Judeţul Suceava

Judeţul Suceava

Geografiesus

Harta județului

Aşezare. Judeţul Suceava este aşezat pe valea râului cu acelaşi nume, în N. Moldovei şi face parte dintre judeţele Bucovinei (cu adaosul recent al părţii din vestul judeţului Botoşani).


Suprafaţa. 1.309  km².  Este cel mai mic judeţ al ţării, dar este bine populat.


Înfăţişarea pământului.  Judeţul Suceava cuprinde şesul larg de peste 10 km pe alocuri, de la confluenţa Sucevei cu Siretul. Terasele, frumos desfăşurate în acestă regiune, lărgesc şi mai mult, înălţând puţin acest şes, iar deasupra lor, printre văile secundare afluente, se ridică pieziş picioare de dealuri care culminează la peste 500 m în E şi la peste 600 m în V, în spinările netede ale bucăţilor de podiş moldovenesc. În fine, la hotarul său apusean, judeţul se întinde şi peste marginea munţilor (Obcina Mare).


Climă şi ape. Clima este de tip baltic cu ierni mai  lungi şi geroase şi cu precipitaţiuni abundente (peste 600, chiar peste 700 mm anual).
 

Râurile principale sunt Siretul şi Suceava. Acesta din urmă primeşte mai mulţi afluenţi, relativ bogaţi în apă, din munţii vecini pe dreapta. Între ei, Solca şi Soloneţul sunt cele mai însemnate.


Vegetaţia. Judeţul S. face parte din ţinutul fagului întrerupt, rar, de stejerişuri. Întinsele făgeturi de altădată s-au păstrat însă numai pe marginea muntoasă din Apus şi pe culmea podişului înalt de la vechiul hotar spre Moldova de după 1775 şi dinainte de 1918. Cea mai mare parte a acestui ţinut este astfel complet despădurită.
 

Bogăţii naturale. Prin partea vestică a judeţului trece zona cutelor diapire. De aici bogăţia de sare a acestui ţinut.

Istoriesus

Vechime şi dezvoltare istorică. Judeţul S. şi-a luat numele de la oraşul reşedinţă, care a fost capitala Moldovei din vremea lui Petru al Muşatei şi până la Alexandru Lăpuşneanu. Tot aici a fost scaunul Mitropoliei Moldovei începând cu 1401.
 

Ţinutul Sucevei  e plin de mărturiile unui trecut glorios.


Monumente istorice. a) în oraşul Suceava


Cetatea Sucevei, azi în ruine, ridicată în sec al XIV-lea de către Petru Muşat, reconstruită de Ştefan cel Mare, care a putut rezista aici armatei poloneze a regelui Ioan Albert în 1497. Sultanul Soliman Magnificul, în lupta cu Petru Rareş pătrunse în cetate la 1538 şi gravă în marmoră amintirea victoriei sale.
 

În 1673 regele Poloniei Ioan Sobieski făcu din această cetate punctul de reazim al dominaţiei sale în Nordul Moldovei.
 

Biserica Mirăuţilor cu hramul Sf. Gheorghe, înălţată în sec XIV de Petru Muşat. A fost restaurată de austrieci într-un stil lipsit de artă. Alexandru cel Bun stabili aici sediul primului mitropolit al Moldovei, Iosif, ctitorul mânăstirilor Neamţ şi Bistriţa.
 

Biserica Sf. Gheorghe a fost şi ea reparată de austrieci cu mai multă pietate însă.  I s-a atribuit şi ei acelaşi acoperiş de ţiglă pestriţă şi strălucitoare. Biserica a fost înălţată de Bogdan III la 1514 şi terminată de Ştefăniţă Vodă la 1522.
 

Biserica Sf. Dumitru, înălţată de Petru Rareş între anii 1534 -1535. Are o clopotniţă înaltă  de 40 m şi construită în 1561 de Alexandru Lăpuşneanu.
 

Biserica Sf. Nicolae înălţată la 1611 de vistiernicul Nicoară Brăescul cu un turn frumos.


