Vechime şi dezvoltare istorică. Judeţul Târnava-Mică face parte din cele dintâiu judeţe  ale Ardealului. Este amintit pentru prima oară în documente în 1291.
 

Ştefan cel Mare şi urmaşii lui, până la Ştefan Lăcustă, au stăpânit  în acest judeţ Cetatea de Baltă, de care depindeau 8 sate : Diciosânmărtin, Cuştelnic, Craifalău, (Crăieşti), Sălcud, Petrisat şi Zagăr. Ştefan cel Mare primise ca dar  de la regele Vladislav şi dealul cu vii din satul Velţ.

Capitala sa, Blajul, a fost, începând cu 1737, când vlădica Ioan Inochenţie Micu a mutat într-însa reşedinţa episcopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş, cetatea culturală de rezistenţă a românismului.

Monumente istorice. Castelul Mitropolitan greco-catolic din Blaj, zidit în sec XVI, fostă reşedinţă a lui Mihail Apaffy, principele Transilvaniei.

Biserica evanghelico-luterană din comuna Bazna, zidită în sec XVI.

Castelul domeniului romano-catolic din Iernut, fosta reşedinţă a principelui Ardealului, George Rakoczi.

Biserica evanghelico-luterană din comuna Proştea-Mare, zidită în anul 1575.

Piatra Libertăţii ridicată pe Câmpia Libertăţii, pe locul unde Simion Bărnuţiu şi-a rostit la 1848 profeticele sale cuvinte.

Cetatea-de-Baltă. Se află aici un mare castel seniorial cu ornamente din sec XVIII, cu o bibliotecă bogată, răvăşită în 1918 de ţăranii răsculaţi. Din vremea stăpânirii acestor locuri de către voievozii Moldovei n-a mai rămas nimic. Se poate vedea doar locul unde se înălţa castelul lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi al urmaşilor lor.

Starea populaţiei . După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, judeţul Târnava-Mică  numără 148.340 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel:
 

b) Pe grupe de vârsta:
 

Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul Târnava-Mică conform  cifrelor publicate în Buletinul Demografic al Românei în perioada 1931-1936 sunt următoarele :
 

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului Târnava-Mică a fost de 160.597 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume 148.340 locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 12.257 locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, adică o creştere de 8,3 %.

Judeţul Târnava-Mică cu formele lui deluroase, cu pante domoale şi lunci largi, străbătute de văi şi cu zonele de vegetaţie naturală sau cultivată de om, cu solul bogat în materii hrănitoare, a determinat tipul şi evoluţia aşezărilor rurale de pe întreg cuprinsul lui. Tipul satului românesc este cel îngrămădit, caracteristic regiunilor cu agricultură evoluată. Casele sunt clădite în lungul aceleiaşi uliţi, iar direcţia străzii este determinată de pantele reliefului. Tipul acesta de sat din cuprinsul Târnavelor are şi el mai multe variante, datorită naţionalităţilor care-l locuiesc şi vetrei pe care s-a putut aşeza. Satele din lungul Târnavelor sunt aşezate în luncă, ori la contactul acestei unităţi morfologice cu dealul din faţă.

Aici pământul e bun, prielnic agriculturii şi fânaţului, dealul apropiat favorizează  cultivarea viţei de vie şi a pomilor roditori, iar apa necesară omului şi animalelor se află la o mică adâncime de sol. Aceste condiţii au determinat îndesirea satelor în tot lungul râului, creându-le o bună stare materială înfloritoare.

Cele câteva sate săseşti şi ungureşti prezintă unele nuanţe deosebite de cele româneşti. Satul săsesc trădează peste tot evoluţia spre faza compactă. Casele sunt mari şi arătoase, ridicate din ziduri masive, vădind bunăstarea materială, iar rânduiala gospodăriilor e vrednică de văzut.  Satele ungureşti aşezate în partea nordică şi sud-estică a judeţului, în orânduirea clădirilor, zidirea casei, a grajdului cu şură, în împrejmuirea intravilanului şi în cioplirea stâlpilor de la poartă şi uşa de intrare, vădesc influenţe venite dinspre secuime.

Satele care s-au aşezat pe coastele de dealuri din preajmă, ori mai departe de zona luncilor,  au căutat mai ales “faţa” însorită. Casele sunt grupate pe creste ori uneori pe deal, răsfirate, ori în formă de amfiteatru, străjuite de biserica aşezată la mijloc ori la o parte a satului, dominând toate gospodăriile, de unde veghează ca o stea călăuzitoare asupra vieţii spirituale a locuitorilor. În regiunile mai depărtate de albia apelor mari ori pe văile afluente secundare, întinderea satului a urmat cursul acestor şuviţe de apă. Valea însăşi alcătuieşte strada principală, casele şi gospodăriile fiind aşezate pe amândouă malurile în dreapta şi în stânga apei.

Un alt grup de populaţie  de pe teritoriul judeţului, cu un trecut istoric încă nelămurit până azi, sunt Scheii din Cergăul-Mic. Cercetările filologilor şi ale istoricilor nu au putut dezveli pe deplin originea lor. Scheii de azi – după unii învăţaţi - sunt bogomilii refugiaţi în Ardeal din secolele XII-XIII de peste Dunăre, alţii susţin că ar fi prizonieri bulgari luaţi în timpul expediţiei regelui Ungariei, Ştefan V care, la 1261 şi 1266 a pătruns cu armatele lui – între care se aflau mulţi nobili ardeleni – până departe, în preajma Vidinului şi Plevnei.

Originea bulgărească a acestui fragment de neam o vădeşte faptul că satul Cergăul-Mic, încă din sec XIV poartă denumirea de « bulgăresc ». Vechile lor cărţi de rugăciune  « canţionalele » păstrează până azi texte arhaice care aparţin « unora din cele mai interesante monumente slave ».

Modul de clădire a caselor din satele judeţului variază mult, fiind determinat de prezenţa unuia sau altuia din materialul de construcţie, de bunătatea pământului ori de influenţele germane sau ungureşti.

Pereţii caselor româneşti – când nu sunt zidite din cărămidă – se ridică din grinzi şi nuiele, care apoi se bulgăresc cu argilă frământată în paie şi pleavă.  Acoperişul clădirilor mai vechi era făcut din paie, azi ele sunt înlocuite tot mai mult prin ţiglă.

Casele ungureşti şi îndeosebi cele săseşti, sunt clădite trainic din piatră şi cărămidă, având camere mai largi şi spaţioase şi acoperişul din ţiglă, vădind bunăstarea populaţiei şi urmele unui trecut de clase privilegiate.

Oraşele judeţului, Diciosânmărtinul şi Dumbrăvenii sunt creaţiuni străine, populate în majoritate, până azi, cu unguri şi germani.

Diciosânmărtinul este o alcătuire ungurească, a cărui dezvoltare este legată de faptul că acest târguşor a fost înainte de război mai multă vreme capitala judeţului, numărul elementelor ungureşti crescând an de an.

Dumbrăvenii îşi datoreşte existenţa de centru comercial şi de târg, elementului armean, colonizat aici din Moldova, în veacul XVII de către principele ardelean Mihail Apaffi, care i-a înzestrat pe noii veniţi  cu însemnate privilegii materiale şi scutinţe de biruri. Graţie politicii statului unguresc purtată faţă de armeni, în a doua jumătate a veacului XIX s-au maghiarizat cu totul.

Blajul, capitala  judeţului, este singurul centru urban de creaţiune curat românească. Ctitorul şi întemeietorul este episcopul Inochenţiu Micu Clain, care la 1737, schimbând domeniul de la Gherla şi Făgăraş cu cel al Blajului, îşi muta reşedinţa din cetatea descălecătorului legendar Negru Vodă, în castelul părăsit de la îmbinarea Târnavelor, vechiul loc de popas, vânătoare şi petreceri  pe timpul verii al principelui Mihail Apaffi II. Episcopul românilor ajunge astfel stăpânul acestui sat modest de iobagi unguri. Mucenicul ierarh şi-a dat seama de marele rol pe care-l are biserica şi şcoala în viaţa neamului său. După multă chibzuială, adună la 1738 un mare sobor  de protopopi şi preoţi în castelul lui de reşedinţă şi hotărăşte – contribuind cler şi popor – la ridicarea unei catedrale, înfiinţarea unei mânăstiri călugăreşti pentru promovarea vieţii spirituale a neamului şi deschiderea de şcoli ca şi fiii iobagilor din Ardeal să se poată bucura de darurile învăţăturii.

Inceputurile Blajului românesc făcute de Inocheţiu Micu Clain au fost continuate cu tot atâta râvnă de ceialţi urmaşi ai săi la scaunul episopesc.  Petre Pavel Aron deschide întâile şcoli româneşti pentru neamul său din Ardeal, în toamna anului 1754, care vor deveni Mecca românismului vreme de aproape două veacuri.

Ctitorii Blajului nu s-au mulţumit să dea acestui târguşor numai o înfloritoare viaţă spirituală şi cărturărească, ai au căutat să aşeze aici un însemnat număr de meseriaşi, industriaşi şi negustori români, ajutându-i cu banul şi fapta, la înjghebarea primelor întreprinderi. Negustorii macedoneni au fost chemaţi aici, unde au alcătuit până târziu aşa-zisa clasă socială a « Grecilor » Blajului.

Caracterul românesc de târg comercial şi industrial  şi l-a păstrat Blajul până în a doua  jumătate a  veacului XIX, când au început a se aşeza şi aici, tot mai numeroase elemente străine, unguri şi evrei, care, protejaţi şi apăraţi de Stat, au distrus vechile începuturi de viaţă economică românească.

Populaţia judeţului o alcătuieşte în majoritate absolută elementul ţărănesc. Locuitorii populează 133 sate, alcătuind 31.174 gospodării.

Terenurile agricole cele mai prielnice se află aşezate în lungul văilor şi pe coastele cu pante domoale ale dealurilor. Pământul e bine lucrat, populaţia în mai multe părţi întrebuinţează ogorul negru, arăturile pentru spicoasele de toamnă se fac de câte trei ori, materiile hrănitoare din sol sunt îmbogăţite cu ajutorul gunoiului natural, fără să fie necunoscute nici îngrăşământele chimice.
Plantele cultivate pe cele mai întinse suprafeţe sunt spicoasele, apoi plantele textile de nutreţ şi industriale.

Dealurile Târnavelor sunt plantate cu viţă de vie, alcătuind o regiune cu întinse  podgorii în centrul Ardealului, cu o producţie calitativă foarte căutată.

O altă ocupaţie de căpetenie este creşterea animalelor domestice.  Vitele cornute alcătuiesc bogăţia principală a animalelor domestice.  Până în 1890 s-au cultivat numai vitele de rasa podolică, care a dat animale bune de muncă, dar cu o slabă producţie de  carne şi lapte.  De atunci s-au introdus rasele Bern şi Simenthal, căutate mai ales la export. Între animalele de casă crescute în număr mai mare este porcul. Originea lui este tocmai în comuna judeţului cu acest nume.

Centrul industrial cel mai important este Diciosânmărtinul. Industria lui a progresat mai ales  după război. Principalul ram de industrie este a carbidului şi a cianamidei, unica în felul ei în toată ţara.  Fabricile, ca şi diferitele ramuri de industrie mică, împreună cu negoţul judeţului, sunt în mâinile străinilor.

Portul ţărănesc  pe teritoriul judeţului e acelaşi ca pretutindeni în satele podişului Ardealului.  Nuanţe caracteristice nu prezintă nici cel bărbătesc nici cel femeiesc. Vremurile de după război , cu modernismul lor, au produs mari schimbări în portul satelor. În locul pănurii şi al pânzei ţesute de femeie, s-a introdus stofa adusă de moda oraşului, iia,  şorţul şi catrinţa românească au fost înlocuite de rochiile lucrate de fabrică. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu multe din obiectele casnice lucrate  în timpul lung al iernii de bărbat sau femeie.  Portul popular al satelor româneşti este influenţat de cel al Secuilor din părţile sudice ale isvoarelor Târnavelor, iar cel săsesc e comun cu al ţinuturilor compacte săseşti din Ardeal.

Judeţul Târnava-Mică a dat neamului o seamă de bărbaţi aleşi, risipiţi pe tot pământul ardealului.  Mintea cea mai strălucită care a răsărit din mijlocul neamului nostru din acest judeţ a fost  Timoteiu Cipariu. Feciorul cantorului din Pănade, la vârsta de 6 ani a învăţat singur  să cetească. S-a îndreptat spre şcolile Blajului, unde i-a uimit pe dascălii săi cu memoria sa fenomenală  şi multiplele cunoştinţe câştigate în scurt timp.  Tânăr profesor la şcolile Blajului, ia parte activă la evenimentele de la 1848, prezidând memorabila adunare de la 3/15 mai, unde, 40.000 de români s-au rostit liberi, scuturând lanţurile robiei milenare.

Timoteiu Cipariu este părintele filologiei ardelene, el a pus bazele unui muzeu de arheologie, preistorie şi numismatică la Blaj.

Aşezămintele cele mai vechi de cultură pe teritoriul judeţului le are Blajul. Castelul Vlădicesc, şcolile ridicate cu osârdia şi jertfa  marilor ardeleni, Mânăstirea Sfintei Treimi, adăpost al celor trei luceferi ai Şcoalei Ardelene, Şincai, Clain şi Maior bibliotecile bogate, începuturile de muzeu istoric şi etnografic, vechea tipografie, de sub teascul căreia au ieşit primele tipărituri româneşti din Ardeal, sunt tot atâtea mărturii care vestesc trecutul de glorie a acestui orăşel.

Populaţia judeţului a trecut după război prin mari prefaceri sociale.  Până la 1918 românii erau mici proprietari, în multe din satele judeţului erau familii lipsite de pământ, care erau silite să-şi asigure hrana zilnică muncind pe moşia marelui proprietar. Totuşi, mulţi români au reuşit  să cumpere mari proprietăţi din mâinile nobililor unguri. Românii « flămânzi de pământ » - cum erau caracterizaţi de sociologii şi economiştii unguri, au reuşit să cumpere  în cei zece ani de dinainte de război pe teritoriul judeţului, 49 de moşii, de peste 50 jugăre în valoare de 3.254.623 coroane.

Sub acest aspect, judeţul Târnava-Mică ocupa un loc de frunte între judeţele din Ardeal.  Acest fapt a dat de gândit conducătorilor Ungariei din acel timp. Oamenii de ştiinţă, în studiile şi publicaţiile lor şi în congresele sociologice, atrăgeau atenţia bărbaţilor din Stat asupra pericolului etnic pe care-l reprezintă pentru unguri, înstrăinarea  atâtor latifundii care ajung în mâinile românilor.

Cu toate opreliştile şi măsurile de inchiziţie, ici-colo începea să mijească câte un sâmbure de viaţă economică românească şi la oraşe.

După război lucrurile s-au schimbat într-o mare măsură.

Reforma agrară l-a pus pe ţăran în stăpânirea pământului, agricultura tinde să devină intensivă şi raţională, locul plantelor cultivate de bătrâni îl iau acuma plantele industriale şi textile, animalele de casă se cultivă raţional şi soiuri alese, căutate îndeosebi la export.  Dacă în viaţa economică a satului se observă ameliorări, în schimb până acum, oraşele au fost în mâna străinilor. Până în 1872  au fost în vigoare breslele, adevărate fortăreţe economice pentru apărarea unor interese străine, cu totul zăvorâte elementului românesc. E adevărat că prin desfiinţarea breslelor  s-a deschis drum  elementului românesc spre oraşe, însă lipsa de capital, concurenţa, au  ţinut multă vreme pe români departe de viaţa economică a centrelor urbane.

Judeţul Târnava-Mică are un caracter economic complex. Bogat în culturi şi cereale, fructe, sfeclă şi cânepă, cu turme bogate, cu vestitele vinuri de pe Târnava-Mică,  din care o bună parte este destinată exportului, el are, datorită captaţiunilor de gaz metan şi o puternică industrie.
 

Agricultura. Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 208.100 ha.

Suprafaţa arabilă este de 102.798 ha, adică 49,39 % din suprafaţa judeţului şi 0,35  % din suprafaţa totală a ţării.

Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 3.067 ha, adică 2,98 %, iar mