biserica Delea Veche, ctitorită în 1773 de către un preot Balaşu şi renovată între anii 1894-96.
    Biserica Ceauş-Radul, construită la 1732, de către Teohari Atanasiu Lumânărarul; a fost reparată la 1886.
    Biserica Radu- Vodă, ridicată de către Alexandru Mircea Voevod la 1575. La 1595 a fost distrusă de Turci. Radu, fiul lui Mircea, o restaură la 1614 şi fu îngropat aci în anul 1626. Se află aci printre obiectele de cult, frumoase ripide în argint dela Nicolae Mavrocordat, o icoană dăruită de fiica Domnului, Sultana, din 1747, şi candelabre din 1786.
    Biserica Săracă purta în trecut şi numele de Biserica Flămânda: a fost construită la 1766, reconstruită la 1782 de către Istratie Kreţulecu şi zugrăvită la 1871
    Biserica Slobozia, înălţată de către Radu Leon Vodă, în lemn, la 1665. Marele vistiernic Constantin Năsturel o reface de zid în 1743. Restaurările ulterioare din anii 1846- 1890 i-au stricat proporţiile de odinioară.
    Biserica Sf. Spiridon Nou, ctitoria lui Scarlat Ghica din anul 1766. Ruinându-se din cauza cutremurelor din 1802 şi 1838, a fost ridicată în proporţii monumentale între anii 1852-1858 şi restaurată la 1885.
    Biserica Sf. Ecaterina, cunoscută odinioară sub numele de Biserica lui Pană Vistiernicul, ctitoria acestuia din anul 1677. Ecaterina, Doamna lui Ipsilanti Vodă, aflând biserica în părăginire, o reface între 1774-82. A suferit repetate înnoiri; ultima in 1923.
    Biserica Cărămidarilor de Jos, numită pe vremuri a Puşcăriei, a fost ridicată de către Constantin Năsturel la 1774 de lemn, iar la 1854 a fost reconstruită de zid.
    Biserica Bărăţiei, veche biserică a fraţilor franciscani, construită în 1633 şi restaurată la 1813 şi 1848.
    Biserica Scaunelor, acum părăsită, datează din 1715; are ornamente gotice şi rozete la ferestre, morminte vechi, distingându-se prin frumoase sculpturi de vaste proporţii.
    Biserica Mântuleasa, fusese ridicată în 1734 de către jupâneasa Maria a Mantei Negustorului şi de Stanca, sora Mantei.
    Biserica Sf. Gheorghe Vechi, fostă scaun metropolitan până la 1660; a fost renovată la 1724 şi a ars în marele foc din 1847. Datează de pe la 1467. Ctitorie a familiei Bălăceanu.
    Biserica Sf. Gheorghe Nou, este principala ctitorie din Bucureşti a lui Constantin Brâncoveanu, din 1706. A fost distrusă de foc în anul 1718 şi renovată de mai multe ori. Păstrează un iconostas de toată frumuseţea, perdele roşii, cu stema ţării brodată în fir de aur, o raclă în formă de mână, dăruită de Doamna lui Mihai Viteazul, de Nicolae, fiul lui, şi de Mitropolitul Eftimie
    pentru moaştele Sf. Nicolae (1599-1600). Se mai află aci ripidele lui Constantin Brâncoveanu, cu portretele Domnului şi ale familiei sale. La dreapta două morminte: al lui Constantin Brâncoveanu şi al lui Ioan Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti, din 1719.
    Biserica Sf. Atanasie, zisă şi Biserica lui Bucur, ridicată la 1740; are linii pure, sculpturi frumoase la uşă şi la ferestre. Legenda spune că pe locul acestei biserici se afla o biserică de lemn construită de Bucur Ciobanul, întemeietorul oraşului.
    Biserica Albă din Postăvari, zidită în 1856; reparaţiile picturilor datează din 1889.
    Biserica Stavropoleos, ridicată la 1731 de către episcopul din Stavropolis. Este o operă de supremă armonie, datorită sculpturilor pridvorului şi ale chenarelor, precum şi frescelor foarte frumoase.
    Mânăstirea Cotroceni, fundaţia lui Şerban Cantacuzino, din 1679. Este o frumoasă construcţie cu pridvor, cu fresce de pe la sfârşitul secolului XVII. Aci se află mormântul lui Şerban, mort în anul 1689, sculptat în marmoră şi mormintele fraţilor lui Şerban: Matei (m. 1686) şi Iordachi (m.1692), precum şi al lui Radu (m. 1715) fiul istoricului Constantin Şerban şi fiul lui Constantin (m. 1729). Două secole mai târziu, a fost îngropat aci şi fiul M. S. Reginei Maria, Mircea, mort în copilărie.
    Mânăstirea Văcăreşti, având un pridvor cu coloane, un fronton cu stema Principatelor, uşa fiind încadrată de ornamente florale. În pronaos, frumoasele coloane canelate sunt de o impresio-nantă măreţie. Este ctitoria lui Nicolae Mavrocordat din 1722; se află aci fresce şi portrete ale Mavrocordaţilor, deosebit de frumoase; mormântul ctitorului, al lui Radu Văcărescu (m. 1775) şi al lui Dimitrie Balasachi (m. 1756). Se mai află o icoană a Sfinţilor Constantin şi Elena, precum şi o impresionantă imagine a tăierii capului Sf. Ioan. Azi mânăstirea e transformată în închisoare.
    Palatul Mogoşoaia. Cel mai frumos palat existent în România, este cel dela Mogoşoaia, completat odinioară cu o frumoasă biserică în care se află portretele lui Constantin Brâncoveanu, tânăr, şi al familiei sale. Azi aparţine familiei Bibescu.
    Biserica Colentina, zisă a Teilor. Aci se află mormântul primului Domn pământean în sec. XIX, Grigore Ghica (m. 1835) şi al familiei.
    Biserica Fundenii Doamnei, ridicată de Mihai Cantacuzino Spătarul în 1699. Ornamentaţia exterioară, în stuc, reprezintă palate şi păuni afrontaţi.
    Mânăstirea Plumbuita, zidită pe la 1530 de către Petru din Argeş sau Radu Paisie, a fost reconstruită de Alexandru Mircea la 1570 şi de Matei Basarab în amintirea luptei date pe această câmpie prin care şi-a câştigat tronul. Leii, cari susţin jeţul Episcopal, au oarecare vechime.
    Mânăstirea Mărcuţa, este fundaţia vistiernicului Dan din 1587; renovată de Mitropolitul Ştefan în 1733 şi de Alexandru Ipsilanti. Se află aci portrete ale familiilor Ghica şi Ipsilanti şi piatra de mormânt a lui Gheorghe Ipsilanti, unul din capii Eteriei. Azi casă de corecţie.
    Mânăstirea Pantelimon, datorită spiritului de pietate al lui Grigore Matei Ghica din 1750. Are o poartă foarte frumoasă cu ornamente florale şi cu stema Principatelor. Se află aci mormântul ctitorului (m. 1752) al soţiei sale, al lui Alexandru Ghica Vodă, precum şi un potir de argint, dăruit de Maria, soţia lui Grigore Ghica I, şi o cruce din 1751.
    Populaţie
    Municipiul B. avea în 1930, după datele provizorii ale recensământului din acel an, 631.288locuitori.
    Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1 Iulie  1937) este de 641.185 locuitori, indicând un spor natural de 12.897 locuitori în şase ani şi jumătate, adică o creştere de 2,0%.
    Înfăţişare socială
    Bucureştii sunt oraşul cel mai de seamă din Sud-Estul Europei. Între Varşovia, Constantinopol, Cairo, Milano şi Budapesta, nu se găseşte aglomerare,care să le poată sta faţă, ca mărime şi dinamică.
    Structura şi rangul lor de azi este rodul unei aşezări favorabile, ce-i predestina aproape să fie capitala Munteniei: apoi a cursului istoriei Europei de răsărit în ultimele şase secole, care favoriza oraşele apropiate atât de Constantinopol cât şi de Occident, şi a tenacităţii cu care locuitorii lor au ştiut să-i păstreze însemnătatea odată câştigată şi s-o potenţeze, cu prilejul unirilor dela 1859 şi dela l918.
    În urma acţiunii strălucite a Domnilor dela Curtea-de- Argeş ai Ţării Româneşti de a-şi întinde stăpânirea « dela munte la mare » şi până la Dunăre, scaunul Domniei s-a deplasat la răsărit şi la miazăzi. Târgoviştea a ajuns să fie centrul părţii de sus a ţării, iar cetatea de pe
    Dâmboviţa, din mijlocul singurei regiuni potrivite dela început pentru agricultură a câmpiei muntene (« Mesopotamia românească », cuprinsă între văile ce duc Colentina, Sabarul, Ciorogârla şi Ilfovul împreună cu Dâmboviţa în Argeş), Bucureştii, scaunul al doilea, cel din Ţara-de- Jos.
    Invazia Turcilor a stăvilit trecător această evoluţie. În urma pierderii ieşirii la mare, Statul muntean a redevenit din nou ţară de plaiuri, cu Târgoviştea capitală necontestată. Bucureştii, din calea Beglerbegului dela Sofia al Rumeliei, au rămas la margine; târg şi scaun domnesc, în anii de linişte, cetate de apărare greu încercată, în anii numeroşi de luptă.
    Împăcarea domnilor munteni în veacul al XVII-lea cu hegemonia semilunei a avut ca urmare ridicarea Bucureştilor, aşezaţi mai aproape de Înalta Poartă şi de centrele economice mari ale Imperiului turcesc, la rangul de capitală statornică a Ţării Româneşti.
    Aşa începe ascensiunea, neîntreruptă de atunci, a Bucureştilor. Ei au ajuns, în acest veac, să fie capitala politică, centrul culturii laice şi centrul vieţii economice din nou înfloritoare a Ţării româneşti şi unul din târgurile de seamă ale marii unităţi economice a Imperiului turc.
    Structura socială a Bucureştilor din această întâie epocă  a strălucirilor a fost foarte diferenţiată. Oraşul de scaun adăpostea odată cu Domnul, cu dregătorii Curţii şi cu oamenii domneşti şi un număr însemnat de boieri mari, şcoala domnească, cu dascălii şi « spudeii » ei, organizată de Constantin Stolnicul Cantacuzino la 1678 în stilul Academiilor umaniste ale occidentului şi populate de umanişti greci, italieni şi ruşi, proveniţi dela şcolile Constantinopolu-lui, ale Trapezuntului, ale Lombardiei şi ale Kiewului şi multe feţe bisericeşti. TârguI se umpluse de meşteşugari, care nu lucrau numai pentru populaţia ţinuturilor din jurul Bucureştilor, ci şi pentru celelalte unităţi economice ale ţării şi ale Imperiului turc şi de negustori, ce adunau produsele şi mărfurile ţării, spre a le vinde în străinătate şi răspândeau în ţară produsele răsăritului şi ale apusului. Meşteşugarii, şi mai ales negustorii străini, se revărsaseră în târgul Bucureştilor alăturându-se şi suprapunându-se Muntenilor, Mocanilor şi Aromânilor : Greci, Bulgari, Albanezi, Sârbi, Turci şi reprezentanţi ai neamurilor care monopolizau negoţul mare al Europei de Sud-Est: Raguzani, Evrei spanioli dela Salonic, Armeni şi Saşi.
    Bucureştii aceştia au aspectul oraşelor din zona intermediară a Europei răsăritene, lipsită de tradiţia urbană atât a Bizanţului cât şi de cea a Occidentului. Au fost alcătuiţi dintr-o pânză rară de curţi: a Domnului, a boierilor mari şi de mânăstiri, fiecare o gospodărie completă cu biserică, case pentru slugi şi robi, cu ateliere, grajduri, grădini şi livezi. Apoi dintr-un târg  de înfăţişarea bazarelor moştenite de Turci dela Bizantini, învălmăşală de şandramale în care fiece breslă îşi avea şirul ei. Pe căile de comerţ ce se vărsau în el, pe cea a Braşovului şi cea a Giurgiului, hanuri mari cu beciuri boltite, de zid, pentru mărfurile de preţ. Se adăogau multe mahalale răzleţe, rânduite în jurul câte unei biserici şi a ţintirimului din jurul ei, în care şedeau meşteşugarii şi negustorii, grupaţi după credinţe şi neamuri. Trecerea la satele vecine era nesimţită.
    Vicisitudinilor încercate de comerţul dinăuntrul unităţii economice turceşti, Bucureştii le-au rezistat mai bine decât toate celelalte oraşe ale peninsulei balcanice. Pe când acestea s-au resimţit de vlăguirea treptată a Imperiului otoman şi au decăzut, însemnătatea Bucureştilor favorizaţi de aşezarea lor în vecinătatea Austriei cu Raguza şi cu Braşovul, a sporit fără încetare. Au luat moştenirea Sofiei şi a celorlalte centre economice ale Turciei europene de seamă. După 1750, Bucureştii devin tot mai mult târguI care leagă pe uscat economia imperiului turc cu Europa Centrală şi de apus. La sfârşitul veacului al 18-lea au consulate la Bucureşti mai toate statele comerciale ale Continentului. Bucureştii numără 70.000 de locuitori la 1831, pe când populaţia Sofiei scade treptat la 12.000 locuitori, după ce întrecuse constant dela 1550 încolo cifra de 40.000. Atena are abia 10.000 (1821), Belgradul 19.000 (1846).
    La începutul veacului al 19-lea, Bucureştii intră într-o epocă nouă a istoriei lor.
    Devin antipodul politic al Stambulului, centrul renaşterii naţionale a popoarelor din Sud- Estul Europei şi se emancipează din unitatea economică a imperiului turc, devenind întâia poziţie a expansiunii economice a Europei Centrale şi a Marii Britanii în Sud-Est.
    Revoluţia lui Caragheorghe dela 1804 e patronată de Constantin Ipsilanti, Domnul de atunci al Munteniei şi al Moldovei : faza întâi a revoluţiei greceşti se petrece la 1821 în Muntenia. Bucureştii au fost cartier-general în amândouă aceste acţiuni. În istoria revoluţiilor bulgăreşti de mai târziu, Bucureştii au, la fel, un rol însemnat. Bucureştii sunt centrul revoluţiilor româneşti dela 1821, dela 1840, dela 1848, care marchează etapele acţiunii de emancipare politică a Munteriiei şi aMoldovei şi întâiele conturări ale acţiunii pentru Unirea ţărilor româneşti. Stabilirea Capitalei Principatelor- Unite la Bucureşti, şi nu la Iaşi sau la Focşani, în 1862, consacră acest rol de centru de forţă politică a neamului românesc.
    Europenizarea ţării care începe atunci, schimbă din temelii viaţa economică a Bucureştilor. Cu schimbarea costumului şi a întregului stil de viaţă, manufacturile numeroase din Bucureşti îşi pierd debuşeul. Din centru manufacturier ai cărui meşteşugari aprovizionau cu ţesături, pielărie, blănuri, obiecte de îmbrăcăminte nu numai ţara românească ci şi o bună parte din imperiul otoman, Bucureştii devin acum intreposit de mărfuri europene pentru ţara întreagă (oraş “exclusivamente de consomaţiune şi de petrecere », cum spune supărat Ion Ghica). Produsele ţării nu se mai strâng la Bucureşti, ca-n vremea când erau îndrumate spre Constantinopol. Creşterea vitelor şi negoţul de ceară trece pe planul al doilea, de vreme ce Occidentul caută grâne. Iar acestea se adună în porturi, la Galaţi, la Brăila, la Giurgiu, de unde iau drumul Angliei. Comerţul cu ţările având fiecare un alt sistem monetar şi prefacerile radicale în stilul de viaţă al marii boierimi chiamă la viaţă în Bucureşti o întinsă speculaţie valutară şi cămătărească. Spre sfârşitul veacului, în urma înfiinţării Băncii Naţionale, Bucureştii devin centrul bancar al vechiului Regat.
    Structura socială a Bucureştilor şi compoziţia lor etnică suferă prefaceri radicale. Ordinea socială feudală veche se descompune sub influenţa transformării consacrate în Occident prin revoluţiile franceze. Regulamentul organic izbuteşte cu greu să temporizeze abolirea ei. Recensământul din Decemvrie 1830 mai deosebeşte o clasă a boierilor, o clasă de mijloc, partea duhovnicească, ovrei şi slugi. La 1864 Statutul extinde şi în Muntenia hotărârea din 1859 a Adunării ad-hoc a Moldovei de a desfiinţa «  privilegiile ». După aceasta începe regruparea structurii sociale şi a Bucureştilor după criteriul liberal al avuţiei şi al instrucţiei. Se conturează pături sociale noui: a latifundiarilor, a conducătorilor politici, a liber-profesioniştilor, a funcţionarilor. Funcţiunea economică devine aproape exclusiv străină, trecând pe seama elementelor aduse în ţară de schimbarea spre apus a orientării economice a ţării : a Evreilor, a Germanilor şi a Ungurilor imigraţi din Austria. Pătura socială a meşteşugarilor şi negustorilor de stil oriental din epoca precedentă se disolvă: o parte din Greci, Sârbi, Bulgari, Albanezi se repatriază, câştigând un rol de seamă în ţările lor de origină, devenite între timp independente; o altă parte din ei se asimilează Românilor şi constitue împreună cu aceasta pătura conducătoare politică şi funcţionărimea noului stat român. Cei ce rămân în meserii şi negoţ: Români şi Evrei spanioli sunt covârşiţi de valul gros al meşteşugarilor, comercianţilor şi oamenilor de afaceri imigraţi din Austria, la care se adaogă imigranţi în număr mai mic din Rusia, Germania, Franţa şi Italia. Comparaţia între datele recensămintelor dela 1830 şi dela 1878 învederează această transformare. La întâia din aceste date, Bucureştii, cu o populaţie de aproximativ 70.000 de locuitori, numărau 1.795 « sudiţi » străini (dintre care 1.226 « austriaceşti », 236 Ruşi şi unii şi alţii de sigur, în mare parte, Evrei din Galiţia, 158 Prusieni, 94 Englezi, 80 Francezi) şi 2.301 Ovrei, 563 capi de familii. După 47 de ani, din cele 62.000 de gospodării ale Bucureştilor (178.000 suflete) aproape o treime era sub protecţiune străină (17.500). Numărul covârşitor îl alcătuiau gospodăriile de supuşi austrieci (11.400), Ruşi (2.000), Eleni (1.400) şi Turci (650). Germanii nu cifrau decât 750 de familii, Francezii 400, Italienii 200, Englezii 75. Numărul Evreilor (pământeni, austrieci şi ruşi) poate fi cunoscut din repartiţia după confesiune: era de
    21.000. Slugile şi agricultorii, destul de numeroşi încă în Capitală, sunt de neam român.
    Aspectul oraşului tinde să se occidentalizeze. Bărăcile din târg sunt înlocuite prin case de cărămidă. Curţile vechi dispar una după alta, dând loc la cartiere întregi. Datorită sporului vertiginos al populaţiei (dela 70.000 în 1831, la 122.000 în 1851), la 180.000 în 1878, la 230.000 în 1895, la 340.000 în 1912)  locurile virane se răresc tot mai mult în centrul oraşului. Dar cum acţiunea de reconstituire a Bucureştilor în stil occidental nu e ţinută de scurt de edilitate, Bucureştii păstrează mai mult decât celelalte oraşe ale Sud-Estului pecetea înfăţişării  lor trecute. Arterele drepte şi complet clădite cu stil unitar sunt puţine; străzile dintre ele, deşi cu case recente, au păstrat atât întortochierea Bucureştilor dinainte vreme cât şi năzuinţa locuitorilor lui de a avea o grădină.
    Cu întregirea dela 1918 a Statului Românesc începe o a treia epocă în evoluţia Bucureştilor. La început rotunjirea teritoriului le primejdueşte rolul de capitală. România Mare, cu conturul ei regulat, nu mai e nevoită să aibă o capitală excentrică. Se discută câtva timp transferarea Capitalei la Braşov, se propune clădirea unei capitale noui în ţara Oltului. Argumentele erau foarte cu miez: Bucureştii ar fi prea depărtaţi de cele mai multe din ţinuturile ţării, prea apropiaţi de o graniţă din cele mai puţin sigure. Pe de altă parte, mutarea capitalei la Braşov sau în apropierea lui, dincolo de Carpaţi, însemna nu numai a îndeplini un comandament strategic şi a înlesni tuturor ţinuturilor ţării un acces egal de lesnicios al Capitalei, ci constituia, mai mult decât atât, o demonstraţie peremptorie a convingerii neamului românesc despre caracterul definitiv al integrării Transilvaniei în statul său. Dar Bucureştii au isbutit să înlăture primejdia aceasta rămânând capitală şi în România întregită.
    Misiunea nouă de capitală politică, culturală şi economică a unui Stat îndoit mai întins accelerează ritmul de creştere rapid de până la răsboiu al Bucureştilor. Întâii 12 ani de după sfârşitul răsboiului se soldează cu o dublare a populaţiei: la data recensământului general din 1930, Bucureştii numără 630 de mii de locuitori. Numărul clădirilor se dublează în acest interval, sporind dela aproximativ 35 de mii la 73 de mii (în 1831, ele cifrau 10.300; în 1859, 14.000; în 1878 20.300). Numărul atelierelor meşteşugăreşti, al întreprinderilor comerciale de transport şi bancare înregistrează o creştere corespunzătoare. Acţiunea de industrializare dintre
    1922-27 şi cea nouă, începută în 1934, au înzestrat Bucureştii cu un număr însemnat de stabilimente industriale transforrnându-l din centru comercial în centru comercial şi
    industrial.

