Judeţul Târnava Mare

Judeţul Târnava Mare
2070___media.jpg

Mediaş

2072___media.jpg

Stradă în Mediaş

2225___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_10.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

Geografiesus

Harta județului

Aşezare: Judeţul T-M. este aşezat în mijlocul Transilvaniei, pe apa cu acelaşi nume, şi este străbătut de marele drum internaţional care vine dinspre Europa centrală şi trece către Marea Neagră.


Suprafaţa: 2.836 km²


Înfăţişarea pământului. Relieful e un podiş cu spinarea netedă sau uşor ondulată de obârşiile văilor bătrâne. El se ridică în S. judeţului la peste 700 m şi scade către V şi către N.  Valea foarte largă, cu terase evidente a Târnavei-Mari, taie un culoar de direcţie E-V, prin massa podişului, iar numeroşii afluenţi, de obicei scurţi ai acesteia, i-au fragmentat marginile în tot atâtea picioare de deal. Astfel, schematic, relieful acestui ţinut  se reduce  la două culmi paralele, pe dreapta şi pe stânga Târnavei-Mari, desfăcute spre valea acesteia în culmi scurte, orientate aproape perpendicular pe axa văii principale.
 

Climă şi ape.  Clima este, ca în întreg Ardealul, aspră şi destul de umedă. Apele principale sunt Târnava –Mare şi cursul superior al Râului Părului.
 

Vegetaţie: Culmile dealurilor înalte şi spinarea podişului sunt acoperite  de întinse făgeturi, care formează  esenţa principală a judeţului. În partea sudică însă, pe povârnişurile expuse către S, predomină stejarul. Ca pretutindeni, văile şi terasele inferioare sunt în cea mai mare parte despădurite.
 

Bogăţii minerale: Judeţul T.-M. face parte din aria gazului metan, care se întinde aproape peste tot în basinul Transilvaniei. El se şi extrage în partea vestică a judeţului.

Istoriesus

Vechime şi dezvoltare istorică. Judeţul T.-M.  a luat fiinţă ca ţinut administrativ la 1877, de la unirea vechilor « scaune » săseşti de la Cohalm, Mediaş, Sighişoara şi Ciuncul-Mare. Sunt, se pare, primele aşezări ale saşilor din Transilvania.
 

Tradiţia pune construcţia cetăţilor lor – care le imprimă şi azi un puternic caracter medieval - în sec XII sau XIII.


În tot cazul, la 1323, regele Carol Robert asaltează cetatea de la Rupea –Cohalm - refugiu al Saşilor care nu voiau să-l recunoască principe al Transilvaniei.


Sighişoara, capitala judeţului, dezvoltată în umbra puternicelor ziduri ale cetăţii, a fost, în sec XV, centrul « universităţii » saxone.


Aici a stat între 1431-1435 spre a se ridica pe scaun, Vlad Dracul, investit în 1431 de împăratul Sigismund ca domn al Ţării Româneşti.


Aici, la Sighişoara, unde se aşezase cu obligaţia de a apăra marginea dinspre Ţara Românească – Vlad Dracul a bătut monede pe care le-a impus în Braşov şi Sibiu – regiune a sezeranităţii sale.


La Mediaş, în ianuarie 1919 poporul săsesc a declarat solemn adeziunea sa la marele act al Unirii.


Monumente istorice. Cetatea Sighişoarei, a cărei construcţie datează probabil din sec XIII. Zidurile sale au o lungime de 930 m. Turnul Porţii sau al Orologiului – cel mai înalt turn al cetăţii -  Turnul Giuvaergiilor, Turnul Fumarilor, ruinele triplei centuri de ziduri, impun şi azi Sighişoarei un pronunţat caracter medieval, de « Nürnberg saxon », aşa cum s-a spus.
 

Biserica evanghelico-luterană din cuprinsul cetăţii Sighişoara, frumoasă, înaltă, artitectură gotică din sec XIV. Frescele primitive se pot descoperi uşor sub straturile de var alb al pereţilor.


Biserica ortodoxă din Sighişoara, înălţată în 1796.

 


Cetatea din Rupea - Cohalm, construită de Saşi în sec. XIII, compusă din trei zone, cetatea de jos, de mijloc şi cea de sus, fiecare înconjurată de puternice ziduri.

 


Cetatea Mediaşului, cu puternice donjoane.


Biserica evanghelico-luterană din Mediaş, construcţie din 1640, pe locul unei biserici medievale.


Biserica cetate din Homorod cu ziduri de apărare construită de către saxoni în sec XV.


Biserica cetate din Biertan, construită în 1514-1524.


Biserica cetate din Vorumloc cu ziduri de apărare, construită la începutul sec XVI.


Biserica cetate din Meşindorf, cu ziduri de apărare, construită la sfârşitul sec XV.

Populaţiesus

Starea populaţiei . După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, judeţul T.-M.  numără 148.798 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel:
 

a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative Numarul locuitorilor
  Total Barbati Femei
Total judet 148.798 73.221 75.577
Total urban 28.645 13.846 14.799
1. Orasul Sighisoara 13.096 6.104 6.992
2. Orasul Medias 15.549 7.742 7.807
Total rural 120.153 59.375 60.778
1. Plasa Agnita 24.415 12.137 12.278
2. Plasa Medias 36.024 17.825 18.199
3. Plasa Rupea 30.611 15.147 15.464
4. Plasa Sighisoara 29.103 14.266 14.837


b) Pe grupe de vârsta:
 

Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori
Toate vârstele 148.798 30 - 49 de ani 33.741
0 - 9 ani 38.001 50 - 69 de ani 20.456
10 - 29 ani 50.038 70 de ani si peste 5.904
    Vârsta nedeclarata 658


Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul T.-M. conform  cifrelor publicate în Buletinul Demografic al Românei în perioada 1931-1936 sunt următoarele :
 

Anual Cifra probabila a populatieii judetului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute Proportii la 1.000 locuitori
    Nascuti vii Morti Excedent natural Nascuti vii Morti Excedent natural
1930- 1935
(medie anuala)
- 4.028 2.607 1.421 27,4 17,7 9,7
1931 149.608 4.233 2.612 1.621 28,3 17,5 10,8
1932 150.983 4.172 2.753 1.419 27,6 18,2 9,4
1933 125.510 4.038 2.384 1.654 26,5 15,6 10,9
1934 153.972 3.784 2.639 1.145 24,6 17,1 7,5
1935 155.073 3.915 2.648 1.267 25,2 17,1 8,1
1936 156.528 4.059 2.582 1.477 25,9 16,5 9,4


La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului T.-M. a fost de 158.002 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume 148.798 locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 9.204 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, adică o creştere de 6,2 %.