Biserica « Adormirea Maicii Domnului » construită la 1639 de monahul Zaharia.


Bisericuţa Sf. Ioan Botezătorul, înălţată la 1643 de către Vasile Lupu, poartă şi azi bourul moldovenesc.


Biserica « Învierea Domnului » înălţată în 1550 de către doamna Elena, soţia lui Petru Rareş.


Mânăstirea armeană Zamca închinată Sf. Auxenie la 1551 de nobilul armean Agapsin Vartan.


Biserica Sf Cruce (armeană), construită în 1521 cu interesante inscripţii.


Biserica Sf. Simion (armeană) construită la 1600.


Mânăstirea armeană Hadchgadar, construită la 1512.


b) În judeţ :


Biserica « Toţi Sfinţii » din Părhăuţi, înălţată la 1522 sub Ştefăniţă Vodă.


Biserica Sf Petru şi Pavel din Solca, înălţată de Ştefan Tomşa II în 1623 în stil gotic.


Biserica Sf. Ilie din satul cu acelaşi nume, înălţată de Ştefan cel Mare în anul 1483.


Biserica din satul Pătrăuţi, înălţată de Ştefan cel Mare în anul 1487.


Mânăstirea Dragomirna. Este unul din cele mai importante monumente religioase din întreaga Bucovină, înălţată la începutul sec XVII de Mitropolitul Atanase Crimca.


Biserica « Tăierea Capului Sf. Ioan » din Arbore, înălţată de hatmanul Luca Arbore în 1500.


Biserica « Înălţarea Domnului » din Burdujeni-Târg, înălţată de postelnicul Teodor Movilă la 1597.


Biserica din Râuseni, înălţată de Ştefan cel Mare la 1502, în amintirea tatălui său, Bogdan, ucis aici de Petru Aron.

Populaţiesus

Starea populaţiei. După rezultatele provizorii ale recensământului  din 1930, judeţul S. numără 121.870 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel:
 

a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative Numarul locuitorilor
  Total Barbati Femei
Total judet 121.870 59.847 62.023
Total urban 19.826 9.645 10.181
1. Orasul Suceava 17.001 8.302 8.699
2. Orasul Solca 2.825 1.343 1.482
Total rural 102.044 50.202 51.842
1. Plasa Arbora 31.390 15.576 15.814
2. Plasa Dragomirna 45.759 22.224 23.535
3. Plasa Ilisesti 24.895 12.402 12.493


b) Pe grupe de vârsta:
 

Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori
Toate vârstele 121.870 30 - 49 de ani 27.182
0 - 9 ani 33.393 50 - 69 de ani 13.992
10 - 29 ani 43.998 70 de ani si peste 2.760
    Vârsta nedeclarata 545

 
Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul Suceava conform cifrelor publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt următoarele.
 

Anual Cifra probabila a populatieii judetului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute Proportii la 1.000 locuitori
    Nascuti vii Morti Excedent natural Nascuti vii Morti Excedent natural
1930- 1935
(medie anuala)
- 4.177 2.535 1.642 33,0 20,0 13,0
1931 122.768 4.149 2.352 1.797 33,8 19,2 14,6
1932   124.694 4.420 2.563 1.857 35,4 20,6 14,8
1933   126.352 4.298 2.348 1.950 34,0 18,6 15,4
1934   128.214 4.061 2.863 1.198   31,7 22,3 9,4
1935   129.101 3.960 2.551 1.409 30,7 19,8 10,9
1936   130.931 4.257 2.330 1.952 32,5 17,8   14,7


La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului S. a fost de 132.942 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume 121.870 locuitori,  cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 11.072 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, ceea ce corespunde unei creşteri medii de 9,1 %.

Înfăţişare socialăsus

Vechea capitală a Moldovei şi centrul atâtor înalte ctitorii voievodale, aşezată pe câteva coline caracteristice, domină peisajul bucovinean.
 