    Capitala ţării, Bucureştii sunt, datorită centralizării riguroase a administraţiei noastre,
    puntea de comandă a naţiunii româneşti în toate privinţele. Sunt atât centrul administrativ şi militar cât şi economic şi cultural al Statului român. În anul 1930 mai bine de o şeptime din funcţionarii publici şi militari, aproape o şesime din populaţia activă în comerţ şi credit a ţării, mai bine de o şesime din populaţia activă în transporturi, aproape o optime din populaţia activă în industrie, mai bine de o şesime din cei cu profesiuni consacrate sănătăţii, sportului, divertismen-telor trăia şi lucra în Capitală.
    Raportul dintre Capitală şi celelalte oraşe mari ale ţării evidenţiază măsura în care are ea monopolul funcţiunii de centru. Într-adevăr, acelaşi recensământ a arătat că Bucureştii aglomerau de 5 ori mai mulţi locuitori decât oraşul mare imediat următor (Chişinăul cu 117 mii). Iar populaţia Capitalei reprezenta 1/6 din populaţia urbană a ţării. Locuitorii adunaţi ai celorlalte 171 de oraşe ale României nu cifrau, adică, decât de 5 ori mai mult decât populaţia Bucureştilor singuri. Din populaţia oraşelor româneşti, activă atunci în administraţie şi armată, respectiv în comerţ şi credit şi în profesiunile consacrate sănătăţii, sportului, divertismentului, se găsea la Bucureşti aproape o pătrime din cea activă în administraţie şi armată, respectiv în industrie aproape o cincime.
    Această epocă a Bucureştilor e caracterizată printr-un curent de imigraţie de elemente din ţinuturile alipite. Ea e mai pronunţată în funcţiunile de ordin economic. Burghezia germană, evreească şi maghiară a oraşelor din ţinuturile alipite se răspândeşte în ţara întreagă şi vine îndeosebi la Bucureşti, spre a exploata posibilităţile comerciale şi industriale ale vechiului Regat. Proporţia Evreilor locuitori statornici a sporit prin această imigrare la 11 % din populaţia activă a oraşului. Ungurii reprezentau la 1930 3,8% din populaţia activă a Bucureştilor, Germanii 2,2%.
    Structura socială liberală ia contur precis în această epocă. Populaţia statornică a Bucureştilor cristalizează în trei pături mari: în burghezie, muncitorime şi plugari din Bucureşti. Burghezia înmănunchiază trei serii de grupuri profesionale sau de rentieri, cu acelaşi nivel de vieaţă, cu venituri de anume înălţime, un anume grad de instrucţie mediu. Marea burghezie e compusă din resturile boierimii şi a latifundiarilor, din statul-major al fostelor partide, din conducătorii culturali (profesori universitari, academicieni, scriitori şi artişti cu reputaţie), din ofiţeri superiori, din conducătorii marilor administraţii de Stat (secretari-generali, directori- generali), din liberii profesionişti cu mare reputaţie (avocaţi, medici, arhitecţi), din conducătorii economiei. Ultimele două categorii sunt compuse în bună parte din neromâni (Evrei, Saşi, Maghiari), celelalte sunt compuse din Români şi din elemente românizate ale vechii negustorimi şi funcţionărimi de origină balcanică (Greci, Albanezi, Bulgari, Sârbi). Centrul îl alcătueşte burghezia mijlocie a ofiţerilor inferiori, a funcţionarilor superiori din Instituţiile de Stat, a funcţionarilor din întreprinderile particulare, a liber-profesioniştilor de rând, a membrilor corpului didactic, a comercianţilor cu bună stare şi a meşteşugarilor de frunte. În această treaptă a burgheziei elementele alogene ţin cumpănă elementelor româneşti, le întrec poate chiar ca număr. Burghezia mică a funcţionarilor de Stat inferiori, a micilor negustori şi a meşteşugarilor e mai mult românească. Ea nu se deosebeşte de muncitorime decât prin atitudinea mai conservatoare: nivelul de vieaţă e aproape identic. Un element caracteristic al structurii sociale a Bucureştilor îl alcătueşte populaţia flotantă : a ţăranilor, care sunt nevoiţi de suprapopularea satelor din mai multe regiuni ale ţării (Transilvania, Oltenia, Basarabia) să-şi câştige traiul şi un mic capital în oraşele ţării şi a petiţionarilor şi postulanţilor, constrânşi de organizarea centralistă a administraţiei noastre de a veni în Capitală spre a-şi obţine soluţionarea cererilor lor. Întâii rămân câţiva ani sau revin ani de-a rândul în anume « sezoane »,  ceilalţi, câteva zile. Perindându-se fără încetare, ei acătuesc o cotă însemnată a populaţiei reale a Capitalei.
    Rezultatele definitive ale recensământului general din 1930, care să îngăduie precizarea numerică a grosimii fiecăreia din aceste pături şi trepte şi a structurii lor etnice, nu sunt publicate încă. Trebue să ne mulţumim să prezentăm aci câteva date provizorii cu privire la structura profesională şi etnică a Capitalei, ce ne-au fost puse la dispoziţie de Institutul Central de Statistică. Categoria profesională cea mai însemnată este în anul 1930, la Bucureşti, industria. Mai bine de un sfert din populaţia activă a Capitalei (care cifrează 53% din totalul populaţiei ; 47% fiind întreţinuţi) lucrează în industrie (28%). E drept că cifra aceasta înglobează atât marile întreprinderi industriale: fabricile, cât şi micile ateliere meşteşugăreşti. În instituţii publice lucrează 19,3% din populaţia activă, în comerţ şi credit 9,1 %, în transporturi 5,7%, în sănătate publică, sport şi divertisment 3,8%, la exploatarea solului şi a subsolului 3,8%, în alte categorii 17,5 %. Datele acestea ne îngăduesc să precizăm aportul acestor categorii profesionale la păturile şi treptele sociale prezentate mai sus. Prelucrările de până acum ale datelor recensământului din 1930 privesc numai situaţia în profesiune, nu şi nivelul de vieaţă. Ştim, de pildă, că din populaţia activă în industrie a Bucureştilor cei ce lucrează pe cont propriu reprezintă 16,4%, salariaţii 59%, ucenicii 1,7 %, alţii 5%, că din populaţia activă în comerţ şi credit, persoanele lucrând pe cont propriu
    reprezintă 24,5%, salariaţii 40,3 %, ucenicii 7%, servitorii 24,9%, alţii 3,3%. Dar nu mai ştim câţi din cei ce lucrează pe cont propriu în industrie, în comerţ şi credit sunt proprietari de fabrici mari şi mijlocii, mari negustori şi bancheri, câţi mici meşteşugari şi băcani, câţi fac parte adică din burghezia mare, câţi din cea mijlocie, câţi din cea mică. Şi nu ştim, la fel, câţi dintre salariaţii acestor categorii profesionale sunt funcţionari, câţi muncitori calificaţi, câţi muncitori necalificaţi, deci câţi intră în burghezia mijlocie şi mică, câţi în muncitorime, câţi în categoria ţăranilor veniţi trecător în oraş ca muncitori.
    Neamurile ce alcătuiesc populaţia Bucureştilor nu sunt reprezentate în egală măsură în toate categoriile profesionale şi nici în toate treptele situaţiei în profesiune. Transporturile şi agricultura, câtă se face la Bucureşti, sunt, de pildă aproape exclusiv româneşti (92% din totalul populaţiei active în transporturi şi în agricultură se recrutează dintre români). În instituţiile publice şi în industria alimentară şi prelucrarea tutunului Românii sunt proporţional mai numeroşi (89%, respectiv 80% din totalul populaţiei active în aceste categorii profesionale). Mai slab sunt reprezentaţi Românii în credit şi comerţ (numai 58%, respectiv 60% din totalul populaţiei active în aceste profesiuni). Destul de slab sunt reprezentaţi Românii şi în construcţii şi în industria textilă şi manufacturieră (69%, respectiv 68%).  Evreii lucrează cu dosebire în credit, reprezentanţe, agenţii şi în comerţ. Deşi reprezintă numai 11% din populaţia activă a Capitalei, câte 28% din populaţia activă în aceste profesiuni se recrutează din rândul lor. De pe urma faptului că un sfert din populaţia activă de neam evreesc a Bucureştilor a evitat să-şi declare profesia, cifra aceasta este, probabil, considerabil mai scăzută decât cota reală a Evreilor în aceste profesiuni. Ungurii sunt mai numeroşi în lucrările de construcţii, în industria lemnului, în industria metalurgică (9%, respectiv 7% şi 6%). Germanii se găsesc cu deosebire în exploatarea subsolului, în industria
    metalurgică şi în credit, reprezentanţe şi agenţii (6%, respectiv câte 4% din totalul populaţiei active în aceste profesiuni).
    Românii preferă funcţiunile de stat, transporturile şi comerţul: 18% din totalul populaţiei active româneşti din capitală e angajată în instituţii publice, 13% în transporturi, 10% în comerţ. Restul e distribuit destul de uniform în toate profesiunile. Evreii se găsesc cu deosebire în transporturi (33% din totalul populaţiei active evreeşti) şi în industria textilă şi manufacturieră (14,5% din populaţia activă evreească a Capitalei). Ungurii fac parte în mod destul de uniform din toate clasele profesionale, datorită faptului că, fiind aproape numai servitori şi muncitori necalificaţi, sunt reprezentaţi în fiecare categorie de industrie ca muncitori, iar în întreprinderile de comerţ şi în gospodăriile de liber profesionişti şi de funcţionari publici ca servitori. Aşa de pildă, 82% din Ungurii ocupaţi în întreprinderi de credit şi comerţ sunt servitori. Germanii sunt precum-pănitor funcţionari şi muncitori calificaţi. Se găsesc, aşadar, în birourile şi în atelierele industriei şi în întreprinderile bancare. Sunt mai numeroşi în comerţ (12% din Germanii activi în Capitală), în instituţiunile publice (11%), în industria metalurgică 10%) şi în industria textilă şi manufacturieră (9%). Nivelul social al Germanilor îl ilustrează faptul că, bunăoară, din cei ce activează în credit şi comerţ, 53% sunt salariaţi, adică funcţionari.
    Aspectul Bucureştilor s-a schimbat considerabil în această epocă. În veacul al 17-lea şi al 18-lea, ideea care prezida la ridicarea Bucureştilor era cea a oraşului dispersat, introdus în Balcani de Turci. În veacul trecut s-a urmărit acoperirea locurilor virane şi înlocuirea caselor de aspect răsăritean cu altele, de aspect central-european. Bucureştii vechi au dăinuit mai departe în cel modern, datorită faptului că mai toate casele noui au fost aşezate în locul celor vechi şi au păstrat întortochierea străzilor vechiului Bucureşti. Deşi alcătuiţi numai din case occidentale, au rămas totuşi un oraş pronunţat răsăritean al Europei prin lipsa lor aproape totală de sistematizare. Ultimii 20 de ani sunt, din punct de vedere urbanistic,  o luptă continuă cu Bucureştii vechi şi moderni. Ochii constructorilor de după războiu, ai oraşului, ce creştea într-un ritm necunoscut în Occidentul Europei, s-au aţintit asupra Americii. Bulevardul Brătianu constitue îndreptarul pe care şi-l propun Bucureştii de azi. Iar exproprierile, ce deschid calea spre Piaţa 8 Iunie, sund dovada apariţiei preocupării de sistematizare a oraşului la edilii Municipiului. Calea Victoriei, strada reprezentativă a Bucureştilor din veacul al 19-1ea, păleşte tot mai mult. Dacă nu s-ar găsi pe ea Palatul Regal, ar risca să ajungă de grabă la soarta Lipscanilor, succesorii tot mai puţin arătoşi ai  « cearşalei» celei mai însemnate din târgul vechiului Bucureşti.
    Bucureştii sunt pe calea unui progres care nu mai are cum fi întrerupt. Acţiunea de
    organizare temeinică a ţării întregite le va mai folosi în multe privinţe. Ideea alegerii unei capitale noui, la mijlocul ţării, nu-i mai poate clătina. S-ar putea întâmpla cel mult ca Braşovul să devie a doua capitală a ţării. Pe şoseaua bună ce leagă Bucureştii de Braşov apar tot mai multe ferme, centre industriale, localităţi de vilegiatură. Nu e improbabil ca a doua treime a veacului nostru să vadă cristalizarea în mijlocul României a unei aglomerări lungi de 200 km şi ţara condusă din două centre, legate printr-un lanţ neîntrerupt de aşezări intens populate.
    Economie
    Industrie. Industria alimentară. « Nicolae Anghelescu »: Fabrică de ciocolată şi derivate; «  Panait Arghiropol » :  Halva, bomboane, dulceţuri, paste făinoase (inv. 8);  « Clement Baciu »: Diferite mezeluri (inv. 5); « Băneasa »: Spirt; « Carol Blaschek » : Fabrică de pâine şi franzele de lux (inv. 6); «  Bomboneria Curţii Regale» S.A.R.: Fabrică de ciocolată, bomboane; « Bragadiru » S. A.: Fabrică de bere şi malţ (soc. 120, inv, 227) ; «  Bresson & Likerdy » S.A.R.: Distilerie,
    liqueur, rom, cognac, vinuri, sirop, vermut (inv. 18); «  Canada »: Fabrică de produse zaharoase; «Maria Cantacuzino Paşcanu » fost Olmazu: Moară (in v. 24); «Cico » S.A.R.: Adausuri la cafea;
     « Ciocolata Zamfirescu » S.A.R.: Ciocolată, bomboane, cacao (soc. 12, inv, 19);  « Cointreau »: Liqueur, sirop, rom, cognac (soc. 8, inv. 3); « Colentina » S.A.: Fabrică de ghiaţă; «  N. Constantinescu » :: Diferite mezeluri (inv. 5); «Coroana »: Franzelărie de lux (inv. 5); «Curcan » Deftu Enescu: Fabrică de oţet şi muştar; « David Constantin »: Diferite mezeluri; “Dealul Zorilor”:Vinuri superioare; « Distileria Elveţiană »: Rom, liqueur, cognac, sirop; «  Distileriile Vieux Celestins » S.A.: Cognac, rom, liqueur, sirop;  « Dobriceanu »: Ciocolată, bomboane; « Eduard Lang »: Mezeluri; «Heinrich Ehrman »: Fabrică de pâine, biscuiţi, cornuri, franzele; Fabricile  „ Assan »: 2 mori sistematice, ulei vegetal, unsori (soc. 50, inv. 44); Fabricile „ Victoria  Traian” Soc. în com. simplă: Liqueur, spirtoase; « Flora » S.A .R. : Fabrică de conserve alimentare, muştar, compoturi, oţet de vin (soc. 20, inv. 25); «  Floreasca »: Moară; « Frigul » S.A.: Fabrică de ghiaţă (soc. 60, inv. 59) ; «  Otto Gagel » Soc. în n. c.: Moară, fabrică de pâine, şi franzele, biscuiţi, cornuri, paste alimentare (soc. 26, inv, 46) ; « Alfred Geisler » : Franzelărie de lux; «  Globus »: Fabrică de produse zaharoase; « Grozăvescu »: Fabrică de pâine şi cornuri; 
    « Heinrich Franck Sohne » S. A. R.: Adausuri şi înlocuitoare de cafea (soc. 60); « Pavel Helioti »: Fabrică de bomboane, halva, rahat şi paste făinoase (inv. 8); « Herdan » S. în. n. c.: Moară, fabrică de pâine şi paste alimentare, biscuiţi, franzele, cornuri, gluten, alimentar, amidon şi pap (inv. 82); «Hermes» S.A.R.: Fabrică de ulei vegetal (soc. 37, inv.61); « Ideal » ; Zaharoase;« Întreprinderile Wladimir Zaporojcenco » S.A.R.: Vinuri superioare, liqueururi; «  Kefirul Lukianoff »:  Preparate de lapte; «  Luther » S.A.: Fabrică de bere (soc. 70, inv. 210) ; « Manutanţa Centrală a Armatei »: Fabrică de pâine; « Martini & Rossi » S.A.R.: Vermut, vinuri licheroase, rom, cognac, liqueur (soc. 6); «Juliu Meinl » S. A. R.: Cafea, cognac, liqueur, sirop (soc.10, inv.10) ; « Moara
    Comercială » S. A. R.: Făină, tărâţe (soc. 24, inv. 67); «  Mondial » S.A.R.: Bomboane, halva, rahat; « Mott & Fils » S.A.: Şampanie, vinuri, sirop (soc. 5, inv. 20); « N. Basilescu »: Şampanie; «  Oţetul» S.A.: Oţet; « Orzaru »  S.A. Moară: Făină, tărâţe (soc. 15, inv. 28); «Panait Panaitopol»: Zaharoase; « Leopold Paţac » : Diferite mezeluri (inv, 14); «  Fraţii Pescaru » S.A.R.: Mezeluri şi carne afumată (in v. 5); «  Phenix » S.A.R.: Uleiuri vegetale şi uleiuri solidificate (soc. 25, inv. 243) ; « Pistner& Rianovici »: Mezeluri; «  Alexe Popovici »: Ciocolată; « Porumbelul » Fabrică de oţet; «  Regina  Maria » S. A. R. : Ciocolată, bomboane, patiserie, paste făinoase (soc.25, in v.36); « R h e i n. & Co. Azuga »: Şampanie, vinuri înfundate; « Fraţii Rochus » S. în n. c.: Fabrică de mezeluri şi conserve (soc. 25 inv. 18); «  Rodica » S.A.R.: Cognac, rom, liqueur;  « Carol Ratmann & Co.» S.A.: Rom. liqueur, cognac; «  Societatea Anonimă dela Colentina »: Spirt şi drojdie comprimată (soc. 50, inv. 54) ; « Fraţii A. St. Salacolu » : Fabrică de paste făinoase (soc.3, inv. 11); « Sănătatea »: Fabrică de pâine şi paste făinoase; «Speranţa »:
    Fabrică de conserve alimentare, compot. muştar; « Standard Brandy »: Rom, liqueur, cognac, etc.;  « Ştefănescu- Griviţa » S.A.R.: Fabrică de conserve alimentare, compot, muştar, marmeladă (soc. 25, inv. 7); “Stela”: S.A. R.: conserve de legume, carne, peşte, compot (inv. 6) ; « Stela » S.A.R.: Ciocolată, bomboane, halva, (inv, 7); « Suchard » S.A.R.: Ciocolată, bomboane (soc. 24, inv. 19) ; « Matache Teodorescu »: Pâine şi franzele; « Traian »: Halva, rahat, bomboane, tahân; «  Traiul » : Fabrică de pâine şi franzele (inv, 20); « Victoria »: Oţet; «  Vultur » S.A.: uleiuri vegetale, lacuri, chit (soc.10, in v, 8): «Zimbrul »:  Fabrică de muştar : «  Zimmer & Co »: Uleiuri comestibile, lacuri, produse chimice, vopsele, ambalaje metalice şi obiecte de metal (soc. 50, inv. 40).
    Industria artelor grafice. “Adevărul”  S.A.R. (soc. 20,inv. 35); “Mihail Antonescu»;
    “A. Brecher”; “Bucovina” (I. E. Torouţiu); “Caraianu & Co.»; “Carmen Sylva”;  “Cartea de Aur» S.A.R.; “Cartea Medicală” S.A.; “Cartea Românească» S.A.; (inv. 35) ; “Leonida Costomides” ; “Cultura »;  “Curierul Judiciar» S.A.; “Cultura Românească” (inv. 9); “Eminescu» S.A.; “Energia Grafică” ; “Iacob Feins & Co.”;  “F.Göbl & Fii» ; “Nicolae Grasiani” ; «Alexandru Hingarn” ; Imprimeria de Artă «Sergies”; “Imprimeriile Independenţei” S.A.; “Jockey-Club”; “Luceafărul” S.A. (soc. 6, inv. 20) ; “Lupta”; “Ed. Marvan” (inv. 16); “Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului »; Imprimeria Centrală (inv. 108), Imprimeria Naţională, Fabrica de timbre (inv. 13);
    ,,I. Mutterperl”; “Oltenia »; “Rapid »; “Regina Maria »; “Jean Silber» ; «Socec şi Co.S.A.” (inv. 39) ; “A. Ţăranu & Co.» (soc. 9, inv.10); “Tiparniţa”;  “Tiparul Românesc” S. A. (soc. 8, inv. 8); “Tipografia Cărţilor Bisericeşti”; “ Tipografiile Române Unite» (inv. 2~3); “Universul” S.A. (soc. 26, inv, 122); “Viaţa Literară”; «Viaţa Românească”; “Vremea ».
    Industria ceramică. “ Ceramica Plumbuita”  S. în n. c.; Sobe de teracotă; “Colentina”: Sobe de faianţă, vase de pământ; “Dudeşti » ; Sobe de teracotă şi faianţă; “Faianţa Românească» S. în n. c. : Sobe de faianţă; “Faraudo” S. în n. c.: Oale de pământ; “Herăstrău » : Sobe de teracotă; “Bojidar Milencovici»: Sobe de teracotă; “RobertMoser”: Sobe de teracotă;
    « C. Năstăsescu » ; Sobe de teracotă; “E. Ruffer S-sori” : Sobe de teracotă, oale artistice (inv. 6).
    Industria chimică. « Acetilena”; Acetilen; «Aerogen » S.A. ; Oxigen industrial (inv. 16); “Albina » ; Fabrică de lumânări de ceară şi stearină; «Albina »: Vax, cremă de ghete, unsori diferite, (soc. 6); « Ancora» S. în n.c.: Amidon, pap; « I. Apogi »: Săpun de rufe ;
    « Asfaltul Filaret» S. în n. c. ; Asfalt şi carton asfaltat; « D. Bajol»: Mantale impermeabile;
    « B. Berger Löbel»; Esenţe, uleiuri volatile, culori alimentare, materii desinfectante, etc.;  « Carmol» S. D. Cioară: Carmol, cosmetice; « Cauciucul Quadrat» S.A.R.: Soşoni, galoşi, ghete de sport şi de baie (soc. 7); « Chemical Record Victoria» S. în n.c.: Ceară roşie, diverse cerneluri; « Chemix »  S.A.R.: Cosmetice, produse farmaceutice; « Chibriturile» S. A. R. Uzina Filaret: Chibrituri suedeze, (inv.104); « Comptoir Farmaceutic Franco-Român»; Pilule, fiole, comprimate; « Concentra »; Cerneluri de tipar (soc. 6); « Condor » Vopsele;  « Coroana »: Culori, lacuri, chit, ceară de parchete (inv. 9); «Coty» S.A.R.: Esenţe, pudră, farduri, pastă de dinţi, săpun, apă de colonie (soc. 50); «Draht »: Culori diferite, lacuri; « René Dunod »: Diverse produse farmaceutice; « Elcalit »: Industrie pentru fabricarea articolelor de bachelită; « Fabrica de Produse Chimice Gedeon Richter»: Preparate opoterapeutice şi diferite specialităţi farmaceutice; Fabrica de Săpun « Zamfirescu »: Săpun de rufe şi toaletă; «Fabricile Assan»: Vopsele, lacuri, chit, ceară de parchete; « Fabricile Române Unite »: Acid carbonic şi ape gazoase; « Feinco »: Oleine, ulei de tăbăcit, diferite unsori şi săpunuri ; « Finkelstein Flavian : Lactoferment « Robin », vată, tifon, fiolaje;  « Fulgerul »:  Unsori diferite; Industria Chimică « Alba » S.A.R.: Negru de sulf, culori de anilină, aprete pentru tăbăcării şi industria textilă, tanin şi colofon; « Iride» Fraţii Gabbiani: Vopsele pentru stofe; « Iris»: Parfum, pudră, apă de colonia, produse cosmetice; « Isbânda ». S. în n. c.: Fabrică de lacuri şi culori; Jacques Cohen « Kores» S.A.: Carbon, indigo, suluri hectografice, tuşuri, carton, litografie, etc.; Laboratorul  « Dr. Alexandru Iteanu »: Extracte medicinale, specialităţi farmaceutice, tablete medicinale, cosmetice, parfumuri (inv.11); « Lady »; Parfum, pudră, apă de colonia, produse cosmetice (inv. 6); « B. Lax »: Pastă de dinţi, apă de gură; « Legrain »: Pastă de dinţi, parfumuri, pudră, apă de gură (inv.10); « Leul» S.A.R.: Cerneală, ceară roşie, gumă arabică (inv. 5); « L. T. Piver»: Parfum, pudră, farduri (soc. 8, inv.5); « Mărăşti»; Clei şi produse chimice (inv. 10); «M. I.Bachiş »: încălţăminte de cauciuc; « Mignot Boucher »: Parfum, pudră, colonie, farduri; « Milori » S. în n. c.: Cerneluri de tipar; «Minerva » S. în n.c: Diverse vopsele, saramură de grâu; «Mira »: produse chimice; « Olex », S. în n.c.: Vaselină medicinală; « Oxigenul» S. în n.c.; « Oxigenul Industrial »; « Parfram »:  fost Lubin S. în. n.c.: Parfumuri, pudră, apă de colonia ; « Parfumeria D'Orsay» (soc. 13); « Parfumeria Nortier »: « Parfumeria Ravel » S.A.R.; « Parfumeries de Paris »: Pudră, farduri, apă de colonia; « Petrol Block » S.A.R. Rafinăria Băneasa : Benzină, petrol, uleiuri (inv. 8); « Petrolul Bucureşti » S.A.: Benzină, petrol, motorină păcură (soc.62, inv. 189); « Prometeu »: Catran, carton asfaltat, asfalt, carbo-lineum, praf de piatră, mozaic (soc.7 , inv , 6); « Petrol Obor» S.A.R.: Benzină şi toate derivatele din petrol (soc. 5); « Reval »: Opinci de cauciuc, tuburi, garnituri; « Roger & Gallet » S. in n.c.: Pastă de dinţi şi apă de gură, brilantină, colonie, pudră, parfum cosmetice (soc. 5); « Sapic » S.A.: Farmaceutice, săruri de băi, fiole, produse galenice (soc. 6); « S.I.C.I.O »: Săpun de rufe, silicat de sodiu, carbolineum, carton gudronat; «Singras »: Săpun de rufe şi derivate;
    « O. Sirkis »: Săpun de rufe; « Societatea Anonimă dela Colentina » : Glucoză, dextrină, amidon, acid carbonic (soc. 50, inv, 72); «Societatea Generală de Gaz şi Electricitate »: Gaz de iluminat, energie electrică, coks, catran, ape amoniacale (soc. 35 milioane franci francezi, inv.225 milioane lei); «Spic» S.A.R.: Săpun, oleină, creolină, carton asfaltat (soc. 15, inv. 14); « Frederic Spodheim & Co,» S.A.: Insecticide şi fungicide; « Standard »: Şoşoni, galoşi, opinci, tocuri de cauciuc, gume de şters, anvelope de bicicletă; « Stella » S.A: Săpun de rufe, de toaletă, glicerină, parfumuri (soc. 25, inv. 35); «Steuer & Friedländer »: Extract şi eter de rom, uleiuri eterice, culori alimentare, spirt distilat şi de vin (inv. 5) ; « Titan »: Rafinerie de petrol (inv. 28); « Union »: Fabrică de scrobeală şi pap cismăresc; « Union- Emeri »: Glasspapier, şmirghel de pânză; « Uzinele Chimice Române » S.A.: Articole diferite de cauciuc (inv. 58) ; «Uzinele Metalurgice şi Chimice Române, Solex »  S.A.: Oxid de zinc medicinal şi industrial, Bahnmetal pentru industria metalurgică; « Teodor Vasiliu »: Medicamente; « Vica » S.A.: Boiangerie şi apretură; «Victoria Traiană »: Amidon, pap; « Vopseaua »: Culori diferite, lacuri, chit; « Vultur» S.A.: Ulei vegetal, chit, lacuri; «Dr. Wander» S.A.: Fabrică de produse farmaceutice şi preparate nutritive;«Zimmer»:
    Fabrică de săpun, uleiuri diferite.
    Industria electrotehnică. « Crypton »: Fabrică de baterii electrice, lămpi de buzunar; “Electro-Star”:  Becuri; “Eol” S.A.: Fabrică de acumulatori electrici (soc. 8, inv.3); “F.A.R.E.T” : Fabricii de aparate radiofonice, electrice şi de transformatori; « Grupul Industriilor Electrice” S.A.R.: Motoare electrice, transformatori, piese electrotechnice; “Hidroelectrica” S.A.R.: Fabrică de ascensoare electrice şi piese electrotechnice; “Ing. Iliescu-Brânceni »: Fabrică de elemente galvanice şi alte materiale electrice; «Industria Electrică Românească” S.A.R.: Maşini electrice, transformatori, telefoane de campanie, piese pentru radio şi material electric; “Koeber şi Mann”:  Produse electro-technice; “Lumen” S.A.R.: Becuri şi articole electrotechnice; “Alex. Minculescu»: Fabrică de articole electrotechnice (inv, 5); «Roua »  S.A.: Fabrică de acumulatori electrici; « Standard »: Produse electrotechnice, (soc. 50, inv. 24); « Tudor» S.A.R.: Fabrică de acumulatori electrici (soc. 45).
    Industria hârtiei. «Astra”: Fabrică de pungi; « Auxiliara Textilă »: Ţevi de carton pentru industrie : «  Comag »: Confecţiuni de hârtie; «Continental»: Pungi de hârtie; «  Coroana»  Confecţiuni de hârtie; «Cultura Românească »: Agende, blocuri, calendare, biblioraphte, plicuri, mape; «  Fibra » : Fabrică de mucava (inv. 15); « A. Grozea »: Cartonaje ; «Herman Iosif Binder»: Ambalaje de carton şi cartonaje; « Punga »  S.A.: Pungi; « I. Scher » : Cartonaje; « H. G. Steinberg Fii »: Blocuri, maculatoare, registre, plicuri ; «Unirea »: Registre, caiete, cartonaje şi imprimate; «Universala »: Cartonaje, cutii,  pungi; «Vulcanul » S. în n.c.: Cartonaje; « Weisberg  Jean »:  Cartonaje.
    Industria lemnului. «Arta Lemnului » :  Fabrică de mobile (sec. 2, inv.10); «Areva »  Tâmplărie; « M. Bretz »: Tâmplărie mecanică;  «  Frantz Colonaty & Alexandru Unterloft » : Industrie pentru prelucrarea lemnului: « Cooperativa Biruinţa »: Fabrică pentru industria şi prelucrarea lemnului (soc. 2, inv. 3); «Corabia », Em. Condocori: Tâmplărie;
    «Cristache  Ilie»: Tâmplărie mecanică ; « C. Dimitriu » : Tâmplărie mecanică ; « Fabrica de Mobile S.I.L. » S.A. : Mobile şi parchete (soc.15, inv.23) ; « Isias Farb »: Fabrică de mobile şi tâmplărie ; « L. Farcaş » : Atelier de tâmplărie ; « Marin V. Ganea » : Fabrică de mobile şi parchete (inv. 12) ; « Georgescu » : Fabrică electromecanică pentru industria lemnului ; « Goldenberg » : Placaje ; « N. Marinescu » : Tâmplărie mecanică ; « Meteor » : Pervazuri şi rame ; « I. Niculescu » : Tâmplărie ; « Ion Panaitescu » Atelier de tâmplărie şi mobile ;
    « I. Gh. Petrescu »: Fabrică de tâmplărie mecanică; « Petre Petrescu »: Fabrică de tâmplărie mecanică; «Poleitul » ; « Constantin Simion & Fiu »: Fabrică de pervazuri, rame şi tâmplărie mecanică: «  Polimentul » :  Fabrică de rame şi pervazuri;  « Prima Fabrică Română Mecanică de Butoaie » S.A.: Butoaie şi zăcători (soc.12, inv.19); «D. S. Raftopol”: Calapoade de lemn (inv, 5); « Rahova» S.A.: Mobile curbate, parchete, cherestea, lăzi şi tâmplărie (soc. 8, inv , 16); «Simplon», Neuman & Nasta: Fabrică de mobile şi tâmplărie; « Societatea Comunală de Locuinţe Ieftine & P. M ănescu » :Fabrică de tâmplărie; «  Speranţa » S. în n.c.: Fabrică de mobile; “Spodheim »: Bastoane; «Ludovic Stiaszny » : : Calapoade şi cuie de lemn; «Technica Lemnului »: Atelier de tâmplărie; « Tenax »: Fabrică de mobile şi tâmplărie; « Gr. Teodorescu » : Tâmplărie mecanică; «Traian»: Tâmplărie, cherestea, căruţe; “I. Tricorache »: Mobile fine, obiecte de artă, răcitoare (soc. 52, inv, 46); « Unirea » : Tâmplărie;  “I. L. Walter »: Tâmplărie.
    Industria materialelor de construcţie. « Arta Ciment » : Dale de ciment, mozaic;  « Louis Autier » : Plăci de marmură; «  Băneasa » : Cărămidă (inv. 31); «N. Bazilescu » : Cărămidă (inv. 23); « Bolintineanu »: Cărămidă; «  Cetatea »  Dumitrescu şi Popescu: Cărămidă; «Cimentul T'itan » S.A.R. (soc.500, inv.105); «Deirmenjian »: Lucrări de ciment; « Nicolae Donciu » : Cărămidă, ţiglă; « Dudeşti » : Cărămidă, ţiglă: «Mihalache H. Dumitrescu » : Cărămidă; « Teodor H. Dumitrescu & Fraţii Anghel » : Cărămidă, ţiglă; «Duţă Corian »: Cărămidă, ţiglă;  « Ing . T. Eremie, D. D. Bragadiru şi Ing. A. Grigoriu » : Cărămidă, ţiglă; Fabrica de Cărămidă şi Tuburi  « California »  Ioan R. Ioaniţescu : Cărămidă (inv. 5); D. Finţescu: Cărămidă, ţiglă (inv. 5); « Floreasca » : Cărămidă, ţiglă; «  Geco »: Articole de ciment; « Hercule» : Asfalt şi carton asfaltat; Ing Frachs: Cărămidă; «Întreprinderile Ing. Ştefan Mihăescu”: Cărămidă (inv. 24); Gh. Ionescu : Cărămidă presată; « A. Kenprilian»: Lucrări de ciment; «Ferdinand Kosca & Co. » S.A.: Ţiglă, cărămidă, carton asfaltat, plăci izolatoare, asfalt, catran, bitumen; «  A. Lauţer » S. în n.c.: Tuburi de beton presat (inv. 5); «  Frederic Laurenzy »: Plăci « Scagiola » (inv. 6) ; « Moise Mărăcine » : Cărămidă; Ştefan Marinescu: Cărămidă; Ştefan Mihăescu: Cărămidă;