Înfăţişare socialăsus

Saşii au fost aduşi aici de către regii Ungariei, dându-li-se rolul de grăniceri, şi un însemnat număr de privilegii. Noii veniţi au ocupat partea de  miazăzi a Ardealului, întinzându-se de la Orăştie până la Baraolt.  Cu timpul, Saşii au cuprins apoi toată valea Târnavei-Mari, trecând sub forma de sate izolate până în bazinul Târnavei-Mici.
 

De la noi au împrumutat noii veniţi  atâtea din formele de viaţă şi de organizare politică.  Dovada vechimii noastre şi a stăpânirii pământului dintre Târnave,  înainte de Unguri şi de Saşi, este însăşi denumirea acestor ape. Vechiul nume românesc Târnava (de la târn = mărăcine) a fost tradus de Unguri în Kükülö iar Saşii l-au transformat în Kokel.


Noii grăniceri aşezaţi aici de regalitatea ungurească erau datori, în schimbul privilegiilor primite, să apere hotarele ţării, să-i dea regelui, în caz de război înăuntrul ţării 500 de ostaşi, iar când ar avea de luptat peste hotare, şi armata era condusă de  rege, numărul rămânea acelaşi.  Când însă în fruntea oştirilor se afla doar un trimis al regelui, cifra soldaţilor saşi era de numai 100. Un fapt nu poate fi trecut cu vederea, anume :  În ce priveşte conducerea satului şi ţinutului,  Saşii primesc organizaţia locală a populaţiei autohtone româneşti. Gherebul lor are atribuţiile cnezilor români, nu ale grafului german, iar împărţirea teritoriului săsesc în scaune de judecată (Stühle) nu se întâlneşte nicăieri la germanii din Apus. Ea e o instituţie a scaunelor de juzi sau de judeci ale Românilor.


Elementul unguresc pe teritoriul judeţului s-a coborât dinspre Harghita, urmând cursul Târnavei-Mari. Aceste infiltrări de populaţie lămuresc aspectul etnic al judeţului, ca şi atâtea din formele de viaţă rurală, economică, industrială şi comercială.


Satul românesc pe teritoriul judeţului păstrează aceleaşi străvechi forme şi aspect, întâlnite peste tot întinsul podişului ardelean, în văile Târnavelor şi a Mureşului.  Traiul în apropiere de Unguri şi mai ales de Saşi a schimbat ici-colo anumite variante ale satului românesc.


Ţăranul nostru şi-a însuşit  modul de construcţie a locuinţei, alinierea străzilor, plantaţiile din lungul drumului, fântânile din mijlocul satului, largi jghiaburi pentru adăpatul animalelor, după chipul satelor săseşti.


Casa românească este peste tot aceeaşi, cu tindă, cameră de locuit şi cămară. Materialul întrebuinţat era lemnul, nuielele bulgărite, şi paiele pentru acoperiş. Azi predomină ţigla şi cărămida.  Casa ţărănească din judeţ este generalizată peste tot cuprinsul Ardealului locuit de Români, cu mici variante.  Ea pare să fi fost străvechea formă de adăpost a neamului nostru, păstrată cu atâtea din aspectele ei multiseculare până azi. Tinda e locuinţa de vară a ţăranului.

Gospodăriile româneşti au fost puternic influenţate în multe părţi de satul săsesc.  Au luat şi satele noastre obiceiul de a-şi aşeza casele  în linia uliţei cu frontul spre stradă cu inscripţii vestind numele propietarului şi anul clădirii, cu ferestrele largi şi cu porţi multe.


Satul săsesc pe teritoriul judeţului prezintă aspectul aşezărilor rurale compacte, evoluând unele din ele spre faza de târg. Caracteristicile şi înfăţişarea satului săsesc sunt legate de originea locuitorilor din Apusul Europei, apoi de condiţiile istorice în care au fost aşezaţi în mijlocul Românilor din Ardeal. Colonizaţi în calitate de « hospites » au primit de la regalitatea ungurească  terenurile agricole cele mai bune, fiind consideraţi ca o populaţie liberă, scutită de sarcini şi de obligaţii fiscale.  Aceste consideraţii au determinat  dezvoltarea în mijlocul Saşilor a unei agriculturi model şi pe de altă parte aici  nu a putut lua fiinţă în evul mediu marea proprietate, fiecare îşi păstra proprietatea lui neschimbată, nu s-a putut crea o clasă de mari latifundiari.


Pentru nevoile comunităţii satului, pe lângă proprietatea individuală, aşezările săseşti şi-au creat aşa-zisa proprietate publică, mai ales atunci când era vorba despre păşune şi pădure. Ţăranul sas a găsit timp de secole în această proprietate publică o puternică rezervă, care l-a ajutat în creşterea raţională a animalelor şi la introducerea raselor alese [de] bovine din Ardeal.


Acest trecut istoric, împreună cu raporturile dintre proprietatea pământului săsesc  « Fundus regius » şi cea a altor naţionalităţi din Ardeal, lămureşte caracterul agricol al satelor săseşti, unde lucrarea pământului se face intensiv şi raţional.


Pe când în ţările din Apusul Europei în tot evul mediu  exista proprietatea mare stăpânită de regi şi de nobilime, cărora ţăranii erau datori să le lucreze gratuit, instituindu-se pentru ei sistemul iobăgiei, pe atunci în Ardeal, pe pământul Saşilor s-a dezvoltat o ţărănime liberă, în mijlocul căreia nu existau stăpâni şi nobili.