Dinspre miazănoapte curge spre răsărit-miazăzi râul Suceava, care în decursul drumului său, îşi măreşte apele cu câteva pâraie zglobii, a căror iz de munte se străvede prin repeziciunea lor de a intra în albia străvechiului paznic de hotar.
 

Raportând cifra populaţiei judeţului la suprafaţa sa, se ajunge la constatarea că densitatea e cam de 92 locuitori pe km2, ceea ce înseamnă că Suceava e între judeţele cele mai populate ale ţării.


Pe lângă agricultură, locuitorii acestui judeţ se ocupă în destul de largă măsură cu creşterea vitelor, în primul rând cu a oilor, apoi cu a vitelor cornute.


Industria, atât cât s-a putut înjgheba, e concentrată în trei centre : Sucava, Iţcani şi Burbujeni. Mori sistematice la Suceava ; fabrica de bacon, mezeluri, conserve de la Burdujeni ; fabrica de uleiuri vegetale şi fabrica de zahăr  din Iţcani rezumă aproape întrega activitate industrială. La toate aceastea se adaugă şi mica industrie minieră a salinelor de la Cacica, un sat din apropierea oraşului, care ar putea îndestula cu rezervele ei pe un timp îndelungat Bucovina. Dar din lipsă de amenajări sistematice şi rentabile, ea nu deserveşte decât într-o proporţie destul de redusă locuitorii de prin împrejurimi. Tot în rândul industriei trebuie adăugată şi industria casnică a sătencelor  care ocupă un capitol important din preocupările populaţiei rurale.


Creşterea oilor duce natural la constatarea unei industrii minore, care să acopere cel puţin necesităţile individuale sau cel mult din cuprinsul aceleiaşi comune, fără ca produsele ei să treacă în marea circulaţie a bunurilor materiale. Populaţia rurală se ocupă cu ţesutul postavului din  lâna oilor – postav foarte mult căutat pentru trăinicia lui şi de sătenii altor comune, unde, împrejurările fiind vitrege (lipsa izlazelor şi a terenurilor pentru păşunat), asemenea preocupări nu sunt posibile, apoi ţesutul covoarelor, etc. Din postavul acesta ieşit din darace şi pive, populaţia satelor îşi face sumane, cămănacuri (glugă sau ghebă, cum i se mai spune prin părţile Olteniei), berneveci, ciorachi.


Tot în cadrul industriei casnice femeile se ocupă cu ţesutul pânzei de in şi cânepă, pentru îndestularea aceloraşi nevoi în interiorul gospodăriei.


Păstrători ai tradiţiei moştenite de la strămoşi şi având în preajmă mânăstirile ctitorite de domni moldoveni, locuitorii ţinutului Sucevei au în ei parcă ceva din vechii arcaşi ai lui Ştefan-Vodă : dârzenie, în atitudini şi siguranţă în faţa pericolului.


Datorită mentalităţii că tot ce vine de la oraş e mai bun, o parte din locuitorii satelor au început să-şi schimbe, pe zi ce trece, tot mai mult, portul. Locul catrinţelor de altădată l-a luat nişte fuste de culoare neagră, brună sau verzuie şi fără niciun gust. Portul naţional caracteristic părţilor Sucevei e folosit numai în zile de sărbătoare. În unele părţi, nici atunci. Locul opincilor - purtate acum de populaţia de tot sărmană – le-a luat pantofii cu lucii la vârfuri şi diferite alte împodobiri împestriţate.


Procesul acesta de urbanizare lentă a satelor din cuprinsul judeţului Suceava îşi urmează, desigur, un destin al firii, în faţa căruia de pare că şi tradiţia, care e aşa de puternică în alte privinţe, trebuie să se umilească.


În cadrul aceleiaşi fermentaţii sociale de fuziune a satului cu oraşul şi viceversa, intră şi afluenţa tineretului rural către şcolile înalte de educaţie. Judeţul Suceava a dat cel mai mare procent de intelectuali, faţă de toate celelalte judeţe ale Bucovinei.