    «G. Mornand”: Cărămidă, ţiglă (inv. 9); « Ing. Petre Mosgoş » : Cărămidă (inv. 28); Tănase Nicolau: Cărămidă; V. Nicolau şi Mareş : Cărămidă, ţiglă; Fraţii Niţescu: Cărămidă; Ioan
    Niţescu . Cărămidă; “Ode”: Dale de ciment, tuburi ; « Albert Oppler » : Cărămidă; Pascu Oancea : Cărămidă (inv. 7); « Polifrom Georgescu »: Cărămidă, ţigle ; « Moştenitorii Mezim Popovici »: Cărămidă (inv. 7) ; « Reconstrucţia » S.A.R.: Cărămidă (soc. 22, inv. 15); «Clemente Santalena »: Construcţii de piatră şi marmură (inv. 8) ; «August Schmiedigen » Plăci de marmură, ornamente (inv. 17); « Sinigalia »: Cărămidă; Societatea Anonimă de Cărămidă « Colentina » (inv. 7) ;  « Societatea Anonimă Română de Construcţiuni »: Cărămidă; « Societatea Română pentru Materiale de Construcţie » Cărămidă (inv. 11); « Nae V. Stănciulescu » : Cărămidă; “Dinu V. Stănciulescu »: Cărămidă; « Stucco »: Gips şi praf de piatră; «  Tresalit » : Trese izolatoare pentru calorifere şi industria petroliferă: «U.C.B.»: Cărămidă; “Urgenţa »: Cărămidă; « Vignaly & Gambara » S. în n.c.: Dale de mozaic, pavele, borduri (i n v. 6) ; « Fraţii Wurm » S.A.R.: Fabrică de materiale izolatoare şi garnituri de etanşare.
    Industria metalurgică.  « Adolf Gantz »: Maşini; « Amit » S.A.: Fabrică de accesorii pentru industria textilă, spete, liţe, cârlige, etc.; Atelierele Casei Şcoalelor Reparaţiuni mecanice de precizie; Atelierele C.F.R.-Griviţa; Atelierele Mecanice « Peschl »: Rulmenţi de bile şi reparaţii; Atelierele Primăriei Municipiului Bucureşti: Reparaţii mecanice pentru Primărie (inv.127); « G. Berceanu » : Turnătorie de fontă; « Ştefan Bianchi &Fiu » : Fabrică de ţesături metalice; « Paul Budich » : Construcţii mecanice, cazangerie, turnătorie; « Carol Bünger » : Instrumente chirurgicale şi aparate ortopedice (inv.19); «G. Butnaruc» :Bascule, balanţe, greutăţi; «Carpaţii»: Turnătorie de fontă, bronz şi strungărie; « Cronometrul » :  S.A. Bijuterii de platină, aur, argint (soc.6, inv.1) ; « Enăchiţă Văcărescu » , I. Georgescu-Enăchiţă: Ţesături de sârmă; Fabrica de Locomotive  « Ing. N. Malaxa » S.A.: Locomotive, vagoane, automotoare, cisterne, motoare Diesel, etc. (soc. 80, inv.198) ; « Farola »: sârmă, alamă, bronz, aluminiu, bare,aramă; « Feba »: Fabrică de măsuri, greutăţ şi articole de metal; « Petre Feld »: Fabrică de obiecte din tablă:
    « Fichet » S.A.R.: Fabrică de casse de bani, instalaţiuni de bănci, lăcătuşerie de precizie, mobile de oţel (soc. 4, inv. 14) ; « Ford Româna » : Montare, reparare şi carosare de automobile Ford (soc. 75); « Frohn » S.A.: Fabrică de pile şi unelte ; « V.A.Gâdei »: Reparaţii mecanice ; « R. Gaiser & Co. »; Soc. în comandită: Sobe de gătit, băi, tejghele, răcitoare, etc. (inv , 25);
    I. Gherik »: Lăcătuşerie, fabrică de articole metalice presate; « Gloria » : Maşini de bucătărie; « Goriup August » : Reparaţii mecanice; «  Gutman Marcus » : Fabrică de mobile de fier şi bronz (inv. 20); « Hans M. Haberman »: Tacâmuri şi capete de sifon din aluminiu; « Hidro-Caloria » S. A. fost Krebs şi Sternbach: Tuburi şi ţevi de plumb, tuburi Bergmann; « I.A.S.T. » : Arcuri;  « I.C.A .R. » S.A.R.: Poduri, avioane, reparaţii şi accesorii de avioane, paraşute;
     « Industriile de Fier fost Goldenberg » ; Industria Pilei «Titan »: Pile, raşpile, etc.; Industria Tinichigeriei, « M. Rizoiu »: Ornamente şi tinichigerie industrială; Industria Plumbului fost « Ferrero & Co. » S.A.R.: Tablă, sârmă, şi ţevi de plumb şi cositorite (soc.12, inv. 7) ; Industria Sârmei de Parchete « Coroana »: Împletituri de sârmă şi articole chimico-tehnice; Întreprinderile Generale Tehnice « Ing. Tiberiu Eremie » : Reparaţiuni mecanice diverse şi lăcătuşerie de binale (soc. 30, inv. 4); « Nicolae Ionescu »: Fabrică de clopote bisericeşti; Întreprinderile Metalurgice, «Dumitru Voina »: S.A.R.: Maşini agricole, de morărit, malaxoare, ciocane mecanice, cântare şi bascule, silozuri, piese turnate şi forjate (inv. 21); « Jean şi Leo Klassek » : Reparaţii mecanice; « Iosif Jojan » : Reparaţii de automobile şi piese de schimb; « Kaukas »  Industrie metalurgică: Maşini de bucătărie, de încălzit, băi, articole de menaj;  « Lemaître » S.A.: Reparaţii de vagoane şi locomotive, cazangerie, turnătorie de fontă, etc. (soc. 65); “Leonida & Co.” S.A.R.: Reparaţii şi caroserii metalice de automobile (soc. 160, inv. 75); «Măcărescu şi Necula »  Fabrică de lămpi de tablă şi diverse de fier, aramă şi aluminiu;  « Mercantila » : Nasturi de metal, pinteni, catarame militare; « Mercur » S. în n. c. Ţevi de plumb; « Metal-Block » S.A.R.: Fabrică de metale, bronz, alamă, compoziţie, cositor, plumb, zinc, etc.; « Metalloglobus » S.A.: Tuburi, ţevi şi capsule de plumb, cositor şi aluminiu, diverse ambalaje metalice, caele, (soc.10, inv. 34); «  Metalica » S.A.: Vagonete şi diverse de lăcătuşerie (soc. 9, inv.6) ; « Metalurgia Bucureşti »: Robinete, armături, sârmă neagră, galvanizată, arămată, cuie, nituri, şuruburi, găleţi galvanizate (soc.10, inv.14), « Metalurgia Colentina » S.A.R.: Articole de fier, metal şi sârmă, presate ; « Metalurgia Cotroceni»: Turnătorie de fontă, bronz, alamă, aluminiu; « Metalurgia Rahova » S.A.: Fabrică de armături şi diverse; «  Mihail Lorenz » Maşini; « C. Mihăilescu »: Atelier pentru construcţiuni de aparate medicinale; « Milea şi Bădescu »: Reparaţii de maşini agricole şi industriale; « Montura »: Lămpi, maşini de bucătărie;  « Neptun » S.A.: Sârmă, cuie (soc. 5, inv , 12); « Nicovala» Popescu Ioan: Turnătorie de fontă; « Dobre Niculescu »: Turnătorie de fontă; « Gh. Niculescu & P. Atanasiu » : Fabrică de aparate ortopedice şi instrumente chirurgicale; « Omega » S.A.R.: Fabrică de casse de bani; « Orion» S.A.: Uzine metalurgice, bronz, alamă, plumb, zinc, cositor; Pal Janos : Tuburi Bergmann; « Parcomet »: Fabrică de armături, robinete, ventile; Nicu Petrescu : Piese forjate, arcuri; Fraţii Porn : Construcţii, montaje şi reparaţiuni de ascensoare electrice; « Presajul » S. în n. c.: Articole de menaj şi vase pentru serviciul sanitar; Marc Rabinovici: Tuburi Bergmann; T.V. Răşcanu :Turnătorie artistică de bronz, zinc şi diverse metale, monumente, lucrări artistice, etc. (inv, 7) ; « H. J. Rieber » : Reparaţii de trăsuri şi automobile, (inv. 36) ; « Rimex» » Ambalaje, aparate, accesorii; Ch. Rosenfeld: Obiecte de alamă, bronz, aramă şi altele; Rudolf Schmidt&Co, S.A.R. Fabrică de pile şi unelte (soc. 6, inv.6) ; « Sclip » : Sârmă de parchete;
    « Semănătoarea » S.A.Fabrică de cântare; « S.E.T.» Ing. Zamfirescu : Societate pentru exploatări tehnice, fabrică de avioane (soc. 3. i nv. 5) ; Societatea Comunală a Tramvaielor Bucureşti S.A. : Reparaţii de vagoane de tramvai (inv . 70) ; « Sodeba »: Fabrică de cazane de băi, boilere;
    « Staniolul » : Capsule şi tuburi de staniol; « Star » : Fabrică de sârmă de parchete; Turnătoria « Ilfov» Ing. Rahmes şi Plescof : Ornamente pentru mobile, pentru sobe, mânere de uşi, capete de motoare; «Turnătoria Română de Litere »: Litere tipografice; « Uneltex » S.A.: Fabrică de unelte, piese pentru industria textilă; « Uzinele Griviţa »: Sârmă, împletituri şi ţesături de sârmă, cuie, ţevi de plumb şi zincuite, fier laminat (inv. 29); « Uzinele Metalurgice Basarab »: S.A.R. fost Metalurgia Sig. Hornstein. &Co.: Diverse articole de fontă, emailate şi nichelate (soc. 10, inv. 60); «Uzinele Române » Ing. Basile Vâlcovici   & Co.: Fabrică de cutii, bidoane şi placarde de tablă, ţevi de plumb, alice de vânătoare, tuburi Bergmann, (soc. 2, inv. 17); « Uzinele Române » : Reparaţiuni de vagoane; « Victoria »: Fabrică de capete de sifoane şi accesorii; « Victoria » Antonio di Cesare : Piese de maşini agricole; « Victoria », I. Goldstein: Albii de zinc, frigorifere, maşini; « Vulcan »: 1 fabrică de maşini industriale, caroserii de automobile, trăsuri militare, chesoane, antetrenuri, afete şi 1 de construcţii şi poduri metalice, vagoane cisterne, etc., (soc. 100, inv. 91) ; « Wefa » : Ţevi de plumb; « Carol Weigel » Construcţii metalice : « E. Wolff » :. S.A.: Construcţii de fier, tuburi de sondaj, cazane pentru rafinării de petrol, injectoare, balamale, broaşte, (soc. 30, inv. 65); « Fraţii Wurm » S.A.R.: Fabrică de garnituri de etanşare pentru maşini şi cazane, (inv.15)
    Industria pielăriei. « Bourul » S.A.R.: Talpă, toval, blanc, box, încălţăminte (soc. 30, inv. 57); « Costamagna S-sori » S. în n.c.: Toval, blanc; « Ioan. Dârlău » : Articole de sport, ghete, mingi, mănuşi, etc.; « Fortuna » : fost « Derma »: Pielărie; « C. Fleischer »: Talpă (inv. 8);
    «Tobie Goldenberg »: Talpă; « Constantin H. Grigoriu »: Talpă (inv. 15); « Ioan I. Gaspar »: Pielărie; « Intreprinderile Grigore Alexandrescu » S.A.: Talpă, toval, box, încălţăminte militară şi civilă, curele de transmisiune (soc. 100. in v. 61); « Iosif Jaworski »: Piei fine, mănuşi; « D.
    Mociorniţă
    »: Talpă, toval, blanc, box, încălţăminte, articole de voiaj (inv. 82); « Norma » S.A.: Fabrică de încălţăminte civilă; « Noua » S.A.: Talpă, încălţăminte «C. Petrescu» S. în n.c.: Talpă, blanc, toval, încălţăminte; « Cristofor Socrate şi Nae Ştefănescu »: Pielărie diversă; «E. Sotirescu» S. în n.c.: Curele de transmisiune; « Tăbăcăria Naţională» Talpă, (soc. 10, inv. 29); « Talpa »
    S.A.R.: Talpă, baxuri, încălţăminte (soc. 20, inv, 28); « C. N. Tripo şi Fiul » S. în n.c.: Talpă, toval, box (inv. 12).
    Industria sticlei. « Cristalul” S.A.: Oglinzi, geamuri colorate şi fasonate, vitrouri (soc.5, inv. 2): «Faseta »: Cristale, oglinzi; « Irco » Industria Română de Cristale şi Oglinzi: Cristale, oglinzi, vitrouri, geamuri semifabricate şi şlefuite (soc. 5, inv. 12); « Montura »: Oglinzi; « N.I.
    C.O. » S.A.R.: Geamuri, cristale şi oglinzi (soc. 12, inv. 23); « Româno-Elveţiană » S. în n.c.: Oglinzi şi sticlă şlefuită; « Sticla »: Fabrică de sticlă şi sticlărie ; « Sticop » : Sticle optice;
    « Zwölfer August »: Oglinzi, geamuri fasonate, vitrouri (inv. 25).
    Industria textilă-confecţiuni.  « A. Abalian şi A. Minasian »: Articole de ceaprazărie de mobile, bumbac pescăresc, panglici pentru jaluzele; « Aco »: Ţesături pentru cravate; « Adesgo »: Ciorapi şi lingerie de mătase naturală şi artificială şi bumbac (inv. 60) ; « Aida »: Ciorapi; « Alba » S.A.: Confecţiuni pentru bărbaţi, femei şi copii; « Albion »: Răsucitoare mecanică; «Alfred Erler»: Diverse; « Apolda » : Tricotaje; « Apollo »: Tricotaje; « Apretura »: filatură, ţesături, apreturi şi imprimeuri (soc. 30): « Arcoza »: Confecţiuni; « Arsef »: Bretele şi jartiere; « Astra » S.A.R.: Stofe de lână şi bumbac (soc. 10, inv. 10); « Balkan » S.A.: Pânză de bumbac, in şi cânepă. (soc. 10, inv. 186; « Batictext » : Baticuri; « Alfonso Benoni »: Păr răsucit, puf şi fulgi curăţaţi, lână dărăcită; « Eugeniu Benoni »: Păr răsucit, puf şi fulgi curăţaţi, lână dărăcită; « Berna »: Ţesături de mătase pentru cravate; «Bucur» A. Erganian: Ţesături de bumbac, americă şi zefir; «Silo Candel»: Tricotaje; « Carmen Sylva »: Tricotaje; « Eugenio Catelli »: Ţesături de mătase vegetală şi naturală; « Cehoslovaca »: S.A.: Confecţiuni pentru bărbaţi, dame şi copii (soc. 50); « Celmo Esro »: Diverse; « S. Cerkez »: Fire de lână, ţesături de mătase artificială şi naturală, tricotaje (inv. 52); « Chasco »: Ţesături de mătase artificială (inv. 6); « Chiajna » S.A.R.: Filatură de bumbac;
    « Coddington & Lamb, Limited ». S.A.: Ţesături de bumbac albite, şifoane , (soc. 200, inv. 113); « Crisantema »: Perdele, cuverturi, feţe de masă; « Dacia » S.A.R.: Filatură de bumbac;
    «Doppieri» S.A.: Ciorapi (soc. 3, inv.7); « Dunărea » S.A.R.: Filatură de bumbac. (soc. 10); « Fabrica de Bumbac şi Derivate » S. în n.c.: Bumbac şi derivate, vată; « Fabrica de Tricotaje » S.A.R. (soc. 50, inv.15); « F.A.P.I.T. » S.A.R.: Ţesătorie şi vopsitorie, anilin negru; « Farotext »: Ţesături de mătase ; « Femina »: Mătase; « Fibra»: Confecţiuni; « Filatura Românească de
    Bumbac » S.A.R. (inv.116); « Filum » S.A.R.: Fire de bumbac şi mătase vegetală răsucită; « Franea »: Ţesături de mătase ; „Fraţii Matza”: Diverse; «Heinrich Fuchs Fii »: Mătase artificială în sculuri şi jurubiţe, basmale şi tricotaje; «Gallia » S.A.: Mătase artificială şi naturală (soc. 10, inv. 31); « Globul »: Ţesături pentru cravate; «Bela Goldstein »: Ciorapi; « Fraţii I. şi H. Goldstein »: fabrică de pălării de paie ; « Hawe »: Tricotaje; « Helveţia » S.A.: Aţă de cusut şi mătase artificială pentru brodat (soc.3, inv. 6); «Hendewich »: Diverse; « Hergo » S. în n.c.: Fabrică de panglici şi nasturi de sidef (soc. 8, inv. 8) ; « Heriana » S în n.c.: Tricotaje; «Herman Blaustein »: Diverse; Ideal S.A.: Ciorapi (soc.10, inv. 7); «Imprimtext »  S.A.R.: Ţesături de mătase artificială;  Industria Filaturei  S.A.R.: Filatură de bumbac;  « Industria Iutei » S.A.R.: Fire, pânză şi saci de iută (soc. 50, inv. 64); «Industria Pluşului » S.A.R.: Pluşuri şi stofe pluşate; « Industria Textilă Română Norbert  Juster »: Pânzeturi, prosoape, cuverturi, stofe de mobile, preşuri de iută, basmale (inv. 29);  « Industria Textilă Vitan » S.A.: Ţesături de lână şi bumbac;
    « Invicta »: Pânzeturi;  « Jacquard »  S.A.R.: Mătase artificială (soc.10, inv. 8); « Janelis »: Ţesături de mătase artificială, cu lână şi bumbac (inv. 5); « Jersey » : Tricotaje de lână, bumbac şi mătase; « Kobe »: Fabrică de elastice;  « K. Karakasian »: Pânzeturi diferite (inv. 6);  « Kusth Bothe »:Vată; « Lanitext » S.A.R.: Ţesături de bumbac, lână şi mătase artificială; « Lyon's »  S. în n.c.: Mătase artificială şi naturală (inv.14) ; « Maco » : Tricotaje de lână, bumbac, mătase; « Manchester »: Pânzeturi; « M. Marcovici & Fiu » S. în n.c.: Fabrică de pălării de paie; « Mătăsăria Bucureşti »: Ţesături de mătase;  « Mătăsăria Lioneză » S.A.: Ţesături de mătase artificială; « Mătase Zwichy »  S.A.: Fire de mătase vegetală pentru cusut şi brodat; « Mercantila Română » : Galoane, şireturi; «Mica » : Panglici de bumbac şi mătase; «Minasian & Muradian »: Ţesături de bumbac « Minerva » : Stofe de lână (soc. 50); «Mioara »  S.A.R.: Stofe de lână şi bumbac, ţesături de mătase vegetală (soc. 25, inv. 50); « Mita »: Pânză « Rosshaar » ; « D. Mociorniţă » :Confecţiuni de lână; «Fraţii Mohnblatt »: Ţesături diferite; « Lupu Mohnblatt »: Şnururi, trese; « Moldova » : Ţesături din mătase şi bumbac; « Moscova » : Ţesături de mătase vegetală; « Noua Fabrică de Ţesături de Mătase » S.A.: (soc. 5); « Noua Filatură de Bumbac » S.A.R.: Fire de bumbac; « Neptun »: Cravate, ţesături de mătase; « Nipe »: Fabrică de tricotaje; « Pantext » S.A.: Şnururi, galoane, panglici; « Patent »: Ţesături de mătase şi tricotaje; «Pelişor »: Tricotaje (inv. 5);  « Pop şi Bunescu »: Mătase şi confecţiuni; « Heinrich Prager » : Fabrică de pălării de paie (inv. 10); « Răsucitoarea Mecanică de Fire Textile » S.A.: Fire de mătase şi bumbac răsucite; « Record »  S.A.: Diferite articole tricotate şi ţesături de mătase; « Renida »  S.A.R.: Ţesături de mătase artificială; « Romtextil » : Ţesături de bumbac şi lână; « Royal » : Ţesături de mătase artificială (soc.15, inv.12) ; « Safico »: Bumbac de şters; « Sarim » : Tricotaje; « Saturn » S.A.R.: Ţesături de lână şi bumbac (soc. 25, inv.47); « Saxonia » : Tricotaje de sport; Sfinx: Postav; « Sigmund Prager »: Confecţiuni; « Societatea pentru Exploatarea de Ţesături şi Apreturi » fost Seta; « Societatea Română pentru Industria de Bumbac »  S.A.; 3 fabrici de fire şi ţesături diverse de bumbac (soc.60, inv. 177); « Societatea Textilă Franco-Română » S.A.R.: Pânzeturi de bumbac, filatură de cânepă, iută, curele de păr de cămilă (soc.5,  inv.21); « Sorkes » : Fabrică de panglici de mătase; « Speranţa »: Tricotaje de lână şi bumbac; « Technicoton » :
    Bumbac de şters; «Telega»: Ţesături de bumbac, mănuşi tricotate, jachete : «Ţesătoria Bucureşti »  S.A.R.: Ţesături de bumbac; « Ţesătoria Ilfov » : Ţesături de bumbac; « Ţesătoria Mecanică Dâmboviţa » S.A.R.: Ţesături de bumbac (soc.20, inv.18) ; Ţesătoria Mecanică şi Frângheria fost Drăghiceanu & Cristescu S.A.: Ţesături de in, cânepă iută şi bumbac (soc.12, inv, 46); « Ţesătoriile Reunite » fost Beka: Ţesături de mătase vegetală, lână şi bumbac (soc. 5); « Textfir » S. în n.c.: Stofe împletite, aţă de cusut şi croşetat; « Texo »: Ciorapi şi articole tricotate (soc.20 inv. 18); « Textila Delea Veche » S.A.: Pânzeturi de bumbac (soc. 5, inv. 5); « Textra » : Postav; « Tritex »: Tricotaje; « Uzinele Textile S. Trebitsch & Fiu »  S.A.: Ţesături de mătase naturală şi artificială (inv. 84); « Venus »: Pânzeturi; « Victoria » S. în n.c.: Articole de lână; « A. Wilner » : Tricotaje.
    Industria tutunului. Fabrica de tutun şi ţigarete C.A.M. Belvedere.
    Comerţ. Bucureştii, capitala Ţării, este, în mod firesc, prin marea-i aglomeraţie umană - cu mult cea mai mare, faţă de alte oraşe ale României, - prin mulţimea întreprinderilor sale industriale şi bancare şi prin faptul că sediile marilor întreprinderi - cu fabrici sau filiale risipite pe tot cuprinsul Ţării - sunt constituite în Bucureşti, centrul marilor transancţiuni şi al celui mai mare schimb comercial.
    Proiectata legare a Bucureştilor de Dunăre printr-o cale navigabilă, odată realizată, ar putea pune acest oraş în fruntea oraşelor comerciale din Europa.
                Societăţi de asigurare. « Albion », « Albina », « Adriatica din Triest », « Agricola Fonciera », « Agronomul », « Ancora », « Aquila Anglo-Română », « Aquila Română »,  « Asigurarea Românească », « Asigurarea Ţărănească», « Britania », « Caledonian Română », « Compania de Asigurări », « Compania Europeană de Asigurare », « Dacia România »,  « Danubia »,  « Donenfeld Leon », « Dorna-Vatra », « Eagle Star », « Franco-Română »,  « Generala », « Hirsch M. Carol »,  « Lazăr Sophie E. Ariton », « Loyd », « L'Union », « Metropola », « Naţionala », « Noorvich Union Fire Insurance », « Phoenix », « Prevederea »,
    «Prima Ardeleană », « Steaua României », « Sun Insurance Office », « Urania », «Victoria zu Berlin », « Vulturul ».
    Credit. A) Bănci de Stat. Banca Naţională a României, Casa de Depuneri şi
    Consemnaţiuni, Casa Naţională de Economie şi Cecuri Poştale, Banca Centrală Cooperativă.
    B) Bănci particulare cu sediul în Bucureşti. Banca « Abondenţa », Banca Agricolă, Banca de
    Agricultură şi Export, Banca Agronomilor, Banca Albano-Greco-Română, Banca « Albina »,
    Banca S. Almosnino, Banca Amza, Banca Anglo - Română, Banca « Basarab », Banca « Bibescu-
    Vodă », Banca « Bucureşti », Banca Capitalei, Banca Carpaţilor, Banca Cerealiştilor, Banca
    Cercului Comercial şi Industrial, Banca Chrissoveloni, Banca « Colentina », Banca Comercială Italiană şi Română, Banca Comercială Română, Banca Comerţului, Banca Comerţului şi Casa de Credit, Banca « Compania Comercială Română », Banca de Comerţ şi Depozite, Banca de Comerţ şi de Scont, Banca de Control a Industriei şi Comerţului, Banca « Comfin », Banca Cornea, Banca « Creditul », Banca « Creditul Bucureştean », Banca « Creditul Public», Banca «Creditul Social », Banca de Credit Forestier, Banca de Credit Financiar, Banca de Credit Ilfovean, Banca de Credit a Pensionarilor, Banca de Credit Popular, Banca de Credit Român, Banca de Credit Românesc, Banca «Dacia-Traiană », Banca « Danubiană », Banca « Dealul Spirei », Banca de Depozit şi Scont, Banca de Depuneri şi Credit, Banca de Devize şi Lombard, Banca « Despina Doamna », Banca « Dichiu », Banca « Dreptatea », Banca « Eftimiu G. M. & Co. », Banca Elveţiană de Depozit din România, Banca Elveţiană şi Română, Banca Financiară, Banca « Fortuna », Banca Foştilor Luptători, Banca Friedmann, Juster & Co., Banca Generală, Mobiliară şi Imobiliară, Banca Generală a Ţării Româneşti, Banca Generală de Credit, Economie şi Depuneri, Banca
    « Griviţa », Banca de Incasso şi Comerţ, Banca Industrială, Banca de Industrie şi Comerţ, Banca de Intreprinderi Comerciale şi Industriale, Banca Ipotecară Rurală, Banca « Izvorul », Banca L. Bercovitz, Banca Marmorosch Blank & Co., Banca « Mugur », Banca « Muntenia », Banca Pieţei, Banca Poporului din Bucureşti, Banca « Rahova Bragadiru », Banca « Rod », Banca Română de Comerţ, Banca Românească, Banca Românească a Orientului, Banca Salariaţilor Publici, Banca Saporta, Banca de Scont a României, Banca Sindicatului Agricol Ilfov, Banca « Sporul Muncii », Banca Tăbăcarilor din Bucureşti, Banca Ţării, Banca Technica Română, Banca Tezaurului, Banca Unirii, Banca Urbană, Banca Viticolă Română, Banca «Vultur », Cassa de Credit, Economii şi Ajutor a Corpului Silvic, Casa de Efecte şi Lombard, Casele Privilegiate de Împrumut pe Amanet în România, Creditul Agricol Ipotecar al României, Creditul Extern, Creditul Mobiliar, Creditul pentru Intreprinderi Electrice, Creditul Românesc, Creditul Technic, Institutul de Credit lpotecar, Prima Societate Civilă de Credit Funciar Rural, Societatea Bancară Română, Societatea Naţională de Credit Industrial.
    Situaţia băncilor din această categorie, la 31 Decemvrie 1934, se prezintă astfel:
    C) Bănci particulare cu sediul în provincie sau în străinătate. Banca « Albina» din Sibiu, Banca Anglo-Cehoslovacă şi de Credit din Praga, Banca Ardeleană şi Casa de Economii din Cluj, Banca Basarabiei, Banca Broşteni, Banca Comerţului Brăila, Banca Fabre şi Hassner, Banca Finco, Banca Finkels, Banca Marcovici Emanoil Iaşi, Bank of Roumania Ltd., Banca de Scont din Timişoara, Banca Sindicatului Agricol Ialomiţa.
    Cooperaţie. Cooperative de credit (bănci populare) 89, cu 33.580 membri şi cu un capital social vărsat de lei  119.067.992. Împrumuturi acordate lei 198.468.020 (neconvertite lei 136.570.084, convertite lei 40.215.213, reduceri la împrumuturi convertite lei 21.682.813). Depuneri spre fructificare lei 50.159.962. Totalul bilanţului lei 268.038.695.
    Cooperative de producţie diversă 9, cu 2.502 membri şi cu un capital social vărsat de lei 11.356.888. Valori imobilizate lei 6.359.050. Totalul bilanţului lei 71.946.351.
    Cooperative de consum 11, cu 496 membri şi cu un capital social vărsat de lei 2.668.751. Mărfuri generale în valoare de lei 2.162.878. Bilanţul încheiat lei 11.456.573.
    Situaţia cooperativelor de mai sus a fost încheiată la 31 Decemvrie 1935.
    Finanţe publice. Bugetul Primăriei Centrale a municipiului B., pe exerciţiul 1936-1937, prevede următoarele cifre: venituri  şi cheltuieli, 960.000.000 lei.
     Bugetul celor 4 primării de sectoare pe exerciţiul 1936/1937 prevăd următoarele cifre : 558.800.000 lei venituri şi cheltuieli.
    Cultură
    Învăţământ. Şcoli superioare. Universitatea din Bucureşti cu facultăţile de Drept, Filosofie şi Litere, Teologie, Farmacie, Medicină umană, Medicină veterinară şi Ştiinţe; Institutul de Chimie Industrială şi Institutul Electrotehnic, pe lângă Facultatea de Ştiinţe; Şcoala Politehnică « Regele Carol al II-lea »; Şcoala Superioară de Arhitectură: Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale; Academia de Înalte Studii Agronomice, Academia de Arte Frumoase: Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică; Academia de Educaţie Fizică; Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie: Şcoala de Ştiinţe de Stat; Şcoala de Statistică: Conservatorul de Muzică, Artă Dramatică şi Coreografie « Pro-Arte »; Conservatorul de Muzică Particular « Egizio Massini »; Şcoala Superioară de Răsboiu: Şcolile Militare prgătitoare de ofiţeri de Geniu, Aeronautică, Infanterie, Administraţie, Jandarmi.
    Şcoli secundare. Licee de băieţi: Colegiul Naţional « Sf. Sava », « Matei Basarab »,
    « Mihai Viteazul », « Gheorghe Şincai », « Spiru Haret », « Cantemir-Vodă », « Titu Maiorescu » (liceu pedagogic), « Gheorghe Lazăr », « Marele Voevod Mihai », Liceul Corpului Didactic,
    « Mihail Eminescu », « Aurel Vlaicu » (CF.R.), « Profesorii Asociaţi », « Sf. Gheorghe », «Libros», «Principele Carol », « Sf. Iosif » (romano-catolic), « Sf. Andrei » (romano-catolic), Liceul Bulgar, Liceul Grecesc.
    Licee de fete: Şcoala Centrală « Marica Brâncoveanu », « Carmen Sylva », « Re-
    gina Maria », « Domniţa Ileana », « Aurel Vlaicu », « Eliade Rădulescu », « Iulia Hajdeu », Internatul Soc. Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, Externatul Soc. Ortodoxe a Femeilor Române « Zoe Romniceanu », « Bolintineanu », « Choisy-Mangâru », « Moteanu », «Negoescu », « Notre Dame-de-Sion », « Pompilian », « Sf. Elena », « Sf. Maria», « Speranţa » (anglican). Licee comerciale: 5 licee comerciale de băieţi, 4 licee comerciale de fete. Licee industriale :
    1 Liceu industrial de băieţi, 2 licee industriale de fete (din care unul sericicol). Şcoli normale de băieţi : «Cultura Poporului ». Şcoli normale de fete : « Elena Doamna », « Domniţa Anca »,
    « Principesa Elisabeta », « Pia Brătianu », « I. Otetelişanu », Gimnazii de băieţi : « Eliade Rădulescu » şi « Cultura » (evreesc). Gimnazii de fete : « Aurel Vlaicu », « Eliade Rădulescu »,
    « Avântul Cultural ». « E. F. Focşeneanu”, « Ştirbey-Doamna », Evanghelic, Italian şi «Sf. Iosif », Gimnazii comerciale şi industriale: 8 gimnazii comerciale de băieţi, 7 gimnazii comerciale de fete (3 de stat şi 4 particulare), 3 şcoli practice de comerţ, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 1 gimnaziu industrial de fete. Şcoli profesionale de fete: « Gheorghe Chiţu », « A. F. Robescu », « Protopopul Tudor », «Azilul Elena Doamna», « Principesa Elisabeta » şi « Focşeneanu ». Şcoli de menaj:
    « Elena Eraclide », « Gh. Filipescu » şi « Elena N. Basarab ». Alte şcoli secundare: 2 seminarii teologice, Şcoala de conductori şi desenatori de arhitectură, Şcoala de conductori de lucrări publice, Şcoala de constructori, Şcoala sanitară «Regina Maria », Şcoala pentru ocrotirea femeilor, Şcoala de educatoare şi puericultură, Şcoala medie de horticultură, Şcoala horticolă, Şcoala de cartografie, Academia Superioară de Croitorie, Şcoala de ţesătorie şi covoare « Ţesătoarea », Şcoala specială de broderii şi ţesături, Şcoala atelier de industrie casnică, Şcolile de steno-dactilografie « Berlitz », « Stahl » şi « Duployen », 17 şcoli de ucenici, 3 şcoli de ucenice.
    Şcoli primare 181, din care 140 şcoli de stat şi 41 confesionale, cu un număr total de 47.735 copii şi cu 1.305 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).
    Grădini de copii  82, din care 71 de stat şi 11 confesionale, cu un număr total de 6.254 copii şi cu 124 conducătoare (situaţia din 1934).
    Instituţii ştiinţifice. Academia Română, cea mai înaltă instituţie culturală din ţară, creată la 1866, pentru Românii din toate provinciile, sub denumirea « Societatea Academică Română ». La început compusă din 21 membri numiţi de guvern: 3 moldoveni, 4 munteni, 3 ardeleni, 3
    basarabeni, 2 bănăţeni, 2 maramureşeni, 2 bucovineni şi 2 macedoneni. Actualmente Academia Română este împărţită în 3 secţiuni: literară, istorică şi ştiinţifică. Are 40 de membri activi, 60 membri corespondenţi români, 35 străini, 94 membri onorari ; români şi străini.
    Societalea Regală Română de Geografie, creată în 1875 pentru promovarea geografiei în România. A editat « Marele dicţionar geografic al României » (1898-1901). Publică anual
    « Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie ». Acordă burse de studii şi premii.
    Institutul Geologic al României, creat în anul 1906 cu secţiunile: geologică, agrogeologică, chimică, de geologie economică şi cartografică. Editează « Anuarul Institutului Geologic », Muzeu şi bibliotecă.
    Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră, creat în 1933, are 5 secţiuni: 1. silvicultura, exploatarea şi protecţia pădurii, tehnologia şi industrializarea lemnului; 2. amena-
    jamente, cubaje, estimaţii; 3. factori naturali de producţie, dendrologie genetică, controlul seminţelor forestiere: 4. geniu forestier, amelioraţiuni; 5. administraţia raţională, organizarea muncii, economie politică, forestieră, statistică.
    În exterior, institutul posedă staţiuni regionale de experimentaţie, ocoale silvice experimentale, centre de experimentaţie, locuri de încercare şi rezervaţiuni. Biblioteca, muzeul silvic şi grădina dendrologică completează mijloacele de informare şi documentare. Pentru difuzarea realizărilor sale, Institutul are 5 serii de publicaţiuni.
    Institutul de Cercetări şi Analize Bio-Hormonale, creat pentru a pune la dispoziţia medicilor şi a publicului unele metode moderne de cercetare în domeniul glandelor cu secreţiune internă. Practică, între altele, « diagnosticul biologic al sarcinei » şi execută « titrarea hormonilor
    sexuali ».
    Institutul de chimie agricolă şi alimentară al Facultăţii de Ştiinţe, creat în 1910 cu scopul de a efectua, pe lângă pregătirea didactică a studenţilor, cercetări ştiinţifice, expertize şi analize de control in domeniul chimiei alimentare, are 5 secţiuni: 1. Chimie alimentară şi analize de ape minerale, 2. Chimie agricolă şi industrii agricole, 3. Fermentaţiuni şi microbiologie agricolă, 4. Chimie fizică aplicată la sol şi biologie, 5. Expertize alimentare şi de produse industriale. Institutul posedă o bibliotecă de 10.000 volume.
    Institutul Pasteur, creat în 1909 de prof. P. Riegler, funcţionează pe lângă Facultatea de Medicină Veterinară. În serviciile sale se prepară toate serurile, vaccinurile şi substanţele revelatoare necesare apărării întregului şeptel românesc. Institutul posedă şi un serviciu pentru prepararea vaccinului antivariolic uman.
    Institutul Medico-Legal a fost creat în anul 1892 de către profesorul Mina Minovici, spre a servi învăţământului medicinei legale, expertizelor cerute de instanţele judiciare şi nevoilor Municipiului Bucureşti. Posedă săli de autopsie, laboratorii de studiu, de analize toxicologice şi anatomo- patologice, instalaţie de radiografie, bibliotecă şi un muzeu.
    Institutul publică Revista de Medicină Legală.
    Institutul « Dr. V. Babeş », creat în 1886, cu menirea de a fi un institut modern de învăţământ medical şi veterinar pe lângă Facultatea de medicină şi şcoala de medicină veterinară.
    Profesorul Babeş inaugurează aici, în una din secţiuni, serviciul vaccinaţiunii antirabice, la 6 Mai 1888, trei ani după ce fusese înfiinţat de Pasteur serviciul antirabic din Paris.
    Astăzi Institutul « Dr. V. Babeş » adăposteşte patru laboratorii ale facultăţii de medicină, fiecare având ca director pe titularul catedrei respective: anatomie patologică, bacteriologie, medicină experimentală şi patologie generală. Serviciul de tratament antirabic. cu orgnizare
    aparte, este pus sub privegherea profesorului de patologie generală, care este şi director al Institutului.
    Pe lângă sălile de lucru din laboratorii, Institutul are un muzeu aparţinând laboratorului de anatomie patologică, două amfiteatre pentru cursuri şi conferinţe şi o bibliotecă de specialitate.
    Serviciului de tratament antirabic, căruia îi vin în tratament pe fiecare an circa 7.000 persoane muşcate de animale turbate sau suspecte, îi este anexat un azil cu 80 paturi. De la 1888-1935 au fost tratate aci peste 120.000 persoane, din care 320 nu au putut fi vindecate.
    Institutul Român de Energie, creat în 1920 ca instituţiune de drept privat, cu scopul promovării problemei energetice în România, prin studiul amenajării şi folosirii izvoarelor naturale de energie şi a coordonărei lor. În primii săi zece ani de activitate Institutul a stabilit relaţiuni cu organizaţiunile tehnice şi ştiinţifice similare din străinătate, precum: Conferinţa mondială a energiei şi Comisiunea internaţională a marilor baraje, Comisiunea electrotehnică internaţională, Conferinţa marilor reţele electrice. A ţinut peste 100 conferinţe, a publicat peste 300 volume şi broşuri, reprezentând un total de 20.000 pagini. Publică trimestrial «Buletinul
    I.R. E », din care au apărut 16 fascicole, însumând 4.000 pagini text. Institutul numără azi 360 membri. Biblioteca Institutului cuprinde 4.000 volume.
    Institutul experimental pentru cultivarea şi fermentarea tutunului C. A. M. dela Bucureşti-Băneasa, creat în 1929, cu scopul de a stabili metode practice pentru ameliorarea cultivării şi fermentării tutunului. Institutul are patru secţiuni: 1. agricolă, 2. a fermentării, 3. chimică
    şi 4. fitopatologică. Rezultatele cercetărilor se publică trimestrial în « Buletinul Tutunului ». Institutul a realizat până acum: 1. Selecţionarea varietăţilor indigene : Molovata, Ghimpaţi, Ialomiţa, Banat şi Sătmărean, 2. Raţionalizarea operaţiilor culturale şi tehnice în legătură cu pro-
    ducerea răsadului, transplantare, recoltat, uscat şi fermentat tutunul, 3. Tratamentele contra criptogamelor, virusurilor şi insectelor cari atacă tutunul, 4. Cursuri de specializare pentru personalul exterior.
    Institutul Românesc de Organizare Ştiinţifică a Muncii (I.R.O.M.), creat în 1927, pentru studii, documentare, propagandă în domeniul raţionalizării, normalizării şi organizării ştiinţifice a muncii. Publică un buletin periodic şi diverse lucrări de specialitate. Biblioteca Institutului cuprin- zând un număr de 3.000 volume, stă gratuit la dispoziţia cercetătorilor. În cadrul Institutului funcţionează Comisiunea Românească de Normalizare creată in 192l, cu scopul de a întocmi norme, prescripţii şi caete de sarcini pentru economia publică şi particulară şi a contribni la aplicarea în practică a normalizării. A organizat conferinţe de propagandă şi a întocmit o serie de proiecte de norme (metalurgie, grafică, hârtie, scule, unelte miniere, etc..)
    Asociaţiunea Română pentru studiul conjuncturei economice, creată în 1936, este o instituţiune cu caracter ştiinţific, cu scopul de a întreprinde şi publica lucrări pentru studiul conjuncturei economice naţionale şi internaţionale.
    Asociaţia publică un buletin intitulat « Conjunctura Economiei Româneşti », cuprinzând o analiză a tuturor secţiunilor activităţii economice.
    Institutul Meteorologic Central a fost creat în anul 1885, cu misiunea de a organiza o reţea de staţiuni meteorologice spre a studia climatologia ţării şi a face studii meteorologice, cu caracter teoretic şi practic interesând România.
    Institutul posedă 172 de staţiuni meteorologice de diferite categorii dintre cari 32 înzestrate şi cu instrumente înregistratoare şi 900 staţiuni pluviometrice.
    Institutul are următoarele servicii: a) Serviciul  climatologic şi bioclimatalogic, b) Serviciul prevederii timpului, c) Serviciul protecţiunei meteorologice a navigaţiei aeriene, d) Serviciul teluric, e) Serviciul administrativ, cuprinzând biblioteca şi secţiunea publicaţiunilor, f) Şcolile de meteorologie.
    Serviciul regional al Institutului din Constanţa asigură protecţia meteorologică a
    navigaţiunei maritime şi întreprinde în acord cu serviciul hidrografic toate cercetările de meteo-rologie maritimă.
    Sunt proiectate crearea a trei observatoare meteorologice de mare altitudine, dintre care cel de pe muntele « Omul » (2.509 m) va fi construit în cursul verei 1938.
    Publicaţiunile Institutului sunt: 1. Analele Institutului Meteorologic 1885-1903, 2. Memorii şi Studii, vol , 1, II şi III, 3. Buletinul Lunar (apare regulat din 1892), 4. Buletinul Zilnic (litografiat, apare regulat de 43 ani).
    Institutul Naţional Zootehnic, creat în 1930, pentru studiul ştiinţific şi practic al problemelor privitoare la creşterea animalelor.
    Are 11 secţii şi anume: 1. de Biologie, 2. de Igienă, 3. de Lactologie, 4. de Selecţie, 5. de Fiziologie alimentară, 6. de Studiul nutreţurilor, 7. de Piscicultură, 8. de Apicultură, 9. de Zooeconomie, 10. secţia provincială pentru Basarabia şi 11. secţia provincială pentru Dobrogea.
    Pentru studiul pe teren al diferitelor probleme ştiinţifice, Institutul are 9 ferme experimentale.
    Rezultatele ştiintifice şi practice ale lucrărilor Institutului se publică în: Annales de l' Institut National Zootechnique de Roumanie, Biblioteca Zootehnică, în darea de seamă anuală a Institutului, în revista « Avicultura. »
    Institutul dă sfaturi practice în diferite reviste şi ziare, precum şi consultaţii scrise şi verbale crescătorilor din toată ţara.
    Institutul Geografic Militar, creat în 1873 cu numele « Depozitul de Războiu », cu scopul de a ridica harta ţării. Harta Ţării s-a ridicat la scara 1/20.000 şi 1/10.000 în proiecţia Bonne s-a executat la scările 1/50.000, 1/100.000 şi 1/200.000, în ediţii policrome.
    În Răsboiul de Întregire s-a executat grafic şi prin calcul schimbarea proiecţiunii Bonne în proiecţiunea Lambert- Scholesky, care convenea hărţilor cu caroiaj de răsboiu. Institutul a adoptat în 1930 proiecţiunea stereografică pe un plan unic, secant la calota ocupată de România pe pământ.
    În 1936, Institutul a imprimat primele foi din Harta Ţării în proiecţiunea stereografică la scările 1/20.000 şi derivate, după ridicările pe teren. Metodele de reproducere ale hărţilor sunt: Fotometalografia şi Fotometalogravura (procedeul Beka-Offset).
    În 1937, Institutul a imprimat harta aeronautică internaţională la scara 1/1.000.000 şi 1/500.000 în proiecţiunea policonică precum şi hărţile strategice la aceleaşi scări.
    Institutul de Seruri şi Vaccinuri « Dr. I. Cantacuzino » a fost creat la 1 Aprilie 1921, cu însărcinările următoare: 1. să prepare serurile şi vaccinurile precum şi toate produsele similare cerute de profilaxia şi tratamentul specific al boalelor infecţioase, 2. să facă cercetări ştiinţifice pri-
    vind boalele infecţioase şi să stabilească metode standard în problemele de serologie şi micro-biologie, 3. să servească ca organ de control al tuturor analizelor bacteriologice şi serologice, 4. să controleze introducerea în ţară a serurilor şi vaccinurilor fabricate în străinătate, 5. să fie centru de educaţie ştiinţifică pentru medicii tineri, 6. să formeze specialişti în microbiologie şi medicină experimentală.
    Institutul cuprinde următoarele secţiuni: 1. Serviciul pentru prepararea serurilor antitoxice, 2. Serviciul pentru prepararea serurilor antimicrobiene, vaccinurilor şi filtratelor microbiene, 3. Serviciul pentrn prepararea vaccinului contra tuberculozei (B. C. G.), 4. Serviciul pentru inocularea şi sângerarea cailor producători de ser, 5. Serviciul pentru conservarea colecţiei de culturi microbiene, 6. Serviciul de analize medicale, bacteriologice, serologice, biochimice, 7. Serviciul pentru prepararea mediilor de cultură şi pentru sterilizare a sticlăriei, 8. Serviciul pentru
    cercetări parazitologice şi entomologice, 9. Serviciul pentru diviziunea şi controlul produselor, 10. Serviciul de tehnică microbiologică şi imunologică, şi 11. Serviciul bibliotecei şi al publicaţiilor.
    Institutul publică « Revista ştiinţelor Medicale » : şi « Archives Roumaines de Pathologie expérimentale et de Microbiologie ».
    Institutul de Cercetări Agronomice al României, creat în 1927, este un serviciu public pus în serviciul agriculturii practice.
    Dela înfiinţare până azi Institutul a ajuns să determine: a) principalele tipuri de sol ale României, gradul lor de fertilitate şi nevoile de îngrăşăminte; b) soiurile de plante cele mai potrivite pentru diferitele regiuni ale ţării, c) cele mai bune metode de lucrare a pământului pentru
    diferitele regiuni şi diferitele plante cultivate; d) boalele şi inamicii plantelor mai răspândite în România şi mijloacele de combatere a lor; e) tipurile de maşini şi unelte agricole mai potrivite pentru ţara noastră; f) însuşirile grânelor şi porumburilor româneşti după varietăţi şi regiuni;
    g) organizarea şi rentabilitatea micilor exploataţiuni agricole din diferite regiuni ale ţării.
    Institutul a produs şi răspândit varietăţi de plante cu însuşiri superioare, a contribuit la sporirea în mare măsură a exportului de seminţe de trifoi şi lucernă şi de fructe prin controlul fitosanitar, a ţinut la dispoziţia agricultorilor instalaţiunile sale de curăţit şi tratat seminţe, a procurat fermenţi selecţionaţi pentru vinificaţie şi culturi de bacterii pentru vaccinarea pământurilor destinate culturii soiei, a executat analize, expertize şi anchete la faţa locului, a
    îndrumat pe agricultori prin tipărituri ca şi prin consultaţiuni directe, a participat la campaniile de combatere a calamităţilor, a ţinut contabilitatea a numeroase gospodării mari şi mici.
    Institutul de chimie industrială depe lângă Universitatea din Bucureşti. Între 1914 şi 1920, profesorul N. Dănăilă, desvoltând mereu organizarea învăţământului teoretic şi aplicat de chimie industrială, a ajuns a crea în jurul catedrei sale, de tehnologie chimică, o secţie tehnică de ingineri
    chimişti şi de a transforma laboratorul ei în actualul Institut de chimie industrială.
    În stadiul actual de organizare Institutul de chimie industrială din Bucureşti cuprinde următoarele secţiuni:
    A) Secţiunea didactică.
    În această secţiune fac lucrări practice de laborator studenţii dela secţiunea de chimie industrială şi dela secţiunea ştiinţelor fizico-chimice, cu scopul de a se iniţia şi familiariza
    cu metodele tehnice de analiză folosite în industria chimică.
    B) Secţiunile de studii şi de specializare.
    În această secţiune se fac studii asupra diferitelor materii prime din ţară şi se specializează absolvenţii secţiei de chimie industrială în principalele ramuri de activitate chimică, ca: petrol, cărbuni, materiale de construcţii, industrie textilă, tăbăcărie, explozivi, etc. Acesta este dealtfe1 şi motivul pentru care această parte de studii şi specializare a Institutului a fost împărţită în următoarele 6 secţiuni:
    1. Secţia marei industrii chimice anorganice;
    2. Secţia materialelor de construcţii;
    3. Secţia electrochimică şi metalurgică ;
    4. Secţia industriilor chimice organice ; 
    5. Secţia combustibililor şi uleiurilor minerale ;
    6. Secţia explozivilor şi gazelor de luptă.
    În ultimii 15 ani s-au executat în Institutul de chimie industrială 198 studii originale, publicate în diferitele reviste din ţară şi străinătate, şi 302 proiecte, executate de absolvenţii secţiunii de chimie industrială.
    În afară de aceste funcţiuni cu caracter didactic şi ştiinţific, Institutul de chimie industrială din Bucureşti mai exercită şi funcţiunea de arbitru tehnic în litigiile ivite între diferitele instituţii de stat şi particulare. În această din urmă calitate, cele 6 secţiuni tehnice ale Institutului au executat 1091 de analize şi expertize industriale.
    Institutul de chimie industrială din Bucureşti dispune de bibliotecă de specialitate ce
    conţine 4281 volume, precum şi de toată aparatura tehnică de specialitate.
    Observatorul Astronomic, fundat în 1908 de profesorul N.Coculescu, actualul director. Se compune din patru servicii, înzestrate cu aparatura necesară: Serviciul meridian, Serviciul semnalelor orare, Serviciul ecuatorial şi Serviciul seismologic.
    În afară de lucrările curente de observaţii astronomice, Observatorul a întreprins diferite cercetări printre care cităm participarea la operaţiunea internaţională de longitudini din 1933 şi determinarea latitudinii.
    Studenţii cursului de astronomie dela Universitatea din Bucureşti fac la Observator numeroase exerciţii de observaţii şi calcule în vederea pregătirii examenelor.
    Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, creat în 1927, cu secţiunile: epidemiologie şi profilaxia maladiilor infecţioase, igienă industrială, geniu sanitar, igiena socială, eugenia, igiena şcolară, asistenţa socială, asigurări sociale şi accidente de muncă, legislaţia sanitară.
    Institutul Social Român, creat în anul 1921, de către un număr de specialişti în ştiinţa şi practica socială, ca să cerceteze problemele sociale ale ţării şi să ajute la cunoaşterea şi dreapta lor deslegare. Născut din transformarea Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială ce se înfiinţase la Iaşi în 1918, Institutul Social Român urmăreşte: a) să cerceteze problemele ştiinţelor sociale şi în deosebi privitoare la starea socială a României: b) să facă pe baza studiului propuneri practice necesare pentru înfăptuirea operei de reformă socială în România: c) să pună la îndemâna
    membrilor şi tuturor persoanelor pe care le interesează chestiunile sociale, mijloacele de documen-tare asupra lor: d) să contribue la răspândirea cunoştinţelor sociale.
    Astăzi, Institutul Social Român este condus de profesorul D. Gusti. Institutul editează « Arhiva pentru ştiinţa şi Reforma Socială ».
                Asociaţia Ştiinţifică pentru « Enciclopedia României », creată în anul 1932 şi constituită pe noui baze în 1937, sub Augustul patronaj al M. S. Regelui Carol II, are ca scop întocmirea primei « Enciclopedii Sociale a României », politică, administrativă, economică şi culturală. Pe lângă
    Asociaţie funcţionează un centru de informaţie şi documentare socială românească.
    Asociaţia românească pentru Progresul Social s-a constituit în 1930 ca secţie românească a Asociaţiei Internaţionale pentru progresul social, care urmăreşte internaţionalizarea legislaţiei muncitoreşti, fiind astfel un auxiliar preţios al Biuroului Internaţional al Muncii.
    Asociaţia română pentru Progresul Social nu s-a mărginit numai la acest scop ci a înţeles să fie în acelaşi timp un organ de propagandă românească reprezentând România la toate
    congresele internaţionale de politică socială ce s-au ţinut de 7 ani încoace. Cu prilejul unui deceniu dela promulgarea primei legi de unificare a regimului muncii, Asociaţia românească pentru Progresul Social a imprimat un volum în care Albert Thomas, foştii miniştri ai muncii în România şi specialiştii în dreptul muncitoresc au pus în evidenţă importanţa legislaţiei promulgate în ogorul muncii.
    Institutul Central de Statistică, creat în 1934 prin contopirea mai multor instituţii şi servicii statistice, este sub direcţiunea D-rului Sabin Manuilă. Are următoarele secţiuni: a) în ramura statisticei umane: secţiunile demografică, recensămintelor generale ale populaţiei, controlului populaţiei, bio-antropologică, de studii minoritare, sanitară şi de asistenţă socială, muncii şi asigurărilor sociale, judiciară şi extra-judiciară, instrucţiunii publice, cultelor şi artelor,
    administraţiei generale a Statului; b) în ramura statisticei bunurilor: secţiunile agriculturii şi domeniilor, industriei şi comerţului, comunicaţiilor şi lucrărilor publice, finanţelor şi comerţului exterior; c) secţiuni comune: secretariatul, oficiul de studii şi publicaţiuni şi secţiunea maşinilor
    statistice.
    Institutul publică « Anuarul Statistic al României », « Buletinul Statistic al României », (trimestrial), « Buletinul Demografic al României » (lunar) şi « Buletinul Preţurilor » (lunar).
    Institutul Economic Românesc, creat în 1921, pentru studii economice. Are o bibliotecă şi un vast material documentar în domeniul economic (pe fişe). Publică « Buletinul Institutului Economic Românesc ».
    Institutul de Studii Sud-Est Europene, creat în anul 1914 de profesorul Iorga cu scopul de a promova studiile balcanologice în România. Organizează cursuri şi conferinţe. Publică « Revue historique de Sud-Est européen”.  
    Alte instituţii ştiinţifice. Academia de Ştiinţe din România, Academia de Medicină, Institutul de Fiziologie animală, Institutul de Balneologie « Prof. Dr. A. Teohari », Institutul Bota- nic, Institutul de Literatură.
    Fundaţii Culturale. Fundaţia Universitară Carol I. A fost creată în anul 1891 de către Regele Carol 1 cu ocazia jubileului de 25 ani dela suirea în Scaunul Ţării, ca « aşezământ spre binele tinerimii universitare dela toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţi-lor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studii; de a veni în ajutorul acelora dintre dânşii cari întreprind lucrări speciale sub direcţia profesorilor lor, sau pentru tipărirea tezelor, precum şi a da subvenţii, etc. ».
    Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, puternică organizaţie de muncă, pentru aplicarea acelei politici a culturii, preconizate de Majestatea Sa Regele şi Institutul Social Român.
    Fundaţia a realizat căminele culturale, răspândite pe tot întinsul ţării, echipele studenţeşti regale de muncă la sate, expoziţia anuală a satului şi a acestor echipe, editarea foii săptămânale « Albina », publicaţie pentru popor, unică în genul său, cu o admirabilă înfăţişare grafică; mica bibliotecă populară de cărţi religioase şi instructive a « Albinei », marea colecţie, întocmită după un plan care urmăreşte în acelaşi timp instruirea şi desfătarea lectorilor a « Cărţii Satului ».
    Fundaţia pentru Literatură şi Artă « Regele Carol al II-lea », a luat fiinţă în 1933. La 20 Mai în acelaşi an, Regele Carol al II-lea îi fixa programul prin cuvintele Sale: « Pentru Mine, ziua de astăzi are şi un alt rost, căci ea însemnează începutul activităţii nou organizate a Fundaţiunilor Regale şi în special începutul de vieaţă al Fundaţiunii Regele Carol al II-lea. Pe această Fundaţiune se vor bizui şi vor găsi într-însa totdeauna sprijinul cel mai neprecupeţit, toţi făuritorii culturii româneşti. Să ştie toţi că Eu Însumi voiu veghea asupra desvoltării culturii noastre prin intermediul acestei Fundaţii. În privinţa răspândirii cărţii, avem toţi o datorie: fără a fi moralişti excesivi, suntem datori să încurajăm în primul rând cărţile care pot sluji la ridicarea morală a poporului şi care pot să difuzeze în întreaga naţiune cunoştinţele de care are neapărată nevoie. Urmând acest program, vă pot anunţa că Fundaţiunea Regele Carol al II-lea va începe publicarea a
    două biblioteci. Prima este aceea pe care am numit-o Eu Biblioteca Energia.
    Sunt cărţi prin care se va pune la îndemâna tineretului şi omului matur glorificarea actelor de muncă, de energie şi de străduinţă, care vor servi - cred - la încurajarea acestui spirit atât de necesar la desvoltarea naţiunilor. A doua va fi Biblioteca Enciclopedică, în care se va pune la îndemâna tuturor un mănunchiu de cunoştinţe absolut necesare ».
    Fundaţia pentru Literatură şi Artă « Regele Carol al II-lea» a realizat în scurt timp programul său, şi sub privegherea regească şi-a întins activitatea în cele mai variate domenii de cultură. A imprimat în colecţiile sale: Biblioteca Energia, Biblioteca Informativă, Biblioteca Oraşelor, Biblioteca Documentară, Biblioteca Enciclopedică, Colecţia Scriitorilor Români Contemporani, Colecţia Scriitorilor Străini Moderni şi Contemporani, Biblioteca de Filosofie Românească şi, în sfârşit, Revista Fundaţiilor Regale, peste 150 de volume, totalizând sute de
    mii de exemplare, într-o excelentă execuţiune grafică.
    Cu mari sacrificii şi într-un spirit eliberat de grija calculelor de tiraj, operele scriitorilor tineri, lucrările de filosofie şi ştiinţă, ediţiile critice şi colecţiile documentare, au căpătat astfel, prin sprijinul Fundaţiei, lumina tiparului.
    Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale a coordonat în 1933 activitatea tuturor aşezămin-telor de cultură întemeiate de cei trei Regi ai ţării. În acest mod, Fundaţia « Carol I », Fundaţia
    « Principele Carol » şi Fundaţia « Regele Carol al II -lea » din Bucureşti, Fundaţia « Regele Ferdinand » din Iaşi, Fundaţia Institutului de Cercetări Ştiinţifice « Regele Carol al II-lea » din Cluj, lucrează astăzi sub directa ocârmuire a Regelui Carol al II-lea, după un program care se completează armonic pe diferite planuri.
    Institutul de Cultură italiană în România a fost înfiinţat de guvernul italian în anul 1933, cu scopul de a intensifica raporturile ştiinţifice, literare şi artistice dintre Italia şi România.
    Institutul îşi desvoltă activitatea mai ales prin cursuri de limbă, literatură şi cultură italiană, cari se ţin în fiecare an în Bucureşti şi în alte localităţi, de către profesori anume trimişi de guvernul italian; cursuri cari numără mai multe mii de elevi. El organizează, cu concursul ora-
    torilor italieni şi români, cicluri de conferinţe asupra Italiei şi relaţiunilor istorice dintre Italia şi România; aduce în România pentru concerte, reprezentaţuni şi expoziţii, exponenţi din cei mai autorizaţi ai artei italiene. Prin servicii de informaţie, burse acordate studenţilor şi studioşilor, prin trimitere de conferenţiari şi artişti români în Italia şi prin orice altă iniţiativă utilă, favorizează în cea mai largă măsură cunoaşterea în România a Italiei de azi, în vederea strângerii legăturilor
    spirituale dintre cele două naţiuni.
    Institutul posedă la Bucureşti o bibliotecă de circa 10.000 volume.
    Institutul francez de Înalte Studii din România creat în 1924 din iniţiativa marelui prieten al României, profesorul Em. de Martonne.
    Institutul organizează cursuri, conferinţe şi audiţii menite a promova cultura franceză în România. El contribue prin inţiativa şi ajutorul său la o cât mai intensă cunoaştere a Franţei de către tinerimea universitară şi uşurează raporturile ştiinţifice şi schimbul de profesori între uni-
    versităţile franceze şi române.
    Institutul posedă la Bucureşti o bogată bibliotecă.
    Societăţi culturale. Liga Culturală. A fost creată în anul 1891 prin străduinţa lui Gr.
    Brătianu şi a entuziaştilor studenţi dela Universitatea din Bucureşti.
    Liga Culturală e prescurtarea numelui deplin « Liga pentru unitatea culturală a Românilor”, unitate grav ameninţată pe atunci, prin măsurile prigonitoare luate de guvernele maghiare împotriva culturii române din Ardeal. Scopul ei principal a fost pregătirea sufletească a luptei pentru unire. Are numeroae organizaţii judeţene, ţine un mare congres anual, organizează conferinţe şi şezători cu caracter cultural naţional.
    A creat Universitatea Populară din Vălenii de Munte, precum şi Teatrul Ligii Culturale din Bucureşti. Posedă în Bucureşti un palat propriu. Preşedinte al Ligii este azi profesorul Nicolae Iorga, care a fost sufletul ei în ultimele decenii.
    Ateneul Român, creat în anul 1865 de V. A. Ureche, Constantin Esarcu şi Nicolae Kretzulescu.
    Activitatea Ateneului Român s-a manifestat prin: conferinţe şi cursuri publice, unele publicate în Buletinul şi Revista Ateneului sau în Anuarul Ateneului Român; serate literare-muzicale şi expoziţii de artă.
    Societatea corală Carmen a fost creată în 1901 de maestrul D. G. Kiriac, creatorul unei noui direcţii muzicale şi conducătorul acestei societăţi timp de 27 ani. Ideile muzicale conducă-toare  ale lui Kiriac au fost cântecul ţăranului român şi vechea muzică bisericească (« psaltichia »). Societatea corală Carmen răspândeşte această muzică românească prin concerte, coruri de biserici, excursii în tot cuprinsul românesc cu membrii săi profesori şi cântăreţi. Eflorescenţa cântării corale române de astăzi se datoreşte acestei societăţi, cea mai temeinică societate corală română.
    Momentele mari ale vieţii româneşti au fost înfrumuseţate prin concursul societăţii Carmen: Expoziţia din 1906, Încoronarea dela Alba- Iulia a Regelui Ferdinand, Expoziţia dela
    Paris (1937).
    Asociaţia Anglo-Română s-a înfiinţat în anul 1927 cn scopul de a strânge relaţiunile culturale între Marea Britanie şi România. Începând din 1928, asociaţia ţine un curs de limba
    şi literatura engleză. Peste 300 elevi urmează anual acest curs.
    Asociaţia a întemeiat o bibliotecă de cărţi engleze, singura de acest fel în Bucureşti. În afară de opere literare clasice şi moderne, biblioteca are printre cele 2000 volume ale
    sale numeroase studii asupra vieţii culturale, economice şi sociale engleze, oferind documentarea necesară intelectualilor şi studenţilor români.