Satul săsesc a format o comunitate bisericească şi administrativă solidă. Separatismul şi conservatorismul acestui neam a creat aspectul satului şi al casei săseşti. Aici, casele sunt aşezate perpendicular, în lungul “uliţei mari”, în dreapta şi în stânga ei. În mijloc s-a construit biserica, şcoala şi alte edificii publice. Intravilanele au aproape toate aceeaşi întindere. Cu timpul, înmulţindu-se populaţia, în continuare, uliţei mari i s-a adăugat alta, apoi altele, paralele cu ea, “uliţa din dos.” Materialul de construcţie folosit de Saşi a fost veacuri întregi lemnul şi pământul. Odată cu veacul XVII s-a introdus mai mult cărămida, folosită până şi la grajduri, şuri şi coteţe, zidul din faţa casei, etc.


O caracteristică impresionantă a satului este biserica, împrejmuită cu ziduri şi contraforturi puternice, aşa numitul « burg al bisericii ». Aceste întărituri au adopostit în mijlocul lor populaţia  satului în vremuri de restrişte, atunci când era atacată de Cumani, Tătari sau de Turci, ori de oştirile Moldovene şi Muntene, intrate în Ardeal pentru a păzi posesiunile domnilor noştri din această provincie, ori pentru a pedepsi pe nesupuşii Saşi sau Unguri.


Îndeletnicirile populaţiei sunt agricultura, viticultura şi creşterea raţională a animalelor.


Târgurile de la Mediaş sunt vestite, o pereche de animale îngrăşate ori de reproducţie treceau peste suma de 100.000.


Podgoriile din lungul Târnavei –Mari încep de la Blaj, Românii luându-se la întrecere cu Saşii în plantarea şi cultivarea viţei de vie.


Spriritul de gospogărie şi tovărăşie al Saşilor i-au îndemant la o organizare cât mai raţională a agriculturii şi pentru valorificarea cerealelor în condiţii cât mai favorabile s-a înjghebat « Asociaţia agricolă săsească ardeleană ». Tineretul săsesc, ca să poată lua ştire despre toate inovaţiile şi metodele de lucru în acest ram de activitate, a fost chemat să asculte cursurile şcolii de agricultură de la Mediaş, unde băieţii şi fetele satelor primesc o temeinică învăţătură teoretică şi practică. Alături de aceştia şi Românii cultivă plante industriale,  nutreţ şi oleaginoase, folosind seminţe selecţionate, care dau o producţie superioară calitativ dar şi cantitativ.


Portul popular din judeţ variază puţin faţă de cel al Românilor dintre Mureş şi Târnave. Bărbaţii poată cămăşi, cioareci, şerpar, pălărie de păr cu borduri mici şi peste pieptar o haină de lână în timpul iernii, iar în unele locuri cojocul. Capul femeilor este învelit cu o maramă, ìa cusută cu alesături, şorţul şi catrinţa au fost înlocuite tot mai mult cu rochia de stofă furnizată de fabrică.
Fabrica, cu produsele ei ieftine şi multe au biruit aproape peste tot ţesăturile realizate cu atâta migală în casă de femeia română. Acelaşi fenomen se abservă şi la Saşi, aproape întreaga lor îmbrăcăminte e confecţionată numai din produsele fabricilor textile. Cât de ales era vechiul port săsesc de sărbătoare ! Bărbaţii purtau pălărie, cămaşă albă scoasă peste pantaloni, cu mijlocul încins cu şerpar. Pantalonii erau strânşi pe picior, încălţat întotdeauna cu cizme. Peste cămaşă purta o vestă sau haină. Haina de podoabă sărbătorească din timpul verii era apoi « dolmanul », o zeghe de lână, închisă, tăiată pe corp şi împodobită la guler şi mâneci cu benzi roşii. Iarna, la biserică, se purta blana, cusută cu multe broderii. Altă haină bărăbătească era cojocul îmblănit şi închenărat la guler şi la marginea de jur împrejur  cu blană neagră.


Femeile poartă capul acoperit, corpul învelit cu rochia de stofă, mai bogat împodobită sau mai simplă, după ziua de lucru sau de sărbătoare, şi după bunăstarea materială a gospodinei. Mai demult femeile purtau şi zeghea. Tinerele fete confirmate purtau de cap un potcap de catifea, de care atârnau panglici de diferite culori. Peste rochia încreţită se mai purta câte un pieptar albastru sau roşu. Portul acesta se întâlneşte tot mai rar astăzi, fiind înlocuit cu îmbrăcămintea confecţionată după moda orăşenească.


Portul populaţiei din satele ungureşti este influenţat de cel al Secuilor din preajma Architei, fără să prezinte un aspect deosebit.


Capitala judeţului, Sighişoara, este unul din cele mai vechi burguri ale Saşilor din Ardeal. Vechiul loc de reşedinţă al scaunului cu acelaşi nume, a avut un mare rol în dezvoltarea economică şi comercială a satelor din jur. Meseriaşii şi industriaşii erau organizaţi în bresle, unde elementul românesc nu a putut niciodată pătrunde. Chiar faţă de tendinţele de deznaţionalizare şi de infiltrare  ungurească, manifestate în a doua jumătate a veacului XIX. Saşii din Sighişoara au manifestat o atitudine de rigid exclusivism.


Populaţia  judeţului a trecut după război prin mari prefaceri sociale. Reforma agrară a pus pe ţăranul nostru pe acelaşi picior, de egaliate, cu ţăranul sas şi ungur, în ceea ce priveşte stăpânirea  micii propiretăţi. Activitatea ecomonică dezvoltată de aceste minorităţi, agricultura intensivă, creşterea  raţională a animalelor domestice a slujit de pildă vie  şi neamului nostru, care s-a dovedit aproape ca şi sasul şi ungurul, după ce s-a văzut împroprietărit.


Învăţământul teoretic şi practic românesc a început să dea roadele mult aşteptate. Citadelele conservatorismului economic săsesc  au fost asaltate şi de elementul românesc, care a început a pătrunde între zidurile lor. E adevărat, începuturile sunt încă modeste, totuşi, micii industriaşi, meseriaşii şi negustorii români păşesc cu îndrăzneală în lupta pentru stăpânirea oraşelor.

Economiasus

Judeţul T.-M.   excelează în creşterea bovinelor de rasă pură (Simenhal). Acestea, din cauza condiţiilor geografice s-au aclimatizat complet, constituind cel mai însemnat izvor de venit al locuitorilor.
 

Viticultura se practică intens. Aici se produc vinuri de calitate superioară, cunoscute sub numele de « vinuri de Târnave ».
 

Industria a luat o mare dezvoltare, graţie gazului metan, care alimentează întreprinderile industriale din Mediaş şi Sighişoara.
 

Agricultura. Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 283.600 ha.


Suprafaţa arabilă este de 90.558 ha, adică 31,93 % din suprafaţa judeţului şi 0,3  % din suprafaţa totală a ţării.


Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 1.278 ha, adică 1,41 %, iar mica proprietate 89.280 ha, adică 98,59 %.


Din totalul suprafeţei arabile, cerealele ocupă 60.757 ha, astfel repartizate:


Porumbul ocupă 27.375 ha cu o producţie de 443.310 chintale (prod. medie 16,2 chint la ha).


Grâul ocupă 19.719 ha cu o producţie de 217.369 chint. ( prod. medie la ha 11 chint.).


Ovăzul ocupă 9.283 ha cu o producţie de 106.909 chint., (adică o producţie medie la ha de 11,5 chint.).


Orzul ocupă 3.975 ha, cu o producţie de 51.967 chintale (prod. media la ha 13,1 chint.).


Secara  ocupă 411 ha. iar meiul 11 ha.


Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 12.625 ha. Din această suprafaţă trifoiul  ocupă 6.167 ha, cu o producţie de 259.729 chint. fân şi 1.000 chint. sămânţă. Lucerna  ocupă 2.353 ha, cu o producţie de 113.686 chint. (media la ha 48,3 chint).  Rădăcinile de nutreţ ocupă 1.169 ha cu o producţie de 240.973 chintale.


Plantele alimentare ocupă 5.286 ha.  Din această suprafaţă cartofii ocupă 4.372 ha, cu o producţie de 620.421 chintale.


Fasolea printre porumb dă o producţie de 20.459 chin, iar dovlecii printre porumb  dau o producţie de 202.460 chintale.


Plantele industriale ocupă 951 ha. Din această suprafaţă  cânepa  ocupă 606 ha, cu o producţie de 3.527 chint. fuior şi 2.661 chint. sămânţă. Sfecla de zahăr ocupă 220 ha, cu o producţie de 44.981 chint.


Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (283.600 ha) ogoarele sterpe ocupă 10.939 ha.
 

Fâneţele naturale ocupă 39.745 ha cu o producţie de 1.192.350 chint (media la ha 30 chint).


Păşunile ocupă 43.800 ha.


Pădurile ocupă  93.635 ha.


Livezile  de pruni ocupă 576 ha.


Pomii fructiferi ocupă 1.439 ha.


Viţa de vie ocupă 2.715 ha, din care viile pe rod 1.762 ha cu o producţie de 86.546 hl.


Creşterea animalelor. În judeţul T.-M. se aflau în 1935 :

13.235 cai, 38.785 boi, 14.205 bivoli, 43.687 oi, 1.799 capre, 32.925 porci, 2.103 stupi sistematici şi 4.437 stupi primitivi.


Se remarcă, la acest capitol, marele număr de bivoli, reprezentând un procent ridicat al acestor animale faţă de alte judeţe.
 

Industrie. Alimentară : 4 mori sistematice (2 Sighişoara şi 2 la Agnita), 1 fabrică de pâine (Sighişoara), 3 de salam şi de mezeluri (2 la Mediaş şi 1 la Agnita), 2 de brânzeturi şi de unt ( Daneş şi Aţel), 3 de spirt (Sighişoara, Agnita şi Hoghiz),  1 de oteţ la Sighişoara ; Textilă : 2 fabrici de postav ( Sighişoara şi Mediaş), 12 de ţesătorie şi tricotaje de mătase, bumbac şi lână (Sighişoara, Mediaş şi Agnita), 2 de basmale şi broboade (Sighişoara şi Rupea), 1 de pânzeturi la Sighişoara,  1 de articole de înmormântare şi perdele (Mediaş) ; Metalurgică : 1 fabrică de piese şi scule pentru sondaj şi diferite articole din fier, 1 de şuruburi, 1 de cărucioare şi jucării, 1 de modelat şi emailat vase (toate la Mediaş) şi 1 atelier mecanic şi turnătorie (Sighişoara) ; Pielăriei : 7 fabrici de pielărie, talpă, curele (Sighişoara, Mediaş, Agnita), 1 de bocanci la Agnita,  1 blănărie la Mediaş ; Lemnului : 4 fabrici de cherestea (Sighişoara, Homorod şi Şaroşul), 1 articole de strungărie (Mediaş) 1 de ambalaje (Mediaş), 1 de ustensile de menaj (Mediaş), 3 de mobile (Mediaş), 1 de butoaie (Mediaş), 4 mari ateliere de tâmplărie (Rupea, Sighişoara, Agnita) ; Alte industrii : 1 de negru de fum (Copşa Mică), 4 de cărămizi şi ţigle (Sighişoara, Dâmbău, Rocoşul de Jos), 2 de piatră măcinată (Rocoşul de Jos), de var, de pensule, de sticlărie, de ceramică, de nasturi (toate la Mediaş) şi 1 exploatare de gaz metan (Copşa Mică), Cariere de bazalt la Rocoşul de Jos, Bogata Olteană şi Fântâna.
 

Comert. Comerţul este în mare floare, graţie centrelor industriale.
Mediaşul este renumit pentru târgurile sale de animale din rasa Simenthal ; Agnita pri comerţul de pielărie şi ghete, Rupea cu târgurile de cai.
 