Situaţia etnică  a judeţului prezintă unele caracteristici fără importanţă deosebită pentru întreaga sa suprafaţă românească. Marii majorităţi a Românilor i se adaugă circa 8% Nemţi, circa 6,5 % Evrei, împânziţi în aproape toate satele, circa 4% Ucrainieni, apoi, în proporţie mai redusă Unguri, Lipoveni, care au şi un sat al lor, numit Lipoveni, Armeni, care au chiar o biserică a lor lângă ruinele Zamca, Ţigani.


Raporturile Românilor băştinaşi cu neamurile acestea imigrante, în decursul vremurilor, spre a-şi căuta o aşezare prilenică dezvoltării, au fost la început în funcţie de ospitalitate. Dară în momentul când unele dintre ele au încercat să determine vreo influenţă, sub orice formă, ospitalitatea Românilor a trecut la ripostă, sfârşind întotdeauna prin înfrângerea adversarului. Au ştiut însă să profite de pe urma coloniilor germane, a căror experienţă în materie de gospodărie le-au folosit când era dat prilejul. Astfel, creşterea  cailor, a vitelor cornute de rasă, au luat locul tradiţionalilor boi de muncă. Pe de altă parte, satele în care sunt ceva aşezări nemţeşti sau şvăbeşti, au unele caracteristici particulare.  Şi românii au imitat, în parte, fie stilul clădirilor şvăbeşti împreună cu celelate dependinţe, fie aranjamentul grădinilor.


Coloniile Şvabilor au păstrat o oarecare independenţă faţă de ceilalţi locuitori ai satelor, prin ţinuta lor redusă numai la îndeletnici gospodăreşti, fără să adopte atitudine în legătură cu diferitele probleme ale satelor, unde sunt aşezate.


Spre deosebire de aceştia, Ucranienii şi Rutenii au ţintit mai întâi să îndeplinească o funcţie politică. Aceştia au trebuit în cele din urmă să cedeze din veleităţile lor de dominaţie, sfârşind chiar să adopte o formulă de asimilare prin adaptarea portului, spre a nu risca să se desfiinţeze ca entitate etnică.  Sunt destul de caracteristice satele care au populaţie ucraineană. Aici gospodăriile dau impresia impovizaţiei şi a unui lucru nestabil, a ceva făcut pentru scurtă durată.


Faţă de Evrei, atitudinea sătenilor s-a manifstat în desele revolte interioare, ivite izolat, prin diferite sate şi culminând cu cea din 1930. E semnificativ cum unele sate din judeţul Suceava au reuşit  să elimine complet Evreii din mijlocul lor. Pe alocuri însă, influenţa locuitorilor din preajma munţilor, consumatori de alcool, favorizează comerţul evreiesc.


Sub alt unghi se pune problema Evreilor din oraşul Suceava. Când din totalul locuitorilor mai mult de un sfert sunt evrei, e de la sine înţeles cât de atent trebuie observată chestiunea aceasta.


Între fenomenele de viaţă socială, cu o intensă participare a colectivităţii, unul din cele mai interesante sunt hramurile, care constituie minunate mijloace de întâlnire a sătenilor.  Acest stil de viaţă este caracteristic părţilor bucovinene. În preajma unei astfel de serbări, satul se găteşte din toate punctele de vedere, pentru ca oaspeţii să fie mulţumiţi pe deplin.


În legătură cu educaţia populaţiei rurale, întemeierea arcăşiilor a avut un rol de mare însemnătate pentru satele sucevene. Aceste arcăşii, luând naştere în timpuri de criză politică pentru Români, au devenit cu timpul cuiburi de creştere a tineretului într-o disciplină unitară. Aceste aşezăminte  culturale  au deteminat naşterea altor societăţi, având acelaşi obiectiv educativ.


Pe lângă toate lipsurile, judeţul, ca şi oraşul Suceava, reprezintă totuşi pentru Bucovina echilibrul etnic şi măsura stărilor sociale.


Trăind în gloria unui trecut intrat şi întărit prin tradiţie, Suceava are încă un mare rol în echilibrul naţional.