    Odată cu a zecea aniversare a societăţii s-a creat la Bucureşti un centru permanent de colaborare intelectuală şi socială anglo-română care serveşte şi ca sediu al asociaţiei: «Casa Engleză». Noul sediu prezintă interiorul unui club englezesc, având încăperile necesare pentru întâlniri între membri şi invitaţii societăţii. Saloanele de primire, o bibliotecă, o sală de lectură cu ziare şi reviste engleze, un salon pentru doamne, etc. sunt la dispoziţia membrilor.
    Casele Naţionale. Au fost create de actualul preşedinte, generalul Ion Manolescu, în timpul răsboiului, pe front. Sediul lor central e în Bucureşti. Au trei secţii: de industrie casnică, de propagandă contra alcoolismului şi de asistenţă socială.
    Asociaţia « Cultul Patriei » a luat fiinţă in 1926, sub preşidenţia d-lui profesor universitar Marin Ştefănescu, din iniţiativa unui grup de foşti luptători.
    Societatea caută prin conferinţe patriotice, predici creştine, adunări, să contribue la înălţarea sufletească a neamului, la desvoltarea sentimentului naţional în popor, la păstrarea
    credinţei creştine prin Biserica strămoşească şi la educaţia cetăţenească sub toate formele ei.
    Societatea a aprins candela cu foc nestins şi a pus crucea la Mormântul Eroului Necunoscut. Din 1931 ea face să apară ziarul de doctrină naţional-creştină « Cultul Patriei ».
    Societatea « Cultul Eroilor ». A fost creată în anul 1918 cu scopul de a slăvi pe eroii căzuţi pentru desrobirea şi înălţarea neamului în cursul veacurilor, precum şi de a centraliza, întreţine şi construi în condiţiuni cât mai bune de durabilitate şi estetică mormintele: de răsboiu, de orice
    naţionalitate aflate pe teritoriul ţării.
    Alte societăţi şi asociaţii culturale : Despărţământul Asociaţiei « Astra », Asociaţia « Armonia », Asociaţia Academică Româno-Germană,  Asociaţia Creştină a Femeilor,
     « Avântul », «Casa Femeii », « Casa Francezilor », « Cultul Patriei », « Divanul Meşterilor şi Cărturarilor dela Hanul Ancuţei », « Federaţia Cercurilor de Şah din România », « Jeunesse Franco-Roumaine », « Meglenia », « Peleşul şi Vârful cu Dor », « Prietenii Mării »,  « Progresul Silvic », Union des Français de Roumanie.
    Atenee Populare. Sectorul I Galben: « A. C. F.”,   “Al. Vlăhuţă », « Dichiu », « Mitropolitul Dositei Filitti », « Principesa Elena », « Sanitar », « Silvestru « , « Teiu », « Vasiliu Bolnavu ». Sectorul II Negru: « Al. G. Donescu”, « Aşezămintele Principesei Elena », « Dem. Dobrescu”, « Ilincuţa Cantacuzino », « Izvorul Nou », « Nicolae Dudescu », « Obor », « Regele Carol II », « Vitan Târcă ». Sectorul III Albastru: « Antim Ivireanu », « Asoc. Patriarhul Miron », « Ateneul Nou », « Cărămidarii-de-Jos », « Cuţitul de Argint », « Enăchiţă Văcărescu », « Liga Culturală », « Mihai Popescu », « Nicolae Filipescu », « România Mare », « Şerban Vodă », « Sf. Elefterie »,  « 13 Septemvrie ». Sectorul IV Verde: « A. C. Cuza », « Andrei Mureşeanu », « Asociaţia Creştină a Tinerilor », « Cuibul cu Barză », « Grozăveşti », « Mihail Eminescu », « Podeanu », « Regele Ferdinand », « R.M.S. », « Sf. Gheorghe”, « Spiru Baret », « Voevodul Mihai ».
    Societăţi muzicale şi corale. Muzica Simfonică: « Filarmonica », « Muzica », Orchestra
    “Radio”, Orchestra Palatului. Quartete de coarde: Quartetul Fundaţiilor Regale, Quartetul Teodo-rescu, Quartetul Bobescu, Quartetul Savraş. Coruri mixte. “Carmen”, “Cântarea României”,
    « România”, Corul Institutorilor, Corul “Gavriil Muzicescu”, Corul C.F.R., Coruri de bărbaţi:
    « Cântul Nostru », Corul Asociaţiei Creştine a Tinerilor, Corala Municipiului, Corul Cântăreţilor de Biserici. Quartele vocale mixte: Quartetul N. Rădulescu. Sextete vocale bărbăteşti: Sextetul  « Cotroceni ».
    Muzee. Muzeul Naţional de Antichităţi instalat în casa Macca, a fost creat în 1864 de Alexandru Ioan Cuza pentru păstrarea tezaurului dela Pietroasa şi a colecţiilor generalului Mavros, dăruite Statului. Cuprinde colecţii preistorice, greco-romane şi medievale ; monumente şi obiecte privind viaţa coloniilor greceşti dela Marea Neagră; vase şi sticlării dela Tomis; miniatura monumentului dela Adam- Klissi, reproducerea galvano-plastică a tezaurului scito-helenic dela Pietroasa - al cărui original se află la Moscova -, coiful de aur din Prahova, obiecte scitice de aur
    şi argint dela Hagighiol, ceramică preistorică. etc.
                Muzeul Naţional de Artă Religioasă, instalat în fostul palat al familiei Kretzulescu, cuprinde un material foarte preţios privind istoria artei româneşti. Se află aci: 3 icoane ale Doamnei lui Neagoe Vodă, scaunul domnesc al lui Petru Rareş, frescele bisericii episcopale dela Argeş, catapetesme, ţesături, pânze de Wilhelm de Colonia şi Luca Cranach, pietre cu inscripţii (cea dela Biserica Domnească din Argeş, cu Basarab Vodă în relief şi cele dela biserica episcopală din Baia), o mare colecţie de covoare basarabene, 3 potire: unul din Tismana din sec. XV, altul
    din Bistriţa Olteniei de pe la anul 1500, şi al treilea, al lui Matei Basarab; 1 cădelniţă cu ferestre gotice dela Bistriţa, pahare, racle, legături de carte în argint masiv din sec. XV-XVII, iconostase jeţuri şi icoane din diverse epoci.
    De remarcat, superbele porţi dela Cotmeana, cu flori mari încadrând cele două scene ale Bunei Vestiri, cele dela Snagov cu delicate reprezentări în stil occidental dalmat din 1453, precum şi cele dela Cotroceni, cu pajura bizantină împodobită cu flori.
    Colecţia Casei Şcoalelor cuprinde icoane, candelabre şi odoare din sec. XVI-XVIII, precum şi câteva piese de ceramică din epoca lui Ştefan cel Mare.
    Secţia stampelor dela Academia Română, cuprinde: a) hărţi şi atlase; b) stampe, cu sub diviziuni după natura conţinutului: portrete, istorie militară, etnografie, iconografie, arte plastice, arhitectură, genealogie şi heraldică, vederi, varia şi albume toate privind, direct sau indirect,
    istoria poporului român.
    Colecţia Comisiunii Monumentelor Istorice, instalată în localul Ministerului Cultelor şi Artelor, cuprinde o arhivă de planuri şi fotografii ale monumentelor istorice din România, o colecţie de icoane din secolul XVI, relicve din mormintele dela Biserica Domnească din Argeş, tâmpla majestuoasă a mitropoliei din Târgovişte, etc.
    Muzeul Simu, fundat de Atanasie Simu în anul 1910 şi dăruit naţiunii române în 1927, cuprinde 1182 opere de pictură, sculptură, desen şi gravură.
    Muzeul propriu-zis, construit după chipul unui templu ionic, prezintă cinci săli.
    Sala 1 cuprinde reproduceri în bronz sau în piatră a câtorva opere de artă din antichitate - egipţiene, asiriene, hellene, romane, italiene - şi câteva opere originale moderne, între acestea: un proiect de monument şi un bust al lui Beethoven de Paciurea, un bronz « După baie » de Dalou, masca lui Victor Hugo de Jean Boucher, bustul lui Nietzsche de Max Klinger şi un « Heracles » întruchipat de marele Bourdelle.
    Sala II românească cuprinde picturi remarcabile de Lecca, Stahi, Baltazar, Grigorescu, Luchian, Petraşcu, Pallady, Bunescu, Teodorescu-Sion, Eustaţiu Stoenescu, Steriadi, etc. şi statui de Ioan Georgescu, Brâncuşi, etc.
    Sala III cuprinde picturi din Renaşterea italiană de Salvator Rosa, Parinigiano, Giorgio Bellini etc., şi, mai ales, din şcoala franceză de Bourguignon, Laurens, Lambert etc.
    Sculptura, mai rară, este reprezentată însă prin exemplare de mare preţ: Pan şi Nimfa, Pan copil de Clodion, Beethoven, bustul doamnei Simu şi marea statue a Evei « Fructul» de Bourdelle.
    Sala IV cuprinde opere din şcolile germană şi elveţiană, precum şi o interesantă colecţie de icoane de stil bizantin.
    Printre sculpturi, « Primăvara », bronz de Rodin.
    Sala V cuprinde, între altele, un « călugăr franciscan », atribuit lui Zurbaran şi o « gitana catalană» de Ignacio Zuloaga. O reproducere în bronz a statuei equestre a lui Colleone.
    Lângă muzeul propriu zis, în Casa Simu s-a instalat colecţia cea mai de seamă a muzeului: opere moderne, în special franceze.
    Pot fi admirate aici opere de Delacroix, Daumier, Sisley, Pissaro, Signac, Bourdelle, Barye, Bartholomé - din şcoala franceză - şi câteva lucrări româneşti de Andreescu, Luchian, Grigorescu, Ion Georgescu, etc.
    Pinacoteca Statului, instalată în sălile de sus ale Ateneului, cuprinde lucrări din şcoala romantică românească: Henţia, Lecca, Serafim, Tătărescu, lucrări numeroase ale impresioniştilor Andreescu, Grigorescu - în special - Mirea, etc. şi lucrări moderne demne de tot interesul. Se pot vedea aci picturi de Petraşcu, Pallady, Bunescu, Teodorescu-Sion, sculpturi de Georgescu,
    Brâncuşi, Jalea, Miliţa Petraşcu, etc.
    Muzeul Toma Stelian, cuprinde o secţie de pictură şi sculptură, o secţie de artă grafică şi artă aplicată, pânze de Lecca, Mişu Pop, Sava Henţia, Mirea, Grigorescu, Aman, Andreescu,
    Tătărescu, Luchian şi opere reprezentative ale şcoalei româneşti actuale.
    Trei săli sunt rezervate picturii străine. Se pot admira gravuri originale de Albrecht Dürer şi Piranesi şi câteva picturi de Veronese, Salvator Rosa, Rembrandt, Delacroix, Fromentin, Manet, Puvis de Chavannes, desene şi aquarele de Luca Signorelli, Claude Lorrain, Delacroix, Daumier,
    Jongkind, Constantin Guys, Gustave Doré.
    Pinacoteca Municipiului, creată în 1933 şi instalată în casa dăruită de d-na amiral Urseanu, cuprinde opere de Lecca, Grigorescu, Luchian, Aman, Petraşcu, Stoenescu, Teodorescu-Sion, Ghiaţă, Dărăscu, etc.
    Muzeul Municipal, creat în 1929, instalat în vechea casă Moruzi de pe calea Victoriei, cuprinde stampe, desene, aquarele şi picturi privind trecutul Bucureştilor. Posedă o bogată arhivă de planuri şi fotografii şi o colecţie de obiecte preistorice descoperite în regiunea Bucureştilor.
    Muzeul Kalinderu, a cărui faţadă apare împodobită cu sculpturi şi basoreliefuri, are o bogată colecţie de pictură, sculptură, porţelanuri, ceramică, medalii, etc.
    Se află aci: 4 goblenuri din sec. XVII, o « Răpire a Aurorei » de Tiepolo şi Ricci, picturi de Bronzino, Palma cel tânăr, Pamini, etc.; sculpturi de Barye şi Albano.
    În sala mare, picturi murale de Carolis. La intrare, copii după maieştrii francezi şi italieni, o copie după Franz Franken « Mihai Viteazul la Curtea Împăratului Rudolf ».
    În sala de recepţie, opere din şcolile germană, franceză şi italiană; o sală este rezervată gravurilor şi picturilor artiştilor români: Grigorescu, Andreescu, Aman, Tătărescu, Petraşcu, Pallady, Mirea, Bunescu şi alţii.
    Muzeul Th. Aman, instalat în fosta casă a pictorului, cuprinde circa 300 de pânze, gravuri şi desene, reprezentând peisagii, scene istorice şi scene din viaţa populară, distribuite în 8 săli. În fostul atelier al artistului se află şi o preţioasă tapiserie de Beauvais.
    Colecţia Al. Cantacuzino cuprinde stampe, timbre, monete şi medalii, adesea interesante.
    Muzeul Municipal este întemeiat în anul 1929 şi are secţii de: arheologie preistorică, numismatică, cartografie şi medalistică, artă modernă, documente şi stampe, a corporaţiilor,
    muzicală, a planurilor şi a fotografiilor.
    Muzeul Arhivelor Statului: manuscrise, hărţi şi documente vechi.
    Cabinetul Numismatic al Academiei Române creat în 1910 prin străduinţele lui D. A. Sturdza, M. C. Sutzu şi I. Bianu, cuprinde şi colecţia numismatică a Statului.
    Distribuit în secţii, clase şi grupe, materialul numismatic al Academiei cuprindea în 1933: a) 15.868 monete antice (greceşti, pontice, barbare, romane, bizantine, româneşti şi străine care au circulat în România, b) 475 medalii româneşti, străine privitoare la Români şi altele; c) 177 ponduri antice (pontice, greceşti, romane, bizantine, egiptene) şi româneşti; d) 384 sigilii româneşti şi bule bizantine.
    Muzeul Militar, instalat în Palatul Artelor din Parcul Carol, cuprinde câteva glorioase mărturii ale istoriei Românilor. Muzeul are următoarele secţiuni: de fortificaţii, geniu, armament, gaze, artilerie, marină, sanitară, aviaţie şi aerostaţie. Se află aici arme şi unelte de luptă din toate epocele, costume domneşti şi militare, picturi, stampe şi documente privind faptele de arme ale poporului român.
    Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională Carol I, creat în anul 1906, cu 3 secţiuni.
    Secţiunea ceramică cuprinde obiecte ceramice, din preistorie şi până astăzi.
    Secţiunea lemnului cuprinde numeroase exemplare de artă populară din diferite epoci, precum şi casa lui Mogoş din Ceaura, jud. Gorj, din anul 1879.
    Secţiunea ţesăturilor cuprinde ţesături, costume şi scoarţe de preţ din toate ţinuturile româneşti.
    Muzeul Satului Românesc, creat de Fundaţiunea Regală « Principele Carol » în anul 1936. Se află aci tipuri de case din toate provinciile ţării. În mijlocul lor, o splendidă biserică de lemn din Maramureş.
    Muzeul de Istorie Naturală, fundat în 1836 de principele Alexandru Ghica, la colegiul Sf. Sava, pe locul actualei Universităţi, s-a mutat în 1906 în localul de azi - un vast palat în Piaţa Vic-
    toriei.
    Muzeul cuprinde colecţii ale tuturor speciilor din istoria naturală precum şi o serie de diorame reprezentând fauna României în toate varietăţile sale.
    Muzeul Geologic, creat de Institutul Geologic al României, conţine colecţii de minerale, roci şi fosile din pământul României, şi diferite hărţi mineralogice şi geologice.
    Biblioteci. Biblioteca Academiei Române, una din cele mai mari biblioteci din ţară, are peste 300.000 volume, peste 7.000 manuscrise, aproape 50.000 documente, numeroase hărţi, stampe şi portrete româneşti, precum şi o bogată colecţie numismatică. Este accesibilă numai titraţilor şi studenţilor din ultimul an de studii.
    Biblioteca Fundaţiei Carol I, destinată studenţilor Universităţii din Bucureşti. Posedă circa 100.000 volume. Secţiile cele mai bine reprezentate sunt: literaturile antice şi moderne şi filologia.
    Biblioteca are 5 săli de lectură cu 250 locuri.
    Alte biblioteci publice: Biblioteca Ateneului Român, Biblioteca Municipală, Biblioteca
    «Ion  I. C. Brătianu », Biblioteca « Maria N. Brezeanu », Biblioteca Bursei, Biblioteca Liceului
    « Mihai Viteazul », Biblioteca Casei Şcoalelor.
    În Bucureşti se mai află vaste biblioteci de specialitate pe lângă fiecare facultate a Universităţii, pe lângă toate şcolile superioare, toate ministerele şi instituţiile importante.
    Teatre. Teatrul Naţional, Teatrul Liric (Opera Română), Teatrul « Regina Maria », Teatrul « Comoedia », Teatrul « Excelsior » (Compania Alhambra), Teatrul « Carol cel Mare » (cu 2 săli de teatru), Teatrul Ligii Culturale, Teatrul « Modern », Teatrul de vară « Cărăbuş » (Compania
    Tănase), Sala Eintracht, Sala « Liedertafel ».
    Cinematografe. Aida, American, Aro, A.R.P.A., Astra, Ateneul Cărămidari, Mihail Eminescu, Ateneul Tei, Barcelona, Bolero, Boulevard Palace, Capitol, Carlton, Carmen, Carmen
    Sylva, Central, City, Corso, Cotroceni, Dacia, Diana, Dichiu, Doamnei, Dorobanţi, Doina, Edison, Elysée, Femina, Ferdinand, Florida, Forum, Francez, Franklin, Gloria, Griviţa, Ileana, Intim, Izbânda, Kisselef, Lia, Lido, Lilli, Liric, Lizeanu, Lolica, Lucifer, Macedonia, Magic, Marconi, Marna, Mărăşeşti, Milano, Model, Nissa, Odeon, Omnia, Orfeu, Pake, Paris, Puiu, Rahova, Regal, Regele Ferdinand, Rex, Roma, Roxy, Santa-Lucia, Savoy, Scala, Select, Splendid, Suzana, Şic, Tomis, Trianon, Triumf, Unic, Venus, Volga, Volta.
    Edituri. « Adevărul », Alcalay & Co., « Cartea Românească », Casa Şcoalelor, «Cugetarea », «Cultura Naţională », « Cultura Poporului », « Cultura Românească », «Curierul Judiciar », « Eminescu », « Enciclopedia României », Fundaţia pentru Literatură şi Editură
    « Regele Carol II”,  « Librăria Academică », « Naţionala Ciornei”,  Pavel Suru, Socec & Co.,
    « Universul », « Vremea ».
    Ziare şi reviste. Gazete: Argus (cotidian), Atitudinea Românească (săptămânal), Bukarester Post (săptămânal), Bukarester Tageblatt (cotidian), Capitala (cotidian), Curentul (cotidian), Curierul Israelit (săptămânal), Deşteptarea (săptămânal), Dreptatea (cotidian), L'Echo de Bucarest (săptămânal), Egalitatea (săptămânal), Epoca (cotidian), Ethnos (în limba greacă, de 3 ori pe săptămână), Excelsior (săptămânal), Facla (cotidian), Frontul (cotidian), Gazeta Comerţului Exterior (săptămânal), Gazeta Femeii (săptămânal), Gazeta Municipală (săptămânal), Gazeta Sporturilor (cotidian), L'Indépendance Roumaine (cotidian), Îndreptarea (cotidian), Informaţia (cotidian), Lumea Românească (cotidian), Le Moment (cotidian), Munca Românească (săptămâ-nal), Naşa Reci (în limba rusă, cotidian), Neamul Evreesc (săptămânal), Neamul Românesc (cotidian), Nor Archalois (în limba armeană, de două ori pe săptămână), Ordinea (cotidian), Pământul Nostru (săptămânal), Porunca Vremii (cotidian), Prezentul (cotidian), Proletarul (săptămânal), Rampa (cotidian), Renaşterea Noastră (evreesc, săptămânal), România (cotidian),
    Seara (cotidian), Semnalul (cotidian), Sportul Capitalei (cotidian), Ştiri din Lumea Evreească (săptămânal), Tempo (cotidian), Timpul (cotidian), Tribuna Evreească (săptămânal), Universul (cotidian), Universul Sport (cotidian), Viitorul (cotidian).
    Reviste. Bibliografie, biblioteconomie, editură: « Buletinul Cărţii Româneşti » (lunar),
    « Buletinul Bibliotecei » (organul Bibliotecei Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Indus-triale, trimestrial), « Buletinul Asociaţiei Editorilor Români » (lunar).
    Literatură, cultură, politică: « Convorbiri Literare » (lunar), « Revista Fundaţiilor Regale » (lunar), « Viaţa Românească » (lunar), « Gândirea » (lunar), « Adevărul Literar şi Artistic » (săptămânal), « Azi » (lunar), « Viaţa Literară » (lunar), « Revista Scriitoarelor şi Scriitorilor Români », Ţara Noastră (săptămânal), «Vremea» (săptămânal), «Graiul Românesc» (săptămânal),
     « Orpheus » (revistă pentru cultură clasică, de 5 ori pe an), « Cuget Clar » (săptămânal), « Sfarmă Piatră » (săptămânal), « Revista de Cultură Armeană » (trimestrial), « Parlamentul Românesc » (lunar), « Democraţia » (lunar), « Iaşul » (Buletin trimestrial al Cercului Ieşenilor din Bucureşti), Universul Literar (săptămânal), Ideia Românească (lunar).
    Religie, Teologie: « Ortodoxia » (săptămânal), « Foaia Parohială » (lunar), « Predania » (Revistă de critică teologică, bilunar), « Viitorul» (Revistă bisericească), « Revista Teosofică », «Adevărul Creştin » (lunar), « Fântâna Darurilor » (lunar), « Buletinul Bisericii Izvorul Tămă-
    duirii», « Bukarester Gemeindeblatt » (săptămânal), « Kvitzei Efraim » (revistă talmudică, lunar).
    Filosofie: « Revista de Filosofie » (trimestrial).
    Istorie: « Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, « Revista Istorică”, « Revista Istorică Română”, « Revue Historique de Sud-Est Européen ».
    Geografie, Turism: « Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie », « Soveja » (Revista Soc. Studenţilor în Geografie), « România » (Revista Oficiului Naţional de Turism, lunar), « România Maritimă şi Fluvială » (lunar), « Marea Noastră » (Organul de propagandă al Ligii Navale Române, lunar), « Buletinul Alpin » (lunar).
    Ştiinţe sociale şi economice: « Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială » (organul Institutului Social Român, lunar), « Societatea de Mâine » (lunar), « Sociologie Românească» (lunar), « Rânduiala » (lunar), « Lumea Nouă » (lunar), « Curierul Echipelor Regale » (vara săptămânal, iarna lunar), « Analele Economice şi Statistice » (lunar), « Correspondance Economique » (organul Ministerului de Industrie şi Comerţ, lunar), « Finanţe şi Industrie » (săptămânal), « Buletinul Institutului Economic Românesc » (lunar), «Conjunctura Economiei Româneşti» (trimestrial), « Roumanian Economist » (în limba română şi engleză, lunar), «Curierul Economic» (săptămânal), « Buletinul Economic », (bilunar), « Exportul Animalelor» (lunar),
    «Independenţa Economică » (lunar), « Viaţa Economică » (bilunar), « Libertatea » (Revistă economică, politică, socială şi culturală bilunar), « Democraţia » (Revista Cercului de Studii al
    Partidului Naţional-Liberal, lunar), « ALACI » (Revistă lunară de studii şi cercetări economice),
    «Alianţa Economică » (Tribună neocooperatistă de îndrumare economică şi socială, lunar), « Ideia Românească », « Buletinul Conversiunii » (lunar).
    Politică socială: « Buletinul Muncii şi Asigurărilor Sociale » (trimestrial), « Asistenţa Socială » (trimestrial), « Munca » (Revistă de politică socială şi sindicală, lunar), « Buletinul Soc. Naţionale de Cruce Roşie a României”, « Securitas » (publicaţie tehnică lunară pentru igiena muncii şi combaterea accidentelor), « Revista de Higienă Socială », « Tinerimea Română » (organ al Soc. « Tinerimea Română », lunar), « Revista Generală a Învăţământului » (publicaţie pentru răspăndirea ideilor pedagogice, lunar).
    Administraţie publică: « Monitorul Oficial » (cotidian), « Monitorul Oficiilor de Stare Civilă » (lunar), « Administraţia Financiară”,  « Tribuna Fiscală », «Revista Fiscală şi Financiară », « Poliţia Modernă » (lunar), « Poliţia Românească» (lunar), « Revista Poliţiei » (lunar), « Paza » (lunar).
    Statistică: « Anuarul Statistic al României », « Buletinul Demografic al României (lunar), « Buletinul Statistic al României » (trimestrial), « Buletinul Statistic Lunar al Municipiului Bucureşti”, « Buletinul Statistic C.F.R.» (lunar), « Buletinul Statistic P.T.T. » (lunar), « Buletinul
    Statistic al Eforiei Spitalelor Civile » (lunar).
    Drept: « Curierul Judiciar”  (săptămânal), «Jurisprudenţa Generală » (lunar), « Dreptul » (săptămânal), « Jurisprudenţa » (lunar), « Pandectele Române » (lunar), «Pandectele Săptămânale” « Revista de Drept Comercial şi Studii Economice » (lunar), « Revista de Drept Public »
    (trimestrial),  “Bulletin de la Société de Législation Comparée Roumaine”, «Gazeta Tribunalelor» (lunar), “Buletinul Uniunii Avocaţilor » (lunar), « Monitorul » (săptămânal).
    Comerţ, Credit, Cooperaţie: « Buletinul Uniunii Camerelor de Comerţ şi Industrie » (lunar), « Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti » (lunar), « Buletinnl
    Consiliului Superior Bancar » (lunar), « Buletinul Industriei şi Comerţului (lunar), « Analele Industriei şi Comerţului”, « Buletinul Băncii Naţionale » (lunar), « Analele Băncilor» (bilunar),
    « Bursa » (săptămânal), « Revista Generală de Comerţ şi Contabilitate» (lunar), « Arhiva
    Contabilă”, « Import-Export » (lunar), « Profit şi pierdere » (lunar), « Index » (săptămânal), « Bulletin d’Information de l'Office Commercial Français en Roumanie », (lunar), « Italia e Romania » (organ al Camerei Italiene de Comerţ din România, lunar), « Cooperaţia Liberă » (lunar), « Vieaţa Cooperatistă » (lunar), « Creditul Mărunt » (Buletin lunar al Centralei Băncilor cooperative de credit mărunt), « Buletinul Asociaţiei Reprezentanţilor de Comerţ şi Industrie din România » (lunar), « Drogueria » (lunar), « Parfumeria » (lunar), « Bursa Automobilelor »
    (lunar).
    Industrie : « Buletinul Industriei » (lunar),  « România Industrială (săptămânal), « Revista Industrială » (lunar), « Buletinul Uniunii Generale a Industriaşilor din România » (lunar), «Finan- ţarea Industriei Româneşti », « Analele Minelor din România » (Organul Asociaţiunii inginerilor şi tehnicienilor din industria minieră, lunar), « Miniera » (Revistă minieră, petroliferă, industrială, lunar), « Moniteur du Pétrole Roumain» (bilunar), « România Petroliferă» (de 3 ori pe lună),
    « Monitorul Fierului» (lunar), « Fierul » (bilunar), « Buletinul Alimentar» (lunar), « Revista Morarilor» (lunar), « Industria Brutarilor» (bilunar), « Buletinul Cultivării şi Fermentării Tutunu-lui» (trimestrial), « R.I.T.R.» (Revista industriei textile române, lunar). (A se vedea şi capitolul
    « Comerţ »).
    Medicina: « Bucureştii Medicali» (lunar), « Buletinul Institutului de Balneologie» (trimestrial), « Buletinul Medico-Terapeutic» (lunar), « Bulletins et Mémoires des Sociétés de Chirurgie, Urologie, Obstetrico-Gynécologie Réunies » (lunar), « Bulletins et Mémoires de la Société Médicale des Hopitaux de Bucarest» (lunar), « Noua Revistă Medicală» (lunar), « Presa Sanitară» (lunar), « Revista de Chirurgie» (lunar), « Revista de Hidrologie Medicală şi Climatolo-gie» (de 6 ori pe an), « Revista de Obstetrică, Gynecologie şi Puericultură» (de 5 ori pe an),
    «Revista Română de Urologie» (lunar), « Revista Sanitară Medicală» (bilunar), « Spitalul» (lunar), « Tribuna Medicală» (lunar), « Buletinul Serviciului Antirabic» (lunar), « Buletinul Serviciului Neuro-Psihiatric» (lunar), « Mişcarea Medicală Română» (lunar), « Revista Ştiinţelor Medicale » (lunar), « Bulletins et Mémoires de la Section d'Endocrinologie », « Presa Dentară »,
    « Revista de Medicină Legală »,
    Farmacie: « Buletinul Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice» (lunar), « Revista Farmaciei» (lunar), « Gazeta Farmaciilor» (lunar), « Curierul Farmaceutic» (lunar), « Buletinul Informativ al Colegiului Farmaceutic din România ».
    Tehnică: « Buletinul Societăţii Politechnice» (lunar), « Buletinul Institutului Român de Energie» (trimestrial), « Monitorul Lucrărilor Publice» (bilunar), « Buletinul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România » (A.G.I.R.) (lunar), « Buletinul Asociaţiei Generale a Producătorilor şi
    Distribuitorilor de Energie Electrică din România» (lunar), « Buletinul Sindicatului Întreprinderi-lor de Lucrări Publice şi Particulare» (lunar), « Buletinul Institutului Electrotechnic », « Revista Technică », « Căldura» (lunar), « Ciment şi Beton » (lunar), « Ilustraţiunea Drumului de Fier »,
    Agricultură şi silvicultură: « Buletinul Informativ al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor », «Critica Agrară» (lunar), « Propăşirea Agriculturii », « Viaţa Agricolă », « Pagini Agrare şi Sociale» (bilunar), « Podgoria » (săptămânal), «Revista Horticolă» (lunar), «Progresul Horticol », « Buletinul C.A.P.S. », « Revista pădurilor» (lunar), « Viaţa Forestieră» (lunar),
    « Silvicultorul »,
    Zootehnie, apicultura, avicultură, vânătoare, etc.: « Buletinul de Situaţia Epizootiilor» (bilunar), « Buletinul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari », « Revista Veterinară Militară» (la 2 luni), « Revista Ştiinţelor Veterinare» (lunar), « Revista Crescătorului de Animale »,
    «România Apicolă » (Organul Societăţii Centrale de Apicultură din România, lunar), « Avicultura» (lunar), « Pescăria şi Piscicultura » (lunar), « Revista Vânătorilor» (lunar), «Bărăganul» (săptămânal).
    Ştiinţe militare, Aviaţie: « România Militară» (lunar), « Memorialul Geniului» (lunar),
    « Revista Geniului» (lunar), « Revista Infanteriei» (lunar), « Revista Marinei» (de 6 ori pe an),
    « Revista Jandarmeriei» (lunar), « Buletinul pompierilor », « Lumea Militară Ilustrată » (lunar),
    « Revista Aeronautică» (lunar), « România Aeriană » (lunar), « Aripi », « Aviachim », «Antigaz ».
    Diverse ştiinţifice: « Bulletin de la section Scientifique de l'Académie Roumaine» (lunar), « Anuarul Institutului Geologic », « Buletinul Laboratoarelor» (lunar), « Buletinul Meteorologic» (lunar).
    Ştiinţă popularizată: « Natura» (lunar), « Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor» (săptămânal).
    Arte frumoase. Muzică, Teatru, Cinema, Radio: « Plastica », « Mişcarea Muzicală » (lunar), « Muzică şi Poezie » (lunar), « Cinema» (bilunar), « Radio » (săptămânal), « Radio-Universul» (săptămânal), « Revista Fotografică Română » (lunar), « Fotografia» (lunar).
    Educaţie fizică, Sport, Medicină popularizată: « Educaţia Fizică » (Buletinul Oficiului Naţional de Educaţie Fizică, lunar), « Buletinul Pregătirii Premilitare» (lunar), « Automobil şi Sport », « Auto» (lunar), « Curierul Automobilist» (săptămânal), « Auto- Journal» (lunar),
    « Buletinul Scrimei », « Sănătatea şi Viaţa Fericită» (lunar), « Gazeta Medicală» (săptămânal),
    « Trup şi Suflet» (săptămânal), « Medicul Nostru» (săptămânal).