Drumuri. Judeţul T.-M. este străbătut de o reţea totală de drumuri de 1.352 km 226 m, repartizată astfel :


Drumuri naţionale 170 km 306 m  din care 160 km 749 m (pietruiţi şi pavaţi) sunt întreţinuţi de Direcţia Generală a Drumurilor, iar restul 9 km 557m fiind întreţinuţi de comunele urbane.


Drumuri judeţene 295 km 706 m, din care 288 km  176 m (pietruiţi şi pavaţi în întregime), sunt întreţinuţi de Administraţia judeţului, iar 7 km 530 m sunt întreţinuţi de comunele urbane.


Drumuri comunale 886 km 214 m.


Lungimea podurilor  este de 7.478,12 metri.


Prin judeţ trec 3  drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

1. Odorhei – Sighisoara – Sibiu (Sighisoara –Medias =36 km)

2. Brasov – Sighisoara – Târgu -Mures

3. Teius – Copsa- Mica


Cale ferată. Judeţul T.-M. este străbătut  de o reţea totală de cale ferată de 222 km, din care 158 km linii principale simple şi 64 km linii înguste simple.


Itinerarii principale : Exprese : Bucureşti – Arad – Decebal şi Oradea – Episopia Bihorului (Budapesta – Viena – Paris)


Rapide : Bucureşti – Arad – Decebal  (Budapesta – Viena – Paris)


Accelerate : Bucureşti – Oradea- Halmeu (Praga) ; Bucureşti -Arad.


Staţii importante : Sighişoara, Copşa-Mică, Mediaş, Vânători, Agnita.
 

Statiuni climatice, balneare, turism.

Rupea, staţiune balneară situată în plin munte, la 450 m altitudine. Are clorurosodice sulfuroase.
Captaţiuni simple. Indicaţiuni : scrofuloză, leziuni osoase cronice, reumatisme, boli de femei, mielite, paralizie, tabes .


Instalaţiuni modeste pentru băi calde.


Anotimp : Mai - Septemvrie. Gară locală pe linia principală Bucureşti – Sighişoara - Oradea. Hotel, vile locuinţe. Restaurante. Doctor, Oficiu P.T.T. Plimbări cu autobuzul în staţiunile balneare Biborţeni, Craiu, Lobogo, Vlăhiţa.


Honterus. Staţiune balneară de interes local, aşezată în imediata apropiere de Rupea.


Sighişoara, staţiune climatică  şi de vilegiatură, foarte bine aşezată, între dealuri împădurite, la peste 600 m înălţime, ferită de curenţi şi având o climă plăcută.
 

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)
 

Calea ferată îngustă Sibiu-Agnita (-Sighișoara) este o cale ferată cu ecartament de 760 mm care străbate Podișul Hârtibaciului pe teritoriul județului Sibiu, legând orașele Sibiu și Agnita, precum și comunitățile de pe traseu.

Până în anul 1965 calea ferată lega mai departe Agnita de Sighișoara, urcând dealul Apoldului pentru a lega Podișul Hârtibaciului de cel al Târnavelor, însă politica regimului comunist de dezvoltare a transportului rutier a dus la desfințarea acestei porțiuni, pentru a face loc noului drum județean pe versanții abrupți din apropierea Sighișoarei.

Calea ferată este clasată ca monument istoric, cu codurile SB-II-a-B-20923 în județul Sibiu (secțiunea Sibiu-Brădeni) și MS-II-a-B-20924 în județul Mureș (secțiunea Brădeni-Sighișoara). În dialectul săsesc trenul care circula pe linia respectivă era numit Wusch.

2212___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_10.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2213___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_9.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2214___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_8.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2215___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_7.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2216___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_6.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2217___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_5.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2218___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_4.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2219___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_3.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2220___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_2.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2221___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_1.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

Culturasus

Ştiinţă de carte. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului de la 7 ani în sus este de 121.422 locuitori din care 83,7 % sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 86,5 % bărbaţi ştiutori de carte şi 80,9 % femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie în procente este următoarea :
 

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0
•  Extrascolara 0,7 0,3
•  Primara 70,5 94,4
•  Secundara 19,6 3,3
•  Profesionala 5,8 1,4
•  Universitara 2,4 0,5
•  Alte scoli superioare 1,0 0,1


Învăţământ.  Populaţia şcolară a judeţului  T.-M. (între 5 şi 18 ani) a fost în 1934 de 31.973 locuitori ( 4.840 mediul urban şi 27.133 mediul rural)
 

Şcoli secundare : a) în Sighişoara. 1 liceu de băieţi, 1 liceu de fete, 1 liceu săsesc, 1 şcoală comercială mixtă germană, 1 şcoală normală de fete săsească şi 1 gimnaziu german de fete.


b) în Rupea : Şcoală de arte şi meserii.


Şcoli primare. 216 din care 199 rurale şi 17 urbane, cu un număr total de 24.546 elevi şi 528 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).


Grădini de copii 34 dintre care 26 rurale şi 8 urbane, (29 de Stat şi 5 confesionale), cu un număr total de 1.899 copii şi cu 34 conducătoare.


Institutii culturale. În judeţul T.-M. se relevă activitatea Asociaţiei « Astra » cu sediul în oraşul Sighişoara şi cu organizaţii locale în Agnita, Hendorf, Mediaş, Rupea şi Şeica-Mare.


Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are 3 cămine culturale.


Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului are în judeţ 164 cămine culturale, 28 societăţi muzicale şi 32 biblioteci, adică în total 224 organizaţii culturale, dintre care 24 au personalitate juridică.


Alte instituţii culturale : a) în Sighişoara : « Muzeul Altschässburg », Soc. Sf. Gheorghe, Soc. Pentru înfrumuseţarea oraşului,  Reuniunea femeilor ortodoxe-române,  Reuniunea femeilor greco-catolice române, Asociaţia fetelor române,  Reuniunea pentru cultura femeilor sase Casina Maghiară, 3 societăţi muzicale şi corale. b) în judeţ : Asociaţia tinerimei săseşti, Asociaţia fetelor sase, Asociaţia literară şi de diletanţi (maghiară) în Mediaş,  Reuniunea femeilor române, Reuniunea femeilor evanghelico-luterane,  Reuniunea femeilor romano-catolice şi Reuniunea femeilor reformate, Casinele română, gemană, maghiară, Corul tinerimii române, Corul maghiar, Reuniunea teatrală germană,  Reuniunea de muzică germană.


1 cinematograf la Sighişoara al Soc. « Astra », 1 cinematograf al bisericii evanghelico-luterane în Rupea, 1 cinematograf comunal în Mediaş, 1 cinematograf în Agnita.

Religiesus

Confesiuni. După rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei din 1930, din totalul locuitorilor judeţului 36,6 % sunt ortodocşi şi 10,4 % sunt greco-catolici. Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.


Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 94 de biserici ortodoxe, 34 biserici greco-catolice,  6 biserici romano-catolice, 86 evanghelico-luterane, 11 reformate, 6 unitariene, 5 case de rugăciune baptiste, 8 adventiste, 1 a creştinilor după Evanghelie şi  3 sinagogi.


Instituţii bisericeşti. 4 protopopiate ortodoxe, 1 protopopiat greco-catolic la Mediaş, 3 protopopiate evanghelico-luterane.


Judeţul T.-M. se află în  Eparhia ortodoxă a Arhiepiscopiei Albei-Iulii şi Sibiului (Mitropolia Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului), şi în Eparhia greco-catolică a Episcopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş.

Administraţiesus

Organizare administrativă. Capitala judeţului Târnava-Mare este Sighişoara. Judeţul are 2 oraşe (Sighişoara şi Mediaş) şi 109 sate împărţite astfel:
 

I. Plasa Agnita 22 sate.

II. Plasa Medias 16 sate.

III. Plasa Rupea 27 sate.

IV. Plasa Sighisoara 29 sate.

V. Plasa Seica-Mare 15 sate.


Organizare judecătorească : Un tribunal la Sighişoara cu o secţiune, 8 magistraţi şi 1 prim-procuror, 4 judecătorii la Sighişoara, Mediaş, Agnita şi Rupea.


Organizare sanitară.  Spitale de stat în Sighişoara, Mediaş şi Rupea, 2 sanatorii particulare.


10 dispensare de stat.


Serviciul sanitar al judeţului şi Serviciile sanitare ale oraşelor Sighişoara şi Mediaş.


Asistenţă şi prevedere socială.  Casa de Asigurări Sociale din Sighişoara are 1 oficiu la Mediaş  şi organizaţii medicale la Sighişoara, Mediaş, Agnita, Rupea şi Racoşul de Jos, cu un total de 16 medici şi 3 farmacişti.
 

În Sighişoara mai activează : Soc. « Crucea Roşie », Oficiul I.O.V., Soc. femeilor române, Soc. femeilor evanghelico-luterane şi Soc. femeilor maghiare catolice. Azilul de bătrâni.
 

În Mediaş : Soc. femeilor române, Soc. femeilor evanghelico-luterane. Azilul de bătrâni.

Principalele aşezărisus

  • Sighişoara, capitala judeţului

    Stema.  Pe scut albastru, o cetate de argint, cu 3 turnuri crenelate şi ferestrele negre. În
    poarta cetăţii, deschisă pe roşu, un leu de aur încoronat, ridicat în două labe, spre dreapta, rezemându-se pe o lance de aur. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu 5 turnuri. Este vechea stemă.
    Istorie
    Vechime şi desvoltare istorică. Oraşul S. este o veche aşezare săsească, ce apare documentar ca cetate puternică, încă de pe la 1282, sub denumirea de  « Schässburg ».
    Ludovic cel Mare, regele Ungariei, a ridicat-o la rangul de oraş liber în anul 1367. Ea a fost, încă din sec. XV, centrul «universităţii» saxone.
    Aci a stat între 1431-1435, aşteptând o întâmplare prielnică, spre a se ridica în scaun, Vlad Dracul, investit în 1431 de împăratul Sigismund ca domn al Ţării Româ-
    neşti.
    Aci, la Sighişoara, unde se aşezase cu obligaţia de a apăra marginea dinspre Ţara Românească, Vlad Dracul a bătut monede pe care le-a impus în Braşov şi Sibiu - regiune a suzeranităţii sale.
    Aci s-a realizat la 6 Februarie 1506 a treia uniune a naţiunilor privilegiate: Nobiles, Siculi et Saxones.
    La 1545, adunarea generală a „universităţii” saxone a acceptat, la Sighişoara, confesiunea dela Augsburg, - crezul dogmatic al luteranismului.
    La 1631, George Rakoczy I, acela care avea să lucreze la introducerea în biserică a limbii româneşti, a fost proclamat la Sighişoara voevod al Transilvaniei.
    Monumente istorice. Cetatea Sighişoarei, a cărei construcţie datează probabil din sec. XIII. Zidurile sale au o lungime de 930 m. Turnul Porţii sau al Orologiului, - cel mai
    înalt turn al Cetăţii, - Turnul Giuvaergiilor, Turnul Fumarilor, ruinele triplei centure de ziduri, impun şi azi Sighişoarei un pronunţat caracter medieval, de  “Nürnberg saxon” cum s-a şi spus.
    Biserica evanghelică luterană din cuprinsul cetăţii Sighişoarei, frumoasă şi înaltă arhitectură gotică din sec. XIV. Frescele primitive se pot descoperi uşor sub straturile de var alb ale păreţilor.
    Biserica ortodoxtă  din Sighişoara, înălţată în 1796.
    Populaţie
    Oraşul S. avea în 1930, după datele provizorii ale recensământului din acel an, 13.096 locuitori. Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1 Iulie 1937) este de 13.134 locuitori, indicând un spor natural de 338 locuitori în şase ani şi jumătate, adică o creştere de 2,6 %.
    Înfăţişare socială
    Să visezi că din fundul apelor mării îţi răsare înaintea ochilor o insulă de corali - pe care plânge lumina, ai sugera plastic imaginea Sighişoarei. Privind-o, ai într-adevăr iluzia că e o cetate pe apă. Zidurile cenuşii de pe care se despletesc în coroană, lungi viţe roşii, stradelele şerpuitoare, sveltele turnuri înflorite de dimineţile care alunecă pe pragurile de coloarea apei de seară, brâele aleelor verzi cari încing cimitirul şi vechiul burg medieval - atât de împăcaţi şi aproape unul de altul, pasul meditativ al umbrelor, -- toate amintesc de un joc de cristale marine, de pasul calm al apelor gânditoare.
    Oraş născut din nostalgia unui popor ce nu se simte acasă sub cerul ardelean şi se cere înapoi la mările Apusului, Sighişoara este expresia arhitectonică a sentimentului de tânjire, care undue liniile şi străbate piatra, dedesubtul mândrei sale înfătişări. Arhitectura saxonă, mohorîtă şi aspră, expresie a vieţii sufleteşti de grup social izolat, constrâns prin părăsirea pământurilor familiare la interiorizare, s-a sublimat aici în
    subţirile unghiuri ale turnurilor, ale caselor policrome. Liniile dinafară s-au curbat. Pereţii par să se rezime sau se apleacă pe uliţi în suişul către streşini: gesturi de aşteptare, atitudinea omului ce tânjeşte. Ferestrele înalte aproape de coperişe, parcă scrutează depărtările într-o neîncetată încor-
    dare. Par stăpânite de visul nostalgic de părăsitele « lande ». Generoasa natură transilvană se apleacă din toate părţile, cu toate pădurile ei îndrăsneţe către cetatea visătoare, s-o cuprindă în calda sa intimitate, să restabilească unanima armonie dintre creaţiune şi opera omului. Blândele maluri ale Târnavei mângâie picioarele cetăţii cu mişcarea domoală a apei leneşe. Totul te îmbie la sentimentul de plenitudine a vieţii, de dăruire totală ritmului naturii. Dar Sighişoara rămâne neatinsă. Ea e un moment spiritual încremenit în piatră, şi farmecul ei va dura atâta cât va ţine acest moment. Streină de peisajul gras al pădurilor ce o încercuiesc, Sighişoara îşi duce existenţa ascetică în complexitatea stilului gotic cu liniile în mută aspiraţie spre absolut. Şi totuşi, privită dela Sud, dimineaţa parcă tremură în aerul mângâiat de neguri, gata să pornească, surâzătoare ca un oraş dela mare.
    Pe sub arcadele gălbui, la tot pasul ochiul descoperă colţuri neaşteptate, peisaje toropite sub paragina luminii. Iată Turnul Orologiului în piept cu o capricioasă îngrămădire de case în grupuri sprintene, lângă biserica luterană fumurie, - iată
    palatul verde al judeţului cu albia şerpuitoare sub zidul ce-l înconjoară, - iată o casă în stil veneţian şi pe ogivele porţilor acestei stradele lumina ascuţindu-se în unghiuri de
    coifuri înalte, iar după ce urci la capăt strada Studenţilor, deasupra celor câteva sute de trepte, dai sus lângă Turnul Strajelor de Biserica Mare, vecina cimitirului, cu picturi
    murale dinainte de Reformă, înegurată, masivă, enormă, şi la două picioare mai jos, liceul Teutch, curat şi liniştit în înălţimea lui semeaţă.
    Ceea ce isbeşte mai întâi pe strein este impresia de provizorat a caselor răsucite, aşezate în tot chipul, surprinzător de cochete ori abătute, înşirate pe stradele care frâng linia în tot momentul, insinuante ori pur şi simplu nemulţumite. Parcă s-ar putea strânge şi aşeza în altă parte. Fiecare îşi păstrează coloarea ei din evul mediu ca pe un blazon. Poate coloarea amintea de Flandra ...
    Sunt amurguri care trec cu steaguri roşii prin cetate ca oştile biruitoare. Sunt altele de o pace atât de largă, încât ai crede că cimitirul de pe culme, ascultând prin veacuri plângerea primarilor cetăţii către principii Ardealului, a luat el cuprinsurile urbei “Sub umbra alarum suarum”.   O pace tihnită, o împăcare cu tot ce se întâmplă sub cer ... Dar sunt amurguri prevestitoare de melancolice seri, cu lumina bătând în albastru, din care o ascunsă suferinţă se despleteşte peste vechiul burg, în tonuri potolite de pausele fluide. În acele clipe nemăsurate sufletul tău gustă dintr-o nouă armonie şi ai iluzia trăirii unei alte existenţe.
    Economie
    Industrie şi comerţ.   2 mori sistematice, 1fabrică de pâine, 1de spirt, 1 de oţet, 1de postav, 6 de ţesătorie şi tricotaje, 1de basmale şi broboade, 1 de pânzeturi, 1 atelier mecanic şi turnătorie, 2 fabrici de pielărie şi talpă, 1de cherestea, 1 de ustensile de menaj, 1mare atelier de tâmplărie, 2 fabrici de cărămizi şi ţigle.
    Din întreprinderile de mai sus, următoarele au un capital social sau un capital investit de 5.000.000 lei şi peste : Ţesătoria mecanică de mătase « Sighişoara » (soc. 40, inv.17), Fabrica de postav Fraţii Zimmermann (inv.10) şi Fabrica de ţesături de bumbac Wilhelm Loew (inv. 8).
    Comerţ de vinuri superioare, produse industriale şi animale de rasă.
    Instituţii de credit. Banca Naţională (sucursală), Banca Unită, Banca Poporului, Banca «Furnica» (sucursală), Casa de păstrare “Târnava” şi Banca “ Frăţia”.
    Finanţe publice. Bugetul oraşului pe exerciţiul 1936-1937 prevede  22.508.500 lei venituri şi cheltuieli.
    Cultura
    Învăţământ. Liceul de băieţi « Principele Nicolae », Liceu de fete, Liceul săsesc « Episcopul Teutsch », Şcoală comercială mixtă germană, Şcoală normală de fete (săsească), Gimnaziu de fete german.

    Instituţii culturale. Asociaţia “Astra”, Reuniunea femeilor ortodoxe, Reuniunea femeilor greco-catolice, Asociaţia fetelor române, Reuniunea pentru cultura femeilor
    săseşti, Asociaţia fetelor săseşti, Asociaţia tinerimii săseşti, Asociaţia literară şi de diletanţi (maghiară), Casina maghiară, Soc. “Sf. Gheorghe », Muzeul “Altschässburg”, 1 societate de muzică românească, 2 societăţi corale săseşti, Soc. pentru înfrumuseţarea oraşului, Soc. “Tenis Club Român”, Soc. “Tenis Club Săsesc”, 3 cluburi sportivc, Soc. de turism ”Carpatina”, Societate de gimnastică săsească, 3 societăţi de vânătoare, 1 cinematograf.
    Ziare şi reviste. “Deşteptarea Târnavelor”,   “Glasul Târnavei” , “Grooköller Bote”.
    Religie
    Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 1biserică ortodoxă, 1 greco-catolică, 2 luterane, 1 reformată şi 1 sinagogă.
    Instituţii bisericeşti. 1 protopopiat ortodox. Decanat districtual evanghelico-luteran.
    Administraţie
    Oraşul S., capitala judeţului Târnava Mare, este aşezat la 109 km de Braşov şi 281km de Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Bucureşti-Braşov-Cluj şi Sighişoara-Agnita-Sibiu.
    Staţiune climatică cu fermecătoare poziţiuni şi peisaje încântătoare în împrejurimi.
    Instituţii publice. Prefectură, Primărie, Tribunal, Judecătorie, Administraţie financiară, Percepţie, Poliţie, Legiune de jandarmi, Revizorat şcolar, Casă cercuală, Cameră agricolă, Serviciu agricol judeţean, Serviciu sanitar judeţean, Serviciu sanitar comunal, Serviciu veterinar judeţean, Serviciu veterinar comunal, Birou de măsuri şi greutăţi, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.
    Asociaţii. Baroul avocaţilor, Soc. funcţionarilor publici, Corpul contabililor, Asociaţia comercianţilor, Asociaţia meseriaşilor români, Asociaţia meseriaşilor saşi, Asociaţia birtaşilor şi cârciumarilor, Soc. pantofarilor, Soc. pentru creşterea păsărilor şi animalelor domestice.
    Edilitate. Uzină electrică, canalizare, gaz metan, pavagii.
    Sănătatea publică. 1 spital de stat, 1 dispensar de stat.
    Asistenţă şi prevedere socială. Casă de asigurări sociale, Soc. « Crucea Roşie » , Oficiu I.O.V., Soc. femeilor române, Soc. femeilor evanghelico-luterane, Soc. Femeilor
    Maghiare Romano-Catolice, Soc. Fetelor Române, Soc. Fetelor Evanghelice-Luterane, Azil pentru bătrâni.
     

Mediaş, comună urbană, situată lângă râul Târnava Mare, la 36 km de Sighişoara, 149 km de Braşov şi 314 km de Bucureşti. Are 16.536 locuitori.
 

Prima fabrică de sticlă cu gaz metan.  Fabrica de sticlă « Vibrometan », 3 fabrici de talpă şi piele,  Fabrică de emailat, Fabrică de ţesături şi imprimate, Fabrica de şuruburi şi nituri, Fabrica de postav, 2 fabrici textile, 1 de ceramică, 1 de butoaie, 1 de pensule, 1 de lacuri,  2 de mobile, 2 de salam şi 1 de nasturi.


Oraşul este vestit prin târgurile sale de animale de rasa Simenthal precum şi prin comerţul intens cu cereale, vinuri, fructe şi viţe altoite.


Bâlciuri anuale : 9 Iulie şi 27 Noiemvrie.


Banca Albina (sucursală), Banca Sibiană (sucursală), Banca de Scont din Tg. Mureş, Banca Generală Medieşană, Banca de păstrare şi credit.


Gimnaziu românesc de băieţi, Liceul săsesc de băieţi, Şcoala comercială mixtă germană, Gimnaziu de fete german, Şcoala de agricultură săsească, 3 şcoli primare.


1 cinematograf, 5 soc. sportive, 3 soc. de vânătoare.


1 biserică ortodoxă, 1 greco-catolică, 1 reformată, 1 evanghelico-luterană, 1 singogă. Mânăstirea ordinului franciscan.


Protopopiat ortodox, Protopopiat greco-catolic, protopopiat evanghelico-luteran.


Primărie, Pretură, Judecătorie de ocol, Percepţie fiscală, Serviciul sanitar, Serviciul veterinar, Ocolul silvic, Oficiu P.T.T., Regiune silvică, 3 notari publici, Poliţie, Pompieri, Oficiu telephonic.


Regiunea meseriaşilor români, Regiunea meseriaşilor germani, a tinerilor meseriaşi,  a ţăranilor şi muncitorilor,  agricultorilor,  a tinerilor comercianţi, a cârciumarilor.


Uzina electrică de gaz metan, Canalizare şi pavaj în partea interioară a oraşului.


Spital de stat, Dispensar de stat, Dispensarul Casei de asigurări sociale.


Soc. femeilor române, Soc. femeilor evanghelico-luterane. Azilul de bătrâni.

Fotografiisus

2069___media.jpg

Mediaş, grup de profesori şi intelectuali saşi

2070___media.jpg

Mediaş

2071___media.jpg

Mediaş, piaţa centrală

2072___media.jpg

Stradă în Mediaş

2074___media.jpg

Mediaş, poarta de acces în oraşul vechi

2222___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_3.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2223___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_7.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2224___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_8.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara

2225___mocanita_pe_ruta_sibiu_agnita_sighisoara_10.jpg

Tren pe linie îngustă. Mocănița pe ruta Sibiu - Agnita (Sighișoara)

Sursa:  Colecțiile Muzeul de Istorie Sighișoara