694___plana_7_ciprian_porumbescu_stupca.jpg

planşa 7-Ciprian Porumbescu_Stupca

Sursa:  album Olimpia Tincu

699___plana_25_arbore.jpg

planşa 25-Arbore

Sursa:  album Olimpia Tincu

700___plana_27_iveti_suceava.jpg

planşa 27-Iveşti-Suceava

Sursa:  album Olimpia Tincu

701___plana_29_bosanci.jpg

planşa 29-Bosanci

Sursa:  album Olimpia Tincu

702___plana_30_prtetii_de_jos.jpg

planşa 30-Pârteştii de Jos

Sursa:  album Olimpia Tincu

703___plana_31_arbore.jpg

planşa 31-Arbore

Sursa:  album Olimpia Tincu

704___plana_34_solca.jpg

planşa 34-Solca

Sursa:  album Olimpia Tincu

705___plana_40_solca.jpg

planşa 40-Solca

Sursa:  album Olimpia Tincu

706___plana_40_vama_suceava.jpg

planşa 40-Vama Suceava

Sursa:  album Olimpia Tincu

707___plana_43_bosanci.JPG

planşa 43-Bosanci

Sursa:  album Olimpia Tincu

708___plana_44_cacica.jpg

planşa 44-Cacica

Sursa:  album Olimpia Tincu

709___plana_49_iaslov.jpg

planşa 49-Iaslovăţ

Sursa:  album Olimpia Tincu

710___plana_51_cajvana.jpg

planşa 51-Cajvana

Sursa:  album Olimpia Tincu

711___plana_58_vama.jpg

planşa 58-Vama

Sursa:  album Olimpia Tincu

Economiasus

Judeţul Suceava este caracterizat prin intensa exploatare a pădurilor şi printr-o activitate industrială remarcabilă.
 

Agricultura. Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 130.900 ha.


Suprafaţa arabilă este de 62.861 ha, adică 42,02% din suprafaţa judeţului şi 0,21% din suprafaţa totală a ţării.


Din suprafaţă arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 2.730 ha, adică 4,34%, iar mica proprietate 60.414 ha, adică 95,66%.


Din totalul suprafeţei arabile cerealele ocupă 42.906 ha astfel repartizate :


Porumbul ocupă 16.446 ha, cu o producţie de 234.156 chint. (prod. medie la ha 14,2 chint.).


Ovăzul ocupă 11.922 ha, cu o producţie de 130.996 chint. (prod. medie la ha 10,9 chint.).


Grâul ocupă 5.700 ha, cu o producţie de 59.449 chintale, producţia media  la ha 10,4 chintale.


Secara ocupă 4.141 ha, cu o producţie de 50.680 chint (prod. medie la ha 12,2 chint.).


Orzul ocupă 4.581 ha, măturile 1 ha, hrişca 115  ha.


Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 9.980 ha astfel distribuite :  Trifoiul  ocupă 8.314 ha, cu o producţie de 231.067 chint. fân. Lucerna  ocupă 618 ha, cu o producţie de 20.726 chint.


Plantele alimentare ocupă 8.467 ha.  ha. Din această suprafaţă cartofii ocupă 7.988 ha, cu o producţie de 988.182  chint. (media la ha 123,7 chint.).


Plantele industriale ocupă 1.518 ha. Din această suprafaţă sfecla de zahăr  ocupă 916 ha, cânepa  ocupă 465 ha, cu o producţie de 4.159 chint. fuior şi 2.627 chint. sămânţă. Inul ocupă 112 ha, cu o producţie de 700 chintale fuior şi 542 chint. sămânţă.


Vegetaţie şi culturi diverse. Judeţul Suceava este singurul judeţ din ţară care nu are ogoare sterpe. Din suprafaţa totală a judeţului (130.900 ha), fâneţele naturale ocupă 4.855 ha, cu o producţie de 89.817  chint. (prod. medie la ha 18,5 chint.).


Păşunile ocupă 8.406 ha.


Pădurile ocupă  22.431 ha.


Livezile de pruni ocupă 367 ha.


Alţi pomi fructiferi ocupă 564 ha.


Caracteristică : În privinţa producţie la hectar a cânepii şi a inului (fuior) judeţul Suceava este în fruntea judeţelor ţării.


Creşterea animalelor. În judeţul S. se găseau în anul 1935 :
Cai 15.009, boi 29.633, oi 48.865, capre 365, porci 23.822, stupi sistematici 2.384, stupi primitivi 727.
 

Industrie.


2 mori sistematice la Suceava, 1 fabrică de zahăr la Iţcani, 1 de mezeluri şi conserve  la Burdujeni, 1 de mezeluri la Suceava, 3 de spirt la Comăneşti, Mărăţei, Teodoreşti,  1 de bere la Solca,  1 de culori de pământ la Suceava, 1 de amidon şi dextrină la Stupca, 1 uzină de creozotat traverse C.F.R. la Aron Pumnul, 5 fabrici de tăbăcărie, 9 de cherestea, 2 de cuie de lemn la Iţcani şi o mină de sare la Cacica.


Cariere de  nisip la Burdujeni, de pietriş la Burdujeni, Iţcani şi Silistra, piatră calcară pentru construcţii la Burdujeni, gips la Prelipca, piatră calcară pentru fabricarea varului la Prelipca.
 

Credit si cooperatie. În cuprinsul judeţului funcţionează 2 bănci (societăţi anonime).

Cooperative de credit (bănci populare) 33, cu 3.644 membri şi cu un capital social vărsat de 5.298.595 lei.
 

Coperative de producţie diversă 2, cu 294 membri şi cu un capital social vărsat de 390.595 lei.


Cooperative forestiere 1, cu 127 membri şi cu un capital social vărsat de 244.283 lei.


Cooperative de consum 8, cu 586 membri şi cu un capital social vărsat de 1.312.319 lei.
 

Comert. Comerţul, mai mult local, constă în schimbul între produsele câmpiei (cereale, fructe, produse animale, etc.) şi cele ale regiunii muntoase (lemn de construcţie şi de foc, etc.).
 

Drumuri. Judeţul S. este străbătut de o reţea totală de drumuri  în lungime de  497 km 795 m, împărţită astfel :
 

Drumuri naţionale 104 km 795 m, din care 105 km 326 m (pietruiţi) sunt  întreţinuţi de Direcţiunea Generală a Drumurilor.


Drumuri judeţene 226 km 654 m, în întegime sub administraţia judeţului şi  din care 218 km 951 m sunt pietruiţi.


Drumuri comunale 166  km 046 m.


Lungimea podurilor este de 2.348,10 metri repartizată astfel : poduri naţionale 823,85 m, judeţene 1.111,35 m şi comunale 412,90 m.


Prin judeţ trec 4 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

• Vârful Câmpului – Suceava - Câmpulung

• Fălticeni - Solca - Storojineţ

• Suceava – Siret - Cernăuţi

• Suceava - Botoşani


Cale ferată. Judeţul Suceava este străbătut de o reţea totală de cale ferată de 55  km din care 24 linii principale simple  şi 31 km  linii secundare simple.
 

Itinerarii principale: Rapide şi accelerate:  Bucureşti – Cernăuţi - Grigore Ghica Vodă  (Varşova – Berlin – Praga – Moscova)


Accelerate : Dărmăneşti – Vatra Dornei


Staţii importante. Dărmăneşti, Suceava, Burdujeni, Aron Pumnul. 


Poştă, telegraf, telefon. 9 oficii P.T.T. de stat, 5 oficii autorizate, 1 agenţie specială (Burdujeni-Târg).
 

13 oficii telefonice.
 

Statiuni climatice, balneare, turism.

Solca, staţiune climaticăaşezată la aproximativ 500 m altitudine, adăpostită la nord de munţi împăduriţi. Climat subaplin, aer ozonizat. Staţiune frecventată de predispuşi la tuberculoză, anemici, debili. Băi indicate în anemii, reumatisme, boli de femei, boli nervoase. Stabiliment de hidroterapie, Sanatoriu al Asigurărilor Sociale. Medic, farmacie. Oficiu P.T.T., 5 hoteluri, numeroase vile, restaurante.


La 12 km gara Cacica.


Excursii şi plimbări în împrejurimi.


De vizitat mânăstirea Dragomirna şi bisericile vechi de la Suceava, Părhăuţi, etc.

Culturasus

Ştiinţă de carte. După datele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului, de la 7 ani în sus, este de 96.849 locuitori, din care 66,8% sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 73,1% bărbaţi ştiutori de carte şi 60,9% femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie, în procente, este următoarea :

 

 

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0
•  Extrascolara 1,6 0,8
•  Primara 74,2 94,0
•  Secundara 17,2 3,7
•  Profesionala 3,5 1,1
•  Universitara 3,1 0,3
•  Alte scoli superioare 0,4 0,1


Învăţământ. Populaţia şcolară a judeţului S. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de  31.490 locuitori (2.258 mediu urban şi 29.232 mediu rural).
 

Şcoli secundare. 1 liceu de băieţi, 1 liceu de fete, 1 gimnaziu comercial de băieţi, 1 gimnaziu de fete, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 1 şcoală inferioară de agricultură şi 1 gimnaziu profesional de fete, toate în oraşul Suceava.


Şcoli primare 84, din care 80 rurale şi 4 urbane (83 şcoli de stat şi 1 confesională), cu un număr total de 21.045 elevi (1.506 mediu urban şi 19.539 mediu rural) şi cu 395 învăţători şi alt personal didactic  (situaţia din 1934).


Grădini de copii 5, din care 3 rurale şi 2 urbane,  cu un număr total de 335 copii (240 mediu urban şi 95 mediu rural) şi cu 6 conducătoare (situaţia din 1934).


Instituţii culturale. Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are cămine culturale în  Solca, Arbore, Bosancea, Com[neşti, Danila, Luizii-Humorului, Părhăuţi, Slobozia-Pruncului şi Soloneţ.


Casa Şcoalelor şi a culturii poporului întreţine în judeţul Suceava 53 cămine culturale, 3 societăţi muzicale şi 12 biblioteci, adică un total de 68 organizaţi culturale dintre care 32 au personalitate juridică.
 

Societatea « Arcaşul » are organizaţii în : Părhăuţi, Stupca, Ilişeşti, Pătrăuţi-pe-Suceava, Bosancea, Pârteştii-de-Jis, Mihoveni, Răuseni, Arbore, Buninţi şi Bălăceana.


Instituţii culturale în oraşul Suceava : Muzeul oraşului, Casa naţională (cu bibliotecă), Liga Culturală, Ateneul Român, Soc. « Şcoala Română », Reniunea învăţătorimii române, Soc. clerului « Mitropolitul Silvestru », Soc. creştină germană poporală, Cercul militar, Clubul intelectualilor, Clubul român, Însoţirea orăşenilor români, Asociaţia culturală a meseriaşilor,  Soc. « Unirea Româncuţelor », Soc. corală şi muzicală «Ciprian Porumbescu », câteva societăţi culturale evreieşti, 1 club  de tir, 1 club de vânătoare, 5 asociaţii sportive, 2 cinematografe.


În oraşul Solca : Soc. culturală « Clubul român », Soc. Culturală “Sentinela poporului”, Liga poporală  catolică germană, 1 club de vânătoare.

Religiesus

Confesiuni. După rezultatele  provizorii ale recensământului din 1930, din totalul locuitorilor judeţului 80,0%  sunt ortodocşi şi 1,3% sunt greco-catolici. Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.


Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. În judeţ sunt 67 biserici ortodoxe, 1 biserică greco-catolică, 11 biserici romano-catolice, 5 evanghelice, 4 armeano-ortodoxe, 1 lipoveană şi  8  sinagogi.
 

Mânăstirile ortodoxe « Sf. Ion Nou » la Suceava şi « Dragomirna ».
 

Mânăstirile armeneşti « Hadehgadar » şi « Zamca », ambele la Suceava.
 

Instituţii bisericeşti.  2 protopopiate ortodoxe la Arbore şi Suceava. Judeţul se află în jurisdicţia  Arhiepiscopiei ortodoxe  a Cernăuţilor  (Mitropolia Bucovinei).

Administraţiesus

Organizare administrativă. Capitala judeţului  este oraşul Suceava. Judeţul are 2 oraşe (Suceava şi Solca) şi 68 sate, împărţite astfel:
 

•  Plasa Arbore                                     15  sate

•  Plasa Bosancea                                 36 sate

•  Plasa Ilişeşti                                      17 sate


Organizare judecătorească. Un tribunal la Suceava  cu 1 secţiune, 10
Magistraţi, 1 prim-procuror şi 1 procuror în circumscripţia Curţii de Apel din Cernăuţi.
 

2 judecătorii la Suceava şi Solca cu un  total de 8 magistraţi.


Organizare sanitară. Spitale de stat în Suceava şi Burdujeni.


Dispensare de stat în Solca, Ilişeşti, Măzănăeşi, Bosancea, Dărmăneşti, Cacica.


Sanatoriul particular « Dr. Silvestru Strugariu », Dispensarul Casei Asigurărilor Sociale şi dispensarul Soc. « Principele Mircea » la Suceava.


1 dispensar particular în comuna Pojorâta.


Serviciul sanitar al judeţului şi serviciile sanitare ale oraşeor Solca şi Suceava.


Asistenţă şi prevedere socială. Casa  Asigurărilor Sociale din Rădăuţi  are oficiu la Suceava  şi servicii medicale la Suceava, Solca, Iţcani şi Cacica, cu un total de 4 medici.


În oraşul Suceava mai activează : Soc. « Crucea Roşie », Soc. « Principele Mircea », Soc. « Doamnele Române », Soc. creştină pentru sprijinirea bolnavilor, Asociaţia pentru sprijinirea comercianţilor şi meseriaşilor bolnavi, Soc. « Unirea Româncuţelor », Soc. « Însoţirea orăşenilor », Soc. de cumpătare « Trezvia », Soc. de ajutor a meseriaşilor  şi 3 societăţi evreieşti de asistenţa bolnavilor.


Societatea de binefacere şi ajutor din Burdujeni.


Asociaţia pentru protecţia animalelor din Suceava şi Societatea de asigurare contra mortalităţii animalelor « Unirea » din Bosancea.

Principalele aşezărisus

  • Suceava. Capitala judeţului (vezi Monografiile oraşelor reşedinţă).
     

Solca, comună urbană situată la 46 km de reşedinţa judeţului, 76 km de Cernăuţi  şi la 468 km de Bucureşti.
 

Staţiune balneo-climatică.
 

Staţia c.f. cea mai apropiată, Cacica ( la 12 km) pe linia Dărmăneşti- Vatra-Dornei.


Are o biserciă zidită la 1630.


Are 2.990 locuitori.


Comerţ redus cu produse animale.


1 fabrică de bere, 3 fabrici de cherestea, câteva ateliere de tâmplărie, curelărie, etc..


Banca Populară « Ajutorul », Banca germană « Reifeisenkasse ».


2 şcoli primare şi 1 grădină de copii.


Căminul cultural al Fundaţiei Regale « Principele Carol », Soc. culturală « Clubul Român », Soc. culturală « Sentinela Poporului », Liga Poporală  germană şi un club de vânătoare.


1 biserică ortodoxă, 1 biserică romano-catolică, 1  sinagogă.


Primărie, Judecătorie de ocol, Percepţie fiscală, Serv. sanitar, Serv. veterinar, Ocol silvic, Poliţie, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.


1 dispensar de stat, o organizaţie medicală a Casei Asigurărilor Sociale.

Fotografiisus

Nu există fotografii pentru moment.