    Generalităţi. Reviste distractive: « Buletinul Săptămânii », « Conferinţa» (lunar),
    «Magazinul» (lunar), « Ilustraţiunea Română » (săptămânal), « Realitatea Ilustrată» (săptămânal), « Revista Generală Ilustrată ».
    Umor şi satiră: « Încotro» (săptămânal), « Veselia» (săptămânal).
    Reviste pentru popor: « Albina » (Revista Fundaţiei « Principele Carol », săptămânal),
    « Satul » (Revistă de cultură pentru popor, lunar), « Poşta Ţăranului» (săptămânal), « Şcoala Ţăranului ».
    Reviste pentru copii şi tineret: « Universul Copiilor» (săptămânal), « Dimineaţa Copiilor» (săptămânal), « Lumina Copiilor» (săptămânal), « Cercetaşul» (lunar), « Copilul Evreu» (lunar),
    « Şcoala şi Familia de Mâine» (lunar).
    Mode: « Pentru D-voastră, Doamnă » (lunar).
    Profesionale: « Tribuna Licenţiaţilor Universitari », « Revista Inginerilor Hotarnici »,
    « Revista Învăţământului Profesional », « Revista Funcţionarilor Publici» (lunar), « Poşta
    Informativă» (Revistă pentru funcţionarii P.T.T., lunar), « Drum de Fier» (săptămânal), «Nădejdea» (Organ de luptă al ceferiştilor, săptămânal), « Viaţa Socială C.F.R. » (lunar),
    « Buletinul Asociaţiei Funcţionarilor C.A.M.» (lunar), « Buletinul Asociaţiei Conductorilor Arhitecţi din România» (lunar), « Funcţionarul Particular» (bilunar), « Gazeta Meseriilor» (săptămânal), « Vremea Meseriaşilor» (lunar), « Revista Subofiţerilor Activi », « Buletinnl Asociaţiei Solidare a Pensionarilor Publici ».
    Diverse: « Urbanismul» (lunar), « Buletinul Societăţii de Studii Judaice din România» (lunar), « Sinai» (Revistă pentru studii judaice, de 6 ori pe an), « Filatelia pentru toţi » (lunar),
    « Bridge » (lunar), « Rebus » (bilunar), « Esperantistul » (săptămânal), « Vegetarismul » (de 6 ori pe an), « Revista Spiritistă » (lunar), « Gazeta Căsătoriilor » (săptămânal).
    Educaţie fizică, sport. Societăţi sportive cu mai multe secţiuni. “Venus” (foot-ball, atletism); « Avântul Sportiv » (foot-ball, basket, volley, rugby); “Astra Română” (tennis, atletism, foot-ball); Asociaţia Sportivă «Politechnica» (tennis, nataţie, foot-ball); A. S. Magistraţilor (tennis, foot-ball); A.S.C.F.R. (tennis, box, basket, volley, rugby, atletism, nataţie, foot-ball) ;
    « Metalo- sport”  (tennis, foot-ball, atletism); « Sportul Studenţesc» (tennis, basket, volley, rugby, foot-ball, atletism, nataţie) ; « Tennis Club Român” (tennis, rugby, atletism, nataţie, ski, hokey) ; A. S. a Funcţionarilor Comunali (tennis, basket, volley, foot-ball, rugby, nataţie); A. S. « Jandar-
    meria
    » (atletism, box, nataţie, foot-ball); A. S. « Metropola” (basket, volley, tennis, hokey, atletism, foot-ball, nataţie, canotaj); A.C.S.A. (basket, volley, hand-ball, foot-ball) ; Y.M.C.A. (basket, volley, hand-ball, box); A.C.F. (basket, volley, hand-ball) ; A.S.A. (basket, volley,
    hand-ball; A.S.M V. (basket, bolley, hand-ball) : O.C.B., (basket, volley, hand-ball); « Start Club» (volley, basket, hand-ball); V.S.C. (volley, basket, hand-ball);  “Viitorul » (volley, basket, hand-ball). : « Înainte” (volley, basket, hand-ball, nataţie); « Juventus » (basket, volley, hand-ball,
    foot-ball, atletism); « Macabi » (basket, volley, hand-ball, foot-ball, nataţie); « Stadiul Român» (basket, volley, hand-ball, atletism, rugby, nataţie); « S.T.B.” (basket, volley, hand-ball, atletism, foot-ball) ; S.S.U.E.F. (basket, volley, hand-ball, atletism, scrimă) ; « Telefon-Club » (basket,
    volley, hand-ball, hokey, nataţie, foot-ball); « Unirea Tricolor” (hand-ball, volley, foot-ball);
    « Aurora » (basket, volley, hand-ball, nataţie); “Viforul Dacia » (basket, volley, hand-ball, foot-ball, box, atletism, nataţie); « A. S. Grănicerul » (atletism, foot-ball, box); « Turda”(atletism, foot-ball, box); A.S.P.T T. (rugby, nataţie); « Sportul Muncitoresc » (atletism, foot-ball) ; C. S.
    «Olimpia” (atletism, nataţie, foot-ball); C. S. « Gloria” (atletism, foot-ball ; C. S. « Herdan » (nataţie, foot-ball) : C.S.I.M.E.F. (atletism, ski, scrimă); « Soc. Germană de Gimnastică” (tennis, nataţie, scrimă).
    Societăţi sportive cu câte o secţie: Foot-ball : « Voevodul Mihai”, « Teiul Floreasca”, « A. G. E. R.”, « Industria Bumbacului », “Mociorniţa”, « Vergu », « Victoria”, « Chrissoveloni”,
    « Socec”, « Educaţia Fizică Armeană”, « B.T.M.T.”, « Ciclop”, « Stăruinţa”, «A.S.C. A.M.”,
    « Cartea Românească”, « Lupeasca”, « Luca P. Niculescu”, « Monitorul Oficial », « Voinţa »,
    « Clubul Atletic », « Societatea Poliţiştilor », « Galeries Lafayette », « Înţelegerea »,
    « Solidaritatea», « Militari », « Herdan », « Grozăveşti », « Leonida », « S.E.T. », « Taifun »,
    «Titani », « Dacia Traiană », « Vulturul Alb », « Pui de Lei », « Surdo-Muţi », « Industria Iutei », « Vârtejul », « Vremea », « Ceho », «I. Dârlău », « Colentina ».
     Turism : « Touring Clubul României », «Prietenii Mării », « România Pitorească »,
    « Asociaţia Excursioniştilor Români », « Asociaţia A.D. M.1.R. », « Grupul Alpin Brav », Asociaţia « Grupul Meu », Asociaţia « Dor de Ducă », « Clubul Alpin Român ».
    Tennis: « Cercul Militar”, Tennis Club « Eforia », « Doherty Club ».
    Rugby: « Rugby Club”, « Arsenal », «Victoria ».
    Atletism: « A. S. Armeană”, « Apărătorii Patriei”, “Vulturaşul”.
    Nataţie: « Liga Navală Română”, « Nautic Club Român », « Sparta”, « Roving Club
    Român”, « Sănătatea”, Societatea Nautică « Tirul », « Internaţional Club”, « Club Nautic
    Neptun”, « Asociaţia Culturală Sport « Neptun”, « Mutualitatea”, « Olimpic Club”, « Club Sportiv Arhitectura », « Club Sportiv Nautic Albastru”, “Cercul Cross-Country ».
               Ski: Clubul de ski « Cei 15 », Clubul de ski « Catipu », « Clubul German de Ski ».
    Hockey : « H. C. Bragadiru”.
    Şcoli de gimnastică ritmică şi dans. Floria Capsali, Leria Nicky Cucu, Vera Karalli, Paula
    Sibylle.
    Săli şi terenuri. Săli de gimnastică : Societatea Română de Arme şi Gimnastică « Tirul », Societatea « Turnverein », Societatea « Aurora », Societatea « Înainte », Sala de gimnastică a Liceului Lazăr, Academia Naţională de Educaţie Fizică, Sala Societăţii de Telefoane, Sala
    «I.M.C.A.» .
    Săli de scrimă: Sala « Cercului Militar », Prof. Lt. Pipart; Societatea Română de Arme şi Gimnastică « Tirul » ; « Jockey-Club », Prof. Nicolau; Clubul « Tinerimea », Prof. Panescu ; Sala Prof. Sc. Atanasiu ; « A.N.E.F. », Prof. Chinié şi Popescu; Sala Prof. Virgil Pellegrini.
    Săli de box şi cultură fizică: « C.F.R. », Sala « Lucian Popescu », Sala «Jean Constanti-nescu », Societatea de Arme şi Gimnastică « Tirul », Sala « Majestic », Sala « Macabi »
    Barascheum, Sala « Ringul », « Herdan Sporting Club », «Y.M.C.A. », « Turda », Sala « Dacia Traiană », Sala « Ilona », Sala « Viforul Dacia »,
    Terenuri de tennis:  “Tennis Club Român», “Club-House » (parc omni-sportiv), “Doherty Club» (4 terenuri), «Sportul Studenţesc » (2 terenuri), « C.F.R.» (3 terenuri), “Politechnica» (2 terenuri), “Country-Club” (4 terenuri), “Davis Club » (3 terenuri), “Strandul Kisseleff (2 terenuri), «Viforul Dacia» (2 terenuri).
    Basine de înnot: Strandul Kisseleff, Strandul « Bragadiru », Basinul cu valuri “Lido », Basinul Soc. Române de Arme şi Gimnastică “Tirul », Basinul comunal al Primăriei de Albastru, Basinul Clubului « Turda », Basinul « Malmaison», Basinul “Meltzer », Strandul “Moara Ciurel ».
    Strandul “Snagov», Basinul “Moara Assan ».
    Tir: Strandul de tir al Soc. Rom. de Dare la Semn, Soc. Română de Gimnastică, Arme şi Dare la Semn, Sala de Arme « Prof. Sc. Atanasiu »,
    Patinoare: « Oteteleşeanu » (ghiaţă artificială), Cişmigiu, Parcul Carol, Strandul Kisseleff, Moto-Club Român.
    Velodromuri: Moto-Club Român.
    Terenuri poli-sportive şi parcuri de sport: Parcul de sporturi U. F. S. R. (rugby, foot-ball, tennis, cros-country, etc.) : Stadionul “Principele Carol» (gimnastică, scrimă, foot-ball, atletism, rugby, volley şi basket-ball); Arena « Moto-Club Român » (ciclism, motociclism, patinaj, foot-
    ball, tennis, box) ; Parcul de sporturi « Tennis-Club Român » (tennis, scrimă, rugby, patinaj, hockey pe ghiaţă, etc.); Arena de sporturi “Venus » (tennis, foot-ball, volley-ball, bascket-ball, scrimă).
    Hipodromuri : Hipodromul « Jockey-Club (curse de galop), Hipodromul “S.N.LC.” (curse de galop şi trap), Hipodromul Soc. Hipice Române « Clubul Călăreţilor » (curse de trap, concursuri hipice).
                Terenuri de foot-ball: « Venus », « Unirea Tricolor », « Belvedere »,  « Macabi », « Voevodul Mihai », « Olimpia », « Stadionul Muncitoresc » , «Turda », «Viforul Dacia », «Stadionul C.F.R. »,
    Religie
    Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. Catedrala Patriarhiei României, 142 biserici ortodoxe (din care 1 grecească, 1 rusească, 1 bulgărească şi 1 albaneză), 2 biserici greco-catolice, 1 catedrală, 2 biserici şi 7 capele romano-catolice, 1 biserică armeano-gregoriană, 1 reformată (calvină), 1 evanghelico-luterană, 1 anglicană, 3 case de rugăciune adventiste, 2 baptiste, 1 casă de rugăciune a creştinilor după Evanghelie, 1 moschee, 8 temple evreeşti, 24 sinagogi şi 2 case de rugăciune evreeşti.
    Instituţii bisericeşti. Patriarhia României, Mitropolia Ungro-Vlahiei, Arhiepiscopia Bucureştilor, 2 protopopiate ortodoxe, 1 protopopiat greco-catolic, Mitropolia romano-catolică.
    Administraţie
    Instituţii publice. Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
    Ministerul Afacerilor Străine, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Ministerul Apărării
    Naţionale, Ministerul Cultelor şi Artelor, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul de Finanţe, Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Minis-terul Aerului şi al Marinei, Straja Ţării.
    Marele Stat Major, Direcţia Generală a Propagandei Naţionale, Direcţia Monitorului Oficial şi a Imprimeriilor Statului, Direcţia Generală a Monopolului Alcoolului, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Direcţia Generală a Poliţiilor, Direcţia Generală a Teatrelor şi Operelor Române,
    Direcţia Generală P.T.T.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Legislativ, Înalta Curte de Conturi, Curtea Superioară de Casare şi Justiţie Militară, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea Superioară Administrativă, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Militar,  6 Judecătorii de Ocol urbane, 2 Judecătorii de Ocol mixte, 1 Judecătorie de muncă.
    Penitenciarul Văcăreşti, Închisoarea Jilava.
    Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României (C.A.M.), Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.), Soc. Anonimă Română de Telefoane, Regia Autonomă C.F.R.,
    Regia Comercială a Loteriei de Stat, Regia Întreprinderilor Miniere şi Metalurgice din Ardeal (R.I.M.M.A.), Casa de Amortizare, Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, Casa Asigurărilor Sociale din Bucureşti, Casa Generală de Pensiuni, Casa Grădinilor Publice, Casa Şcoalelor şi a Culturei Poporului, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, Monetăria Naţională, Administraţia Comercială a Pescăriilor (P.A.R.I.D.), Regia Exploatărilor Agricole şi Zootehnice, Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (P.C.A.), Serviciul Navigaţiei Fluviale Române (N.F.R.), Centrala Cooperativă de producţie, aprovizionare şi valorificare agricolă
    (Cecopava), Centrala Cooperativă de Consum, Centrala Cooperativă de Îndrumare, Organizare
    şi Control.
    Institutul Naţional de Export, Institutul Internaţional de Clearing, Institutul Central de Statistică.
    Oficiul Naţional al Colonizării, Oficiul Naţional I.O.V., Oficiul Naţional de Turism, Oficiul Naţional pentru apărarea populaţiei contra atacurilor aeriene.
    Inspectoratul General Financiar, Inspectoratul Drumurilor, Inspectoratul de Jandarmi Rurali, Inspectoratul III Industrial, Inspectoratul Regional Silvic.
    Prefectura judeţului Ilfov, Primăria generală a Municipiului, 4 primării de sectoare, Pretura plăşii Băneasa, 4 administraţii financiare de sectoare, 19 percepţii fiscale, 9 percepţii comunale, Prefectură de poliţie, 4 chesturi de poliţie, 37 circumscripţii de poliţie, 13 comisariate speciale
    de poliţie pe lângă diferite instituţii publice, Postul central de pompieri, 5 posturi de pompieri, Poşta centrală, 34 oficii P.T.T. de Stat, 1 oficiu autorizat (Bucureşti-Tei), numeroase oficii telefonice ale S.A.R. de Telefoane.
    Vama Bucureşti, Vama Poştei, Vama Obor, Vama Gara de Nord.
    Secretariatul permanent al Micei Înţelegeri.
    Legaţii: a Sfântului Scaun, Angliei, Austriei, Belgiei, Braziliei, Bulgariei, Cehoslovaciei,
    Elveţiei, Franţei, Germaniei, Greciei, Japoniei, Iranului, Italiei, Jugoslaviei, Olandei, Poloniei, Portugaliei, Danemarcei, Egiptului, Suediei, Spaniei, Statelor-Unite ale Americei, Turciei, Ungariei, U.R.S.S.
    Consulate : al Albaniei, Angliei, Argentinei, Austriei, Belgiei, Cehoslovaciei, Chili, Danemarcei, Egiptului, Franţei, Germaniei, Greciei, Italiei, Letoniei, Olandei, Poloniei, Spaniei, Statelor-Unite ale Americei, Suediei, Turciei, Ungariei, U.R.S.S., Uruguay-ului.
    Asociaţii. Uniunea avocaţilor din România, Baroul avocaţilor, Sindicatul avocaţilor, Asociaţia magistraţilor şi avocaţilor « A.M.A.» , Asociaţia avocaţilor publici din C.F.R., Asociaţia generală a medicilor din Ţară, Asociaţia generală a inginerilor din România., A.G.I.R., Soc. inginerilor diplomaţi universitari «  S.I.D. U. »,  Asociaţia inginerilor din industria minieră, Asociaţia generală a inginerilor universitari din Franţa, Soc. arhitecţilor români, Asociaţia asistenţilor universitari, Soc. preoţilor români ortodocşi, Soc. clerului român, Asociaţia generală a farmaciştilor din România, Asociaţia generală a profesorilor secundari din Bucureşti, Asociaţia contabililor experţi din România, Corpul contabililor experţi şi autorizaţi, Corpul tehnic al statisti-
    cienilor, Asociaţia stenografilor profesionişti din România, Asociaţia titraţilor universitari,
    Asociaţia licenţiaţilor în litere şi filosofie din România, Asociaţia licenţiaţilor Academiei Comerciale şi Industriale, Asociaţia « Unirea » a titraţilor evrei, Asociaţia liberilor profesionişti, Societatea scriitorilor români, Soc. autorilor dramatici, Asociaţia ziariştilor creştini din România, Asociaţia publiciştilor români, Sindicatul ziariştilor, Asociaţia corespondenţilor străini din Bucu-reşti, Sindicatul artiştilor dramatici şi lirici din România, Sindicatul « Scena », Sindicatul artiştilor instrumentişti, Asociaţia fotografilor amatori, Asociaţia generală a învăţătorilor din România, Asociaţia maeştrilor şi maestrelor de curs primar, Soc. absolvenţilor şcoalelor superioare de arte şi meserii, Asoc. absolvenţilor şcolilor industriale din România, Federaţia generală a asociaţiilor
    profesionale de salariaţi publici din România, Federaţia funcţionarilor publici, Asociaţia funcţionarilor judecătoreşti, Soc. funcţionarilor Primăriei municipiului Bucureşti, Asociaţia micilor funcţionari de Stat, Asociaţia funcţionarilor publici cu soţii învăţătoare, Asociaţia generală a secretarilor de plasă, Asociaţia funcţionarilor din asigurări « A.F.A. », Asociaţia dactilografelor de Stat, Soc. « Generala » a funcţionarilor comerciali din România, Asociaţia sindicatelor
    funcţionarilor de bancă şi asigurări, Federaţia sindicatelor de funcţionari particulari, Asociaţia funcţionarilor din industrii, Asociaţia funcţionarilor din industria petrolului, Asociaţia funcţiona-rilor din magazine şi birouri, Asociaţia funcţionarilor de încălţăminte şi pielărie, Sindicatul pro-
    fesional al muncitorilor şi funcţionarilor particulari, Soc. voiajorilor comerciali din România, Asociaţia generală a dăunaţilor de răsboiu din România, Asociaţia ofiţerilor de rezervă T.T.R., Asociaţia pensionarilor subofiţeri, Uniunea foştilor voluntari români, Asociaţia cercetaşilor
    români din răsboiu, Soc. « Mărăşeşti » a foştilor luptători din răsboiu, Asociaţia surorilor de caritate din răsboiu, Uniunea vânătorilor din România, Sindicatul contribuabililor din România.
    Uniunea industriilor metalurgice şi miniere din România, Asociaţia finanţei şi marei industrii, Uniunea industriaşilor din România, Asociaţia producătorilor şi distribuitorilor de energie electrică, Uniunea industriilor casnice din România, Uniunea generală a micilor industriaşi şi meseriaşi, Asociaţia micilor industriaşi şi meseriaşi cooperatori, Sfatul negustoresc, Asociaţia reprezentanţilor din industrie şi comerţ, Asociaţia generală a comercianţilor exportatori de cereale, Asociaţia exportatorilor de nuci, Sindicatul alimentar « Frăţia Negustorească », Asociaţia comercianţilor măcelari din România, Asociaţia podgorenilor, Asociaţia crescătorilor de pasări şi animale, Asociaţia generală a detailiştilor din România, Sindicatul patronilor croitori, Sindicatul profesional al fotografilor minutari din România, Sindicatul patronilor brutari, Sindicatul patronilor instalatori autorizaţi din Bucureşti, Asociaţia generală a maeştrilor patroni în construcţii din România, Asociaţia depozitarilor de petrol din România, Uniunea coaforilor.
    Sindicatul meseriaşilor şi lucrătorilor din atelierele C.F.R., Sindicatul muncitorilor şi muncitoarelor dela Regia R.M.S., Belvedere, Soc. „Vestea” a factorilor P.T.T., Uniunea Generală a Meseriaşilor din România, Uniunea muncitorilor în fier şi metale,  Asociaţia şoferilor profesionişti din România, Sindicatul muncitorilor ospătari din capitală, Sindicatul naţional al vânzătorilor ambulanţi „Tudor Vladimirescu”.
    Edilitate. Uzine electrice: Soc. Generală de Gaz şi Electricitate cu 4 uzine producătoare de energie electrică: Scropoasa –Dobreşti, Schitu-Goleşti, Filaret şi Grozăveşti. Procură electricitate pentru tramvaie şi iluminatul străzilor şi al clădirilor.
    Uzinele de gaz de iluminat ale Soc. Generale de Gaz şi Electricitate. Produc gaz pentru iluminatul străzilor.
    Uzinele Comunale Bucureşti furnizează apa pentru capitală, întreţin şi amenajează canalele de scurgere. Apa potabilă este adusă din puţurile colectoare dela Bragadiru şi Slobozia-Clinceni şi din râul Dâmboviţa (captată la Arcuda, Bâcu şi Joiţa şi filtrată la uzina Ulmi), adunată în rezervoarele dela Cotroceni şi pompată în oraş de Uzina Grozăveşti.
    Tramvaie şi autobuse. Societatea comunală a Tramvaielor Bucureşti exploatează 21 linii de tramvaie (lungimea totală a liniilor 135.877metri), cu 332 vagoane motoare şi 214 vagoane de remorcă (situaţia pe 1935) şi 24 linii de autobuse.
    Abatorul comunal.
    Sănătate publică. Spitale: Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale întreţine în Bucureşti: Spitalul Central de boli nervoase şi mintale (2.200 ?! de paturi). Spitalul Central „Grigore Cantacuzino” (224 de paturi), Spitalul „Regina Maria” (120 de paturi), „Maternitatea” din Strada Maşina de Pâine (35 de paturi), Institutul antirabic „Dr. Babeş” (40 de paturi), Institutul de puericultură şi prenatale.
    Eforia Spitalelor Civile întreţine Spitalul „Colentina” (593 paturi), Spitalul „Colţea” (392 paturi),  Spitalul „Filantropia” (382 paturi), Spitalul „Pantelimon” (354 paturi),  Spitalul de copii (258 paturi) Sanatoriul „Dr. Danielopol” (85 paturi).
    Casa de Asigurări Sociale întreţine Spitalul de chirurgie şi mecano-terapie (100 paturi), Institutul de chirurgie „Regele Carol II” (135 paturi).
    Casa Autonomă C.F.R. întreţine Spitalul „Witting” (200 paturi), Maternitatea „Regina Elisabeta” (70 paturi), Spitalul C.F.R Nr. 2 (50 paturi).
    Epitropia Aşezămintelor Brâncoveneşti întreţine Spitalul Brâncovenesc (350 paturi), Sanatoriul Brâncovenesc (34 paturi).
    Ministerul Apărării Naţionale întreţine Spitalul Militar „Regina Elisabeta”, Sanatoriul pentru ofiţeri „Elena Eraclide” şi Sanatorul pentru boli pulmonare (120 paturi).
    Prefectura Poliţiei Municipiului Bucureşti întreţine: Spitalul gardienilor publici „Regele Carol II”.
    Societatea de izolare T.B.C. întreţine Sanatoriul  „Zerlendi” pentru tuberculoşi (140 paturi).
    Societatea pentru profilaxia tuberculozei întreţine Sanatoriul şi Spitalul Filaret pentru tuberculoşi (100 paturi).
    Aşezămintele „M. S. Elena» întreţin Spitalul “M. S. Elena» (35 paturi), şi Maternitatea
    „M. S. Elena ».
    Societatea „Principele Mircea”  întreţine un spital cu 60 paturi.
    Societatea  „Salvarea » întreţine Spitalul de urgenţă pentru accidentaţi şi ajutor imediat.
    Societatea „Mica  Maternitate» întreţine Maternitatea „Elena General Adrian» (45 paturi), Maternitatea « Rahova» (48 paturi), Maternitatea „Paul Greceanu » (30 paturi), Maternitatea « Dr. Miron» (28 paturi).
    Comunitatea evreiască întreţine: Spitalul « Caritas» (150 paturi), Spitalul „Caritas oftalmologie» (15 paturi), Spitalul pentru copii « Sofia Solomon » (30 paturi), şi Spitalul  „Caritas Noua Maternitate ».
    Alte spitale şi sanatorii: Sanatoriul „Saint Vincent de Paul » (74 paturi), Sanatoriul „Dr. Smărăndescu» (50 paturi), Sanatoriul „Dr. Gerota » (50 paturi), Sanatoriul « Sf. Elisabeta” (50 paturi),  Sanatoriul Diaconeselor (50 paturi), Sanatoriul „Dr. Cosmuţa» (40 paturi), « Sanatoriul Central » (20 paturi), Sanatoriul « Dr. Avramescu”, Sanatoriul « Dr. R. Rabinovici », Spitalul  „Regina Elisabeta » (10 paturi), Spitalul « Principesa Elena» (56 paturi), Spitalul policlinic
    « Iubirea de oameni » (36 paturi), Spitalul « Menachem H. Elias”, Spitalul policlinic „Dr. Iuliu Barasch », Maternitatea « Hebre Şoimae Habris », Maternitatea „Dr. Bogdanovici », Maternitatea Leagănului „Sf. Ecaterina », Maternitatea « Regina Elisabeta» a Elenilor, Sanatoriul « Modern» (maternitate), Institutul de fizioterapie „Dr. Alexandru Mirea ».
    Dispensare: 1 dispensar al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, 10 dispensare (din care 2 pentru tuberculoşi) ale Casei Centrale de Asigurări Sociale, 19 dispensare comunale, 10 dispensare ale Soc. « Principele Mircea », 3 dispensare policlinice ale Casei autonome C.F.R., 2 dispensare ale Direcţiunii Poştelor şi Telegrafelor, 1 dispensar al Soc. de Telefoane, 1 dispensar al Soc. Tramvaielor Bucureşti, 1 dispensar al Soc. funcţionarilor publici, 1 dispensar al Uzinelor comunale de gaz şi electricitate, 1 dispensar pentru ofiţerii de rezervă (pe lângă Sanatoriul « Elena
    Eraclide », 1 dispensar al Soc. pentru profilaxia tuberculozei, 1 dispensar policlinic al Camerei de Comerţ, 1 dispensar al Centrului anticanceros, 1 dispensar al Caselor Naţionale şi mai multe dispensare particulare (« Regina Elisabeta», « Viaţa », «Iubirea de oameni », «Dr. Iuliu Barasch», « Româno-Britanic », « St. Vincent de Paul »).
    Asistenţă şi prevedere socială. Direcţia Ocrotirilor din Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, întreţine în Capitală următoarele aşezăminte:
    Aşezământul de ocrotire « Principele Nicolae» (500 ocrotiţi) ; Căminul pentru protecţia minorilor (100 ocrotiţi), Institutul Surorilor de Ocrotire (60 ocrotiţi) ; Revizoratul Surorilor de Ocrotire, Inspectoratul de puericultură (80 ocrotiţi) .
    Societatea « Crucea Roşie », creată în 1876, în urma aderării României la Convenţia dela Geneva din 1864. Se afirmă întâia oară cu ocazia răsboiului Sârbo-Turc din 1876. În campaniile din 1877 şi 1913, « Crucea Roşie» a dat asistenţă medicală unui număr de 4.646 de răniţi.
    În cursul marelui răsboiu, Crucea Roşie a pus la dispoziţia guvernului 62 spitale stabile cu 13.000 paturi şi 5 spitale de campanie cu câte 200 paturi. A dat asistenţă medicală la 150.000 răniţi şi bolnavi. A dat 8.000.000 prânzuri pentru săraci. A împărţit ajutor în bani, hrană şi îmbrăcăminte la 65.400 prizonieri. A creat comitete de ajutor ale Crucii Roşii în mai multe oraşe din Occident,
    prin mijlocirea cărora a dat ajutor prizonierilor români din lagările inamice.
    După răsboiu, Crucea Roşie a venit în ajutorul populaţiei înfometate din Basarabia, în anii 1930, 1932 şi 1935.
    Societatea pentru Profilaxia T'uberculozei pusă sub înalta preşedinţie de onoare a M. S. Reginei Maria, a fost creată în 1901 de profesorul Dr. Petrini-Galaţi. În anul 1901 a organizat primul dispensar antituberculos din ţară la Spitalul Colţea.
    În anul 1904 a ridicat în şoseaua Viilor primul spital-sanatoriu Filaret, cu 100 de paturi.
    În 1918 Statul a cedat Societăţii sanatoriile dela Bisericani şi Bârnova, care adăpostesc astăzi 650 de bolnavi.
    În 1920 Societatea a cumpărat Sanatoriul Toria din jud. Trei-Scaune, unde se adăpostesc 90 de bolnavi.
    În 1937, prin imboldul dat de d-l Dr. Costinescu, preşedintele Societăţii, s-a construit un nou local la Sanatoriul Bârnova pentru 130 de bolnavi şi un nou local la Toria pentru 150 bolnavi.
    Societatea mai posedă un sanatoriu la Craiova (Leamna), unul la Braşov, unul la Ploeşti, un spital la Galaţi şi 11 dispensare în care se dau consultaţii gratuite.
    Societatea Naţională a Femeilor Române, creată în 1910 cu scopuri filantropice şi naţional-religioase. Are 50 de filiale în cuprinsul ţării. A înfiinţat până astăzi 6 licee de fete, 3 şcoli de ţesătorie, 6 şcoli primare, 30 de grădini de copii şi 4 cămine pentru eleve. Întreţine numeroase cantine şcolare şi colonii de vară pentru copii debili.
    În timpul răsboiului de Întregire a întreţinut un mare spital de chirurgie şi a hrănit în mod gratuit 3.500 de persoane. După răsboiu a înălţat Mausoleul Eroilor dela Mărăşeşti şi a luat iniţia- tiva ridicării catedralei din Cluj. Societatea institue premii pentru lucrări de propagandă religioasă
    şi muzică bisericească şi acordă burse elevilor merituoşi.
    Societatea generală de  Patronaj a fost fundată în 1907, cu scopul de a înfiltra în sufletul copiilor moralmente abandonaţi noţiunea binelui, a cinstei şi a iubirii de muncă.
    Întreţine un azil în care sunt adăpostiţi 40-50 copii cari urmează cursul primar şi învaţă una din meseriile : cismărie sau croitorie.
    Soc. Clotilda Mareşal Averescu pentru Ocrotirea Tinerelor Fete. Societate de binefacere şi culturală, înfiinţată în anul 1908 de căte defuncta Clotilda Mareşal Averescu, cu scopul de a înfiinţa în folosul tinerelor fete instituţii de cultură şi de asistenţă socială.
    Are în fiinţă Căminul studentelor « Spiru Haret » din Bucureşti, (cu o bibliotecă de 10000 de volume), Orfelinatul « Clotilda Mareşal Averescu » din Bucău, Casa de odihnă pentru studente debile « Voila » din Câmpina şi Teatrul « Mărăşti “ din Bacău.
    Fondul social de asistenţă la înfiinţarea societăţii a fost inexistent, astăzi a ajuns la
    27.500.000 lei, iar activul şi pasivul la 31 Decemvrie 1936 a fost de 42.700.176 lei.
    Societatea « Leagănul Sft. Ecaterina” de sub Înaltul patronaj al  M. S. Reginei Maria
    a fost creată în 1897 de către Ecaterina şi Gheorghe Gr. Cantacuzino cu fiica lor Irina. Are de scop creşterea copiilor orfani, săraci sau cu părinţi bolnavi, precum şi ajutarea mamelor cu copii.
    În 1900 a zidit: Institutul din Bucureşti, în piaţa Arcul de Triumf, având azi 6 pavilioane
    pentru copii sugari cu 360 paturi şi 40 rezerve, în care au trecut până la jubileu 8.500 copii orfani şi 5.200 mame cu copiii lor.
    În 1928 a zidit Aşezământul din comuna Nedelea-Prahova, pentru copiii dela 2 ani în sus. Are 5 dispensare,  3 cooperative, o sală de conferinţe şi cinematograf sonor, 2 gimnazii industriale de băieţi şi fete.
    Societatea « Principele Mircea »  a fost creată de Majestatea Sa Regina Maria în vara anului 1919. Scopul societăţii este ocrotirea copilului, - oricare ar fi situaţia sa, - a femeii însărcinate, a mamei lehuze sau care alăptează.
    Pentru scopul urmărit, Societatea  « Principele Mircea » a organizat până acum: 71 dispensare în întreaga ţară, 1 maternitate, 3 leagăne permanente, 3 cantine, 1 « casă a copi-
    lului », 1 casă de adăpost şi îndrumare pentru copii, 4 grădiniţe de copii, 1 liceu sanitar, 1 şcoală superioară de surori de ocrotire şi 1 atelier de cusături româneşti. Societatea are în construcţie aşezământul spitalicesc « Regina Maria » în Bucureşti, menit să adăpostească şcoalele de surori, 1 spital de copii, 1 maternitate, 1 dispensar şi 1 leagăn.
    Societatea « Principele Mircea » a înfiinţat, în anul 1921, cea dintâi şcoală de infirmiere vizitatoare pentru pregătirea surorilor care să viziteze la domiciliu copiii nevoiaşi noi născuţi.
    « Societatea de Salvare şi de primele ajutoare în cazuri de accidente » din Bucureşti. A fost creată în anul 1906 din iniţiativa profesorului dr. N. Minovici, cu scopul de a da ajutor
    urgent în cazuri de accidente de tot felul, asigurând în acelaşi timp transportul accidentaţilor la spitale.
    Este printre cele dintâiu societăţi de salvare din Europa şi în decursul a 25 de ani (1906-1932) a intervenit în 350.000 de cazuri.
    Asociaţia  Amicele Tinerelor Fete s-a constituit în Februarie 1937, în legătură cu Federaţia Internaţională « Les Amies de la Jeune Fille » cu sediul la Neuchâtel.
    « Amicele» din România şi-au sistematizat acţiunea pe baza principiilor generale adoptate
      de Asociaţia Internaţională, adică:
    1. În biurouri de informaţii în gări.
    2. În cămine.
    3. În biurouri de plasare, adică în instituţiuni care urmăresc sprijinul şi îndrumarea tineretului feminin, adoptând aceste principii generale la împrejurările noastre sociale.
    Dela crearea sa, biuroul de informaţii şi îndrumare din Gara de Nord a fost folosit de
    13.968 persoane.
    Căminul din str. Barbu Catargi a găzduit cu întreţinere totală circa 8364 tinere de diferite categorii sociale, dela servitoare şi eleve de curs secundar până la studente şi funcţionare.
    Biuroul de plasare urmăreşte selecţionarea elementelor plasate şi caută să amelioreze
    raporturile dintre ele şi patroni, urmărind tratamentul la care sunt supuse. Au fost plasate 3708 fete.
    Adăpostul din str. Viişoarei 16, creat în urma vizitelor prin spitale, încearcă să aducă o rază de lumină în sufletele fetelor căzute, dându-le în momentele grele sprijin moral, adăpost şi hrană, îndrumare profesională, asistenţă medicală, plasamente. Dintre acestea, 90% sunt fete dela ţară venite în căutare de lucru, şi peste 40% sunt analfabete.
    Paralel cu activitatea din Capitală, asociaţia a putut înfiinţa şi câteva centre cu cămine, îndrumare în gări, ateliere, etc., în Constanţa, Braşov, Bazargic. Ea caută a întinde cât mai larg şi efectiv reţeaua de protecţie a fetelor noastre.
    Asociaţia Creştină a Tinerilor (A.C.T.) s-a înfiinţat în 1919, încă din timpul răsboiului mondial, din iniţiativa şi cu sprijinul M. S. Reginei Maria.
    Scopul Asociaţiei a fost la început organizarea recreaţiei prin lectură, jocuri, muzică, tabere de vară, etc. în armată, având la bază ideia creştinismului ortodox. A.C.T.-ului îi revine paternitatea  organizării Casei Ostăşeşti.
    După răsboiu activitatea Asociaţiei s-a extins asupra tineretului de orice fel. A.C. T. are următoarele secţiuni: muzicală, jocuri româneşti, sportivă cu subsecţiile: box, ping-pong, volley-ball, basket-ball. Posedă o frumoasă tabără de  vară pentru tineret la Timişul-de-Sus.
    Din 1934 întreaga activitate a A.C.T.-ului s-a încadrat O.E-T.R.-ului, azi « Straja Ţării », care i-a încredinţat misiunea de a organiza străjereşte ucenicii de ateliere şi fabrici.
    Asociaţia Creştină ortodoxă « Patriarhul Miron », a fost creată din dorinţa şi îndemnul Î. P. S. Patriarh şi din iniţiativa Prea Cuviosului Protos, Teofil Ionescu, slujitor la Sft. Patriarhie.
    Scopul asociaţiei este: propaganda misionară, răspândirea cântării bisericeşti în popor, ajutorarea săracilor, tipărirea de cărţi religioase cu conţinut educativ-moral şi pentru combaterea sectanţilor, având depozitul său.
                Ţine şedinţe duminicale în parcul Carol sau în localul propriu. Are o şcoală de misionari, posedă o tipografie proprie, construeşte un azil pentru bătrâne în str. Doinei, pe locul dăruit de primăria sect.  III (Albastru).
    Alte societăţi de ocrotire şi binefacere. Societatea pentru combaterea tuberculozei la copii (sanatorii, colonii de vară, dispensare şi cămine), Asociaţia « Cercurile de gospodine », Societatea « Căminul nostru » (o colonie de vară pentru copii), Societatea « Materna » (un leagăn de copii), Şcoala de educaţie şi puericultură « Pia Brătianu » (un leagăn de copii, o şcoală de moaşe şi o cantină), Societatea « Bunătatea Samariteană » (asistenţa copiilor la domiciliu), Fondul pentru operele de binefacere « Principesa Elena » (un dispensar, un leagăn de copii, un institut pentru surori de ocrotire şi caritate şi o colonie de vară), Asociaţia Creştină a Femeilor Române (colonii de vară), Societatea  « Principesa Maria » (un cămin de ucenice şi lucrătoare), Asociaţia
    Preoteselor (un cămin de fete), Societatea « Vatra Luminoasă » (un azil şi o şcoală pentru orbi),
    Societatea « Amicii Orbilor », Societatea « Sprijinul orbilor din România », Societatea Clerului  « Ajutorul », Societatea de binefacere « Despina Doamna », Societatea pentru ajutorarea lehuzelor lipsite de mijloace, Societatea de binefacere « Vatra Noastră », Societatea « Pâinea Zilnică », Societatea « Indulgenţa », Societatea de binefacere «Ocrotirea», Societatea de binefacere «Hias», Societatea de binefacere « Căminul General Dr. V. A. Panaitescu », Societatea de binefacere  « Ajutorul Budeştilor », Asociaţia « Floarea de aur », Asociaţia « Mutualitatea », Asociaţia
    « Puşculiţa Săracilor », Institutul surorilor de caritate « Regina Elisabeta », Institutul surorilor de ocrotire şi caritate « Regina Maria », Institutul de binefacere  « Providenţa ».
    Căminuri şi orfelinate. Cămin pentru studente şi funcţionare al Asociaţiei Creştine a Femeilor Române, Cămin pentru studenţi orfani al Soc. I.O.V., Cămin pentru studente orfane al Soc. I.O.V., Cămin pentru studente al Soc. « Ocrotirea tinerelor fete », Cămin pentru studenţi al Fundaţiunii universitare C. Vasiliu-Bolnavu, Cămin pentru fete tinere al Soc. “Amicele tinerelor fete”, Cămin pentru tinere fete al  “Asociaţiei Preoteselor”, Cămin de ucenice şi lucrătoare al Soc. “Principesa Maria » , Cămin pentru femei şi fete tinere al Soc. pentru protecţia femeilor şi fetelor evreice, 5 cămine de ucenici ale Ministerului Muncii, Cămin de ucenici al Camerei de Industrie şi Comerţ, 2 cămine de ucenici ale Atelierelor C.F. R. (secţia locomotive şi secţia vagoane), Cămin de ucenici al Asociaţiei pentru ocrotirea ucenicilor industriali, Cămin de ucenici A.O.U.I.
    (particular), Cămin de pregătire a personalului casnic al Ministerului Muncii, Cămin pentru invalizi al Soc. Invalizilor de răsboiu, Cămin pentru invalizi al Soc. I.O.V., Cămin de zi pentru copii al Soc. « Prietenii Ocrotirii », Cămin pentru protecţia şi corecţia minorilor al Ministerului Sănătăţii, Orfelinatul « Gr. Alexandrescu” al Soc. I.O.V., Orfelinatele pentru orfanii de răsboiu  « Regele Ferdinand » şi « Triaj » (ale Soc. I.O.V.), Orfelinatul « Dr. Zigura » al Municipiului
    Bucureşti, Orfelinatul de fete al Soc. « Tibişoiu”, Azilul « Elena Doamna » (orfelinat) al Ministe-rului Educaţiei Naţionale, Azilul de copii « I.Cantacuzino », Orfelinatul Comunităţii Evanghelice, Orfelinatul de fete al Uniunii femeilor izraelite, Orfelinatul « Căminul Copiilor » al Fundaţiei
    « Löbel şi Sura Bercovici ».
    Aziluri : Azilul Soc. Clerului Român, Azilul de noapte al Municipiului Bucureşti, Azilul de bătrâni al Municipiului Bucureşti, Azilul de bătrâne al Societăţii « Maria şi Zoe Slătineanu », Azilul de bătrâne « Elena Oteteleşeanu », Azilul de bătrâne « Vatra noastră », Azilul românesc de bătrâne « Hereasca », Azilul de bătrâne al Societăţii de binefacere « Regina Elisabeta », Azilul românesc « Udricani » pentru bătrâne, Azilul de bătrâne al Societăţii de binefacere « Mitropolit Ghenadie », Azilul de bătrâne « Domniţa Bălaşa » (al Aşezămintelor Brâncoveneşti), Azilul de bătrâne al Sf. Patriarhii, Azilul de bătrâne al Fundaţiei « Hagi Vasile şi Elena Ion », Azilul de bătrâne al Asociaţiei Catolicilor, Azilul de orbi al Societăţii «Vatra Luminoasă », Azilul armenesc « Melic Ana » pentru femei bătrâne şi sărace, Azilul de bătrâni al Comunităţii Izraelite de rit spaniol, Azilul de bătrâne « Elisabeta » al Comunităţii izraelite.
    Urbanistică
    Edificii. Palatul Regal, construit între anii 1932-1938 după planurile arhitectului N. Nenciulescu, pe locul vechiului palat, distrus de incendiu.
    Istoricul întâiei fundaţiuni începe în 1812, când Dinicu Golescu ridică în acest loc o casă cu numeroase încăperi pe care în gândul său o destina « pentru viitorime ». În această casă - care avea să formeze aripa dreaptă a palatului de mai târziu - el dădea recepţiuni fastuoase boierimii din acele vremi.
    În 1832, casa vândută de Goleşti trece în posesiunea Statului care instalează în ea Sfatul Administrativ.
    În 1837 Alexandru Ghica face din ea palatul său domnesc.
    De atunci, ea adăposteşte fără întrerupere pe domnii Ţării Româneşti.
    Ajuns rege, Carol I dă acestei case extinderea cerută de situaţia sa, înălţând - după planurile arhitectului Gottereau, - alte două laturi vechiului edificiu.
    Colecţia de pictură a Palatului Regal cuprinde câteva capodopere ale Renaşterii italiene, ale şcoalelor spaniolă, franceză şi olandeză. Între acestea  « Închinarea Păstorilor » de Greco,  « Stigmatizarea Sf. Francisc », de Guercino « Punerea în mormânt » de Zuccari, « Miracolul Sfintei Fecioare » de Del Piombo.
    Ateneul Român, construcţie monumentală în stil clasic, una dintre cele mai reprezentative din Bucureşti, opera arhitectului francez Galleron în anul 1896.
    Are un magnific hall de marmură cu 12 coloane corintice, între care sunt aşezate sculpturi de Marceaux, Brâncuş, Paciurea, etc. În sala de concerte, pe marginea de jos a cupolei se lucrează la marea frescă a istoriei Românilor.
    Teatrul Naţional, început în 1847 sub domnia lui Gheorghe Bibescu - pe locul ocupat altădată de Hanul « Câmpinencii » - inaugurat în 1852. 1.000 locuri, acustică excelentă, elegante foyere. Bronzuri de Paciurea, Medrea, etc., picturi de Steriadi, Teodorescu-Sion, Cutescu-Storck.
    Palatul Prefecturii de Poliţie, se ridică masiv şi cenuşiu, pe Calea Victoriei, pe locul ocupat de casele baronului Meitani. Aceste case au fost odinioară reşedinţa generalului Kisseleff.
    Palatul Suţu, locul de întâlnire, altădată, al aristocraţiei Bucureştilor. În părăsire, într-un ungher al pieţii Universităţii.
    Casa Capşa, vechea casă a vornicului Slătineanu, martoră, pe la mijlocul veacului trecut, a recepţiilor strălucite ale marelui boier.
    Athénée Palace, hotelul cu tradiţie al Bucureştilor, operă arhitectonică a lui Théophile Bradeau.
    Palatul Ştirbey, ridicat în 1852 de Barbu Ştirbey, domnul Ţării Româneşti, într-un elegant stil pseudo-clasic.
    Casa Vernescu, construită după planurile lui Mincu, cu admirabile proporţii, adăposteşte azi birourile Ministerului de Industrie şi Comerţ.
    Casa Dissescu, în stil românesc. Arhitect: Gr. Cerchez.
                Palatul Sturdza, azi sediul Ministerului Afacerilor Străine, ridicat la începutul veacului, de marele boier Grigore Sturdza, într-un stil baroc, nu lipsit de frumuseţe, - unul din cele mai pitoreşti monumente ale Bucureştilor.            
    Palatul Bibescu, dela Băneasa, început în 1845 după planurile arhitectului Schlater din Viena, şi rămas - din cauza evenimentelor dela 1848 - în părăsire până astăzi. Se disting proporţiile lui elegante.
    Palatul Socec & Co., la confluenţa Căii Victoriei cu Lipscani, în centrul comercial al Bucureştilor. Sediul magazinului universal « Aux Galeries Lafayete ».
    Palatul Băncii Naţionale, construcţie monumentală în stil « Empire » pe locul ocupat altădată de Hanul « Şerban-Vodă », Opera arhitecţilor Galleron şi Cassien Bernard.
    Palatul Poştelor, construit în 1894 după planurile arhitectului Săvulescu pe locul Hanului « Constantin-Vodă », ridicat de Brâncoveanu şi distrus de foc în 1847. Una din cele mai mari construcţii ale Capitalei. Faţada principală este formată din o scară, largă de peste 20 metri, cu nouă coloane ionice.
    Palatul Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, construit între 1896-1900 de arhitectul Paul Gottereau, pe locul unei ctitorii a lui Brâncoveanu şi a comisului Radu Golescu, din 1712. Palatul, de nobile proporţii, suportă o mare cupolă.
    Palatul Ministerului de Agricultură şi Domenii, edificiu în formă de potcoavă, în stilul Renaşterii franceze, construit în 1895 de arhitectul Louis Le Blanc.
    Palatul Şcoalei de Arhitectură, cu o faţadă colosală, de stiluri foarte variate. Opera arhitecţilor Gr. Cerchez şi State Ciortan din 1927.
    Palatul Soc. Asigurarea Românească, este un frumos monument de arhitectură modernă, opera arhitectului Creangă. Elegantă şi vastă sală de spectacole.
    Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, edificiu de proporţii monumentale, în stil academic, cu false coloane şi cupolă. Monumentale scări interioare, aulă, vaste amfiteatre. Opera arhitecţilor Gr. Cerchez şi Van Saanen- Algi, din 1926.
    Facultatea de Medicină, construită în anul 1900 în apropiere de Cotroceni din iniţiativa generalului Dr. Carol Davilla, a cărui statue se ridică în faţă. Vaste şi luminoase săli de disecţie, amfiteatre, laboratorii. Arhitect: Louis Le Blanc.
    Facultatea de Drept, construcţie nouă, în cadrul cetăţii universitare, de o sobră eleganţă. Opera arhitectului P. Antonescu.
    Arhivele Statului, în fosta cetate a Mânăstirii Mihai Vodă, restaurată de B. P. Haşdeu.
    Palatul Camerii Deputaţilor, lângă Patriarhie, pe o colină care domină Bucureştii. Are o intrare susţinută de opt coloane corintice iar în galeria înconjurătoare a sălii de şedinţe se află busturile celor mai însemnaţi oameni politici români. Bibliotecă. A fost construit în 1907 după planurile arhitectului I. Maimarolu.
    Palatul de Justiţie, construit în 1895, cu o faţadă severă, decorată cu statui şi o largă scară de piatră. A fost început de arhitectul francez A. Ballu şi continuat de Mincu. Adăposteşte Înalta Curte de Casaţie, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul de Ilfov. Vaste săli de şedinţă,
    monumentală sală a paşilor pierduţi.
    Cercul Militar, construit în stil « Empire » între anii 1912-1920, pe locul unde odinioară se afla vechea biserică Sărindar. Arhitecţi: Maimarolu, V. Ştefănescu şi Doneaud. Una din cele mai majestuoase construcţii ale Bucureştilor. Cu vaste şi elegante saloane.
    Palatul Societăţii de Telefoane, construit în 1933. Arhitecţi: Weeks şi Van Saanen-Algi. Este una dintre cele mai înalte clădiri din Capitală (53 metri).
    Universitatea, construcţie nouă, formând un bloc pe patru străzi, opera arhitecţilor Ghica Budeşti, Cerchez şi a inginerului Vasilescu în stilul vechiului palat care, totuşi, fusese un frumos edificiu. Pe locul Universităţii se întindea odinioară Mânăstirea Sf. Sava, sediu al vechei Academii Domneşti.
    Palatul Medicilor Veterinari, construcţie recentă, în care se află instalat Ministerul Justiţiei.
                Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, construcţie somptuoasă în stil neo-românesc, cu multe şi fastidioase ornamente, cu scări de marmură şi interior foarte luxos. Arhitect: Petre Antonescu.
    Palatul Fundaţiei Universitare Carol I, construit de arhitectul Gottereau în anul 1914. Sală de conferinţe sub cupolă. Vaste săli de lectură. Bibliotecă cu peste 120.000 volume.
    Palatul Cantacuzino (Preşedinţia Consiliului de Miniştri), edificiu de proporţii
    monumentale, în stil baroc. Are o luxoasă sală de recepţii.
    Institutul Geologic, opera arhitectului P. Antonescu.
    Palatul Artelor, construit de arhitectul Duiliu Marcu, în cadrul de verdeaţă al şoselei
    Kisseleff. Consacrat expoziţiilor de artă oficială.
    Palatul Reginei Elisabeta a Greciei, edificiu simplu şi graţios, cu o frumoasă grădină. Arhitect: G. M. Cantacuzino.
    Palatul Băncii Marmoroscb Blank ; opera arhitecţilor P. Antonescu şi St. Saligny.
    Palatul Băncii Chrisoveloni; elegant conceput în stilul Renaşterii italiene, de arhitecţii G. M. Cantacuzino şi A. Schmiedigen în 1925.
    Palatul Bursei, în stil neoclasic francez, ridicat în 1910 de arhitectul Ştefan Burcuş.
    Gări. Gara de Nord este gara principală a Bucureştilor. Punct de plecare şi de sosire al principalelor linii de cale ferată alte ţării. Gara de Sud (Filaret), din care pleacă trenurile spre Giurgiu. Gara de Est, din care pleacă trenurile spre Olteniţa şi Constanţa, Gara Dealul Spirei, pentru mărfuri. Gara regală Mogoşoaia. Halta regală Cotroceni.
    Aerodromuri. Aerodromul Băneasa, Punct de plecare şi sosire al următoarelor linii aeriene: Soc. « L.A .R.E.S. » : Bucureşti-Galaţi-lsmail-Cetatea-Albă-Chişinău; Bucureşti-Călăraşi-Bazargic-Balcic; Bucureşti-Alexandria- T.-Măgurele-Roşiori-de- Vede-Caracal-Craiova. Soc. « S.
    A.R. T.A. »
    : Bucureşti-Galaţi-Iaşi-Cernăuţi; Bucureşti- Cluj-Uzhorod-Bratislava-Praga; Bucureşti-Craiova- Timişoara-Arad. Soc. « Air-France”: Bucureşti-Belgrad- Budapesta-Viena-Praga-Nuremberg-Strasburg-Paris. Soc. “L.O.T.” Bucureşti-Cernăuţi-Lwow-Varşovia; Bucureşti-Sofia-Salonic. Soc. “C.S.A. »: Bucureşti-Cluj-Uzhorod-Praga.
    Aerodromuri militare: Pipera, Cotroceni, Pantelimon.
    Parcuri şi grădini publice. Grădina Cişmigiu. Situată în inima Capitalei, pe o suprafaţă de peste 14 ha, rivalizează cu cele mai frumoase grădini din lume.
    În jurul lacului cu apele verzi, unduite de adieri uşoare, pătate ici colo de nuferi şi lotuşi sau de albul de zăpadă al lebedelor, se răsfaţă grădina, meşteră îngemânare de parc englezesc şi grădină românească. E o emulaţie desăvârşită între flori şi verdeaţă. Lângă pământeanul liliac, exotica magnolie, şi toată împărăţia florală e aici - câteva sute de varietăţi de flori şi peste 500
    de pomi şi arbuşti.
    Numele grădinii porneşte dela acel al « Cişmegiului », pe scurt, denumirea fântânarului de pe vremuri, care avea în grija sa alimentarea cu apă a Bucureştiului şi care locuia în apropierea lacului. Aspectul ei modern datează din epoca lui Barbu Ştirbey (1849-1856). Pe atunci a fost chemat în ţară, de către Domn, peisagistul Mayer dela Berlin, care a lucrat îndelung la transfor- marea ei.
    Trei monumente sobre spre a nu strica majestatea firei, s-au ridicat aici: al Eroilor Francezi căzuţi pe frontul românesc, opera sculptorului Jalea, al ziaristului Gh. Panu şi al filantroapei Elena Pherekyde.
    Grădina Icoanei şi Parcul Ioanid ; aşezate faţă în faţă, despărţite prin piaţeta Gogu Cantacuzino - bustul acestuia străjue la intrarea grădinei - ambele pe întindere redusă, au totuşi înfăţişare patriarhală, multă verdeaţă, multă linişte. Grădina Icoanei sburdă de larma copiilor jucăuşi pe o mică pajişte. Parcul Ioanid, mai tăcut, pare un mic colţ de Cişmigiu.
    Parcul Carol I, a luat fiinţă cu prilejul expoziţiei jubiliare din 1906, servind drept cadru al ei. Se întinde pe 360.000 m. p. Iniţiatorul ei a fost regretatul Dr. Istrati, primarul de atunci al Bucureştilor, a cărui statue e plantată în faţa Muzeului Industriei. Planurile grădinei sunt opera arhitectului Redont. Înfăţişarea totală e de parc englezesc cu largi şi luminoase alei. Clădirea care închide zarea, aşezată pe o colină dominând întreg parcul este Muzeul Militar, fost în timpul Expoziţiei « Pavilionul Artelor ». În faţa lui, Mormântul Eroului Necunoscut, străjuit de flacăra eternă, şi jos, ca o splendidă continuare a fundalului « Fântâna Ministerului de Domenii » în chip de grotă. În faţa acesteia, sculpturi în piatră: « Fecioara adormită » şi doi « Uriaşi », opere remar-
    cabile ale maestrului Paciurea. La mijloc, un lac cu bărci şi lebede, pe undele căruia se oglindeşte minaretul geamiei de pe mal şi turnul crenelat al Cetăţii lui Vlad Ţepeş, reconstituit aici cu prilejul Expoziţiei. La intrare, în faţa parcului, splendida «Fântână a Zodiacului», opera arhitectului Octav Doicescu din 1935.
    Fântâna e decorată cu un şir de mozaicuri lucrate în alb şi negru de sculptorul Mac Constantinescu şi înfăţişând Zodiacul.
    Grădina Botanică, creată ca auxiliar al Institutului de Botanică, conţine nenumărate specii de plante de ornament, alimentare, industriale şi de interes pur ştiinţific, grupate pe genuri şi familii, sau în formaţiuni floristice caracteristice. Grădina posedă şi sere pentru plante exotice
    şi basinuri pentru plantele aquatice.
    În incinta ei, Institutul Botanic, bustul profesorului D. Brândza, întemeetorul Institutului şi Grădinei, şi un muzeu- pinacotecă (Muzeul Saint-Georges).           
    Parcul Cotroceni, învecinat cu grădina Botanică, este o rămăşiţă din pădurea care ocupa odinioară malul drept al Dâmboviţei. El învălue Palatul Cotroceni, vechiul lăcaş domnesc al Cantacuzinilor - azi proprietatea Regilor României.
    Şoseaua Kisseleff e calea cea mai căutată pentru plimbările de toate zilele; pornind din piaţa Victoriei e largă, aerată şi flancată de verdeaţă profundă.  A fost tăiată în 1832 din iniţiativa generalului Pavel Kisseleff. Câteva aşezăminte de cultură (muzee, etc.), sunt situate de-a-lungul ei. De asemenea bronzurile şi piatra întruchipând « Monumentul Infanteriei », «Lupta cu Centaurul», remarcabile opere ale sculptorului I. Jalea; bustul profesorului G. Murgoci de Fr. Stork, al artistului N. Leonard de O. Han şi al lui Barbu Delavrancea de C. Medrea.
    La rondul II o clădire de sinceră inspiraţie românească, opera arhitectului Ion Mincu:
    « Bufetul ».
    Arcul de Triumf închide impresionant «şoseaua ». Ridicat în 1918 în vederea intrării triumfale a Regelui Ferdinand în capitala sa, a fost reconstruit din piatră în 1935-36. Pe acest arc - opera arhitectului P. Antonescu – s-au încrustat basso-reliefuri şi sculpturi de Jalea, Onofrei, Medrea, Baraski, înfăţişând sugestii de glorie.
    Parcul « Carol al II-lea », e continuarea « Şoselei », amenajat în anul 1936 pe marginea lacului Herăstrău cu prilejul expoziţiei « Lunii Bucureştilor » care a avut loc aci. În această
    expoziţie a fost orânduit atunci un interesant Muzeu al Satului, care a rămas.
    La capătul Parcului, Fântâna Mioriţei din doi păreţi de granit negru, printre care ţâşneşte un imens evantai de ape. În granit, frumoase desenuri de Miliţa Petraşcu, înfăţişând legenda Mioriţei.
    Cimitire. Cimitirul Bellu (Şerban-Vodă) este cel mai vechiu şi cel mai de seamă cimitir din Bucureşti. A fost creat de C. A. Rosetti în anul 1859. Înainte de a fi cimitir era un loc de petrecere lumească, proprietate a baronului Barbu Bellu.
    Aici e mormântul lui Mihail Eminescu (cu un altorelief în bronz de I. Georgescu), străjuit de teiul cântat de poet. În piatră sunt săpate versurile sale:
    Reverse dulci scântei
    Atotştiitoarea,
    Deasupră-mi crengi de tei
    Să-şi scuture floarea ...
    Aici odihnesc scriitorii, poeţii şi gânditorii : Alex. Macedonski, Titu Maiorescu, Petre Ispirescu, Gh. Ionescu-Gion, Enăchiţă Văcărescu, Gheorghe Assaky, Ion Luca Caragiale, Gh. Coşbuc, Panait Cerna, Ilarie Chendi, Şt. O. Iosif (bust în bronz de C. Medrea), Emil Gârleanu (basorelief în bronz de C. Medrea), A. D. Xonopol, Al. S. Florescu (cu un interesant monument de C. Medrea.), Iulia Haşdeu (cu un curios mausoleu), Pârvan, August Treboniu Laurian, ing. A. Saligny, Dr. C. Istrati (bust în bronz de R. Romanelli), Dr. N. C. Paulescu (cu un cap de Christ al maestrului D.
    Paciurea), Eugen Stătescu, Pompiliu Eliade; artişii : Ar. Demetriad, Gr. Manolescu, Petre Liciu,
    componistul Alex. Flechtenmacher : oamenii politici: Vasile Lascăr, Emil Constantinescu, General Christian Tell, Lascăr Catargiu, C. A. Rosetti, Al. Marghiloman, Alex. Lahovary, D. Sturdza, Nicolae Filipescu, Spiru Haret, C. Dissescu, Mihail Pherekyde; mari filantropi : Ion Dalles,
    C. Esarcu, Atanasie şi Elena Simu.
    Alte cimitire: Reînvierea (Colentina), Sf. Vineri (Griviţei), Ghencea (13 Septemvrie), Mili- tar (Bellu), Pro Patria (Bellu), Izvorul-Nou (Dudeşti), Iancu-Nou (Vatra- Luminoasă), Capra (Pantelimon), Romano-Catolic (Bellu), Evanghelic (Şos. Giurgiu), Reformat (Giuleşti ), Armenesc (Pantelimon), Mahomedan (13 Septemvrie), Izraelit (Filantropia), Izraelit (Sevastopol ), Izraelit Spaniol (Bellu).
    Pieţe şi monumente. Piaţa Universităţii, formată din faţada Universităţii şi două
    construcţii ridicate în semicerc: Palatul Societăţii de Asigurare « Generala », construit în 1906 de arhitectul O. Maugsch şi Palatul zis « Suţu », casă de raport, construită în 1935 de arhitectul G.M. Cantacuzino. În centrul pieţii, statuia lui Mihni Viteazul, opera sculptorului Carrier Belleuse din 1876, monument de bronz, de frumos avânt. În dreapta şi în stânga ei, statuile de marmoră albă, în mărime naturală, ale marilor învăţători ai poporului românesc: Ion Heliade Rădulescu de E. Ferrari, Gheorghe Lazăr de Ion Georgescu şi Spiru Haret de Ion Jalea.
    Piaţa Brătianu, la intretăierea celor două mari bulevarde ale oraşului, având în centru monumentul de bronz al lui I.C. Brătianu, conceput în stilul retoric al epocei, în 1903, de sculptorul Ernest Dubois.
    Piaţa Rosetti, împodobită cu statuia lui C. A. Rosetti, aşezat într-un larg fotoliu - opera sculptorului W. C. Hegel în 1903.
    Piaţa Pake Protopopescu, cu o mică grădină, împresurată de copaci. Statuia din mijlocul ei înfăţişează pe Pake Protopopescu, inimosul primar al Bucureştilor. Operă remarcabilă a sculptorului român Ion Georgescu.
    Piaţa Mihail Kogălniceanu, circulară, cu statuia marelui istoric şi om de stat, - operă de dată recentă a sculptorului O. Han.
    Monumentul lui Take Ionescu, în piaţa cu acelaş nume. Operă curioasă a sculptorului Ernest Dubois, cel care împreună cu italianul Romanelli a populat Bucureştii cu o serie de monumente, regretabile şi ca inspiraţie şi ca realizare. În jurul soclului pe care se înalţă statuia lui Take Ionescu, un bassorelief circular pe cari se văd oameni şi cai îndoiţi în arc de cerc. Pe margine: două statui cu totul inexpresive: Tisa şi Nistrul.
    Piaţa Romană, la joncţiunea a două largi bulevarde - Take Ionescu şi Lascăr Catargiu.
    Statuia lui Lascăr Catargiu de sculptorul francez Antonin Mercier se află în mijlocul pieţii.
    Piaţa Victoriei, la capătul Căii Victoriei şi a bulevurdului Lascăr Catargiu - în încrucişarea a 6 mari artere de comunicaţie.
    În faţa căii Victoriei, pe o margine a Şoselei Kisseleff, frumosul monument în bronz,
    închinat de Corpul Didactic membrilor săi morţi pentru Patrie: trei legionari înalţă pe un scut, într-un magnific avânt, corpul unuia dintre ei, căzut în lupte. Opera sculptorilor Ion Jalea şi Artur Verona.
    Monumentul Aviaţiei, simplu şi grandios simbol al aviaţiei, operă a doamnei de
    Kotzebue.
    Piaţa Gării de Nord, în mijlocul căreia se ridică monumentul funcţionarilor C.F.R.
    căzuţi pentru Patrie. Opera sculptorilor Ion Jalea şi C. Medrea. În stânga pieţii, la întretăierea  ei cu calea Griviţei, bustul în bronz al lui Gheorghe Duca, fostul director al Căilor Ferate, de sculptorul Filip Marin.
    Perspectiva Dealului Mitropoliei, care se desfăşoară, cu vastele sale alei, dela Crucea
    de piatră înălţată la poalele dealului de principele Constantin, fiul nefericit al lui Constantin Brâncoveanu, în 1713  şi până la clopotniţa din vârf, frumos monument arhitectonic datorat pietăţii lui Brâncoveanu, - menit să fie o poartă aşezărilor metropolitane de pe culme, încă din 1698.
    În faţa clopotniţei a fost aşezată în l931 statuia Lupoaicei, replică în bronz a celebrei statui etrusce, dăruită Bucureştilor în 1906 de municipiul Roma.
    Hale şi pieţe de alimente.  Halele Centrale, Obor, Traian, Amzei, Principesa Maria, Basarab, Filantropia, Dr.Botescu. 

     

Olteniţa, comună urbană situată la vărsarea Argeşului în Dunăre, în faţa oraşului Turtucaia, la 56 km de Bucureşti. Port la Dunăre.
 

Are 7.912 locuitori.
 

1 fabrică de cherestea, 2 mori, câteva tăbăcării şi 3 fabrici de cărămidă.
 

Comerţ intens cu cereale, animale, brânzeturi şi lână.
 

Banca « Ţăranul », Banca  Agrară şi comercială, Banca « Plugarul ».
 

Liceul de băieţi « Constantin Alimănişteanu », 1 gimnaziu de fete, 1 gimnaziu industrial, 1 şcoală de menaj,  2 şcoli primare.
 

Căminul Fundaţiei Culturale « Principele Carol », Asociaţia culturală şi sportivă  C.F.R.,  Club atletic, 1 cinematograf.
 

Societatea culturală « Paza Dunării », 1 cazinou, biblioteca liceului.
 

2 biserici ortodoxe, 1 sinagogă.
 

Pretură, Primărie,  Judecătorie de ocol, Percepţie fiscală,  Serviciu hidraulic, Birou de măsuri şi greutăţi, Căpitănia portului, Poliţie, Agenţie N.R.F., Pompieri, Vamă,  Oficiu P.T.T.,  Oficiu telefonic,  Serviciul sanitar, Serviciu veterinar.
 

Cercul gradelor inferioare în rezervă, Cercul comercianţilor de cereale, Sindicatul chirigiilor, Sindicatul muncitorilor din port.
 

Uzină electrică.
 

Spital de stat, Serviciu medical al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.


Societatea « Crucea Roşie ».

Fotografiisus

1239___asfaltare_n_bucureti_tehnologia_interbelic.jpg

Asfaltare în Bucureşti, tehnologia interbelică

1241___bucureteni_duminica_n_parc.jpg

Bucureşteni, duminica în parc

1242___bucureti_1930_splaiul_independenei.jpg

Bucureşti 1930 Splaiul Independenţei

Sursa:  Rezistenţa Urbană

1245___bucureti_1941___duminica_la_moi.jpg

Bucureşti 1941 - Duminica, La Moşi

1246___bucureti_comer_debordant.jpg

Bucureşti, comerţ debordant

1248___bucureti_strad_comercial.jpg

Bucureşti, stradă comercială

1249___bucureti_intersecia_de_la_casa_armatei.jpg

Bucureşti, intersecţia de la Casa Armatei

Sursa:  foto Willy Pragher, Landesarchiv Baden-Wurttemberg, Staatsarchiv Freiburg

1250___bucureti_de_pe_podul_mihai_vod.jpg

Bucureşti, de pe podul Mihai Vodă

Sursa:  Rezistenţa Urbană

1251___bucureti_halele_centrale.jpg

Bucureşti, Halele Centrale

1252___bucureti_groapa_de_gunoi.jpg

Bucureşti, Groapa de gunoi

Sursa:  Art-Historia

1253___lipscani_1942.jpg

Lipscani 1942

1254___palatul_de_justiie_1930.jpg

Palatul de Justiţie, 1930

Sursa:  Rezistenţa Urbană

1255___spre_piaa_teatrului_mai_1941.jpg

Spre Piaţa Teatrului, mai 1941

1256___strandul_bragadiru.jpg

Strandul Bragadiru

1257___florrese_pe_bdul_brtianu_vis_a_vis_de_universitate.jpg

Florărese, pe bdul Brătianu, vis-a-vis de Universitate

1259___ignci_florrese.jpg

Ţigănci florărese

1261___ignci_florrese_pe_bdul_brtianu_vis_a_vis_de_universitate.jpg

Ţigănci florărese pe bdul Brătianu, vis-a-vis de Universitate

1262___tramvai_la_liceul_lazr_n_timpul_unei_alarme_aeriene.jpg

Tramvai la Liceul Lazăr, în timpul unei alarme aeriene

Sursa:  foto Willy Pragher, Landesarchiv Baden-Wurttemberg, Staatsarchiv Freiburg

1263___tramvai_la_liceul_lazr_n_timpul_unei_alarme_aeriene.jpg

Tramvai la Liceul Lazăr, în timpul unei alarme aeriene

Sursa:  foto Willy Pragher, Landesarchiv Baden-Wurttemberg, Staatsarchiv Freiburg

1270___bdul_elisabeta_1941.png

Bdul Elisabeta, 1941

1271___taxi_n_faa_ateneului_1941.png

Taxi în faţa Ateneului, 1941

1272___dans_la_grdina_de_var.jpg

Dans la grădina de vară

1273___sala_de_dans_n_aer_liber.jpg

Sala de dans în aer liber

1274___gara_de_nord_1934.jpg

Gara de Nord, 1934

1275___pasajul_elari_1942.jpg

Pasajul Şelari, 1942

1276___calea_victoriei_1941.png

Calea Victoriei, 1941

1278___calea_victoriei.jpg

Calea Victoriei

2106___la_parter_berria_gambrinus.jpg

La parter, berăria Gambrinus

Hotelul fusese ridicat in 1912 dupa planurile arhitectului Arghir Culina. A fost detinut pana la nationalizare, in 1948, de familia Pissiota (inginerul Nicolas Pissiota concepuse structura de rezistenta a cladirii). La parterul hotelului era celebra berarie Gambrinus, care fusese „stramutata” din Piata Teatrului Naţtonal. Numele hotelului a fost schimbat in Cismigiu pe timpul regimului comunist".

2107___blci_n_obor_1930.png

Bâlci în Obor, 1930

2108___strandul_kiseleff.jpg

Strandul Kiseleff

2109___parcul_cimigiu_1938.jpg

Parcul Cişmigiu, 1938

2110___edin_a_academiei_romne.jpg

Şedinţă a Academiei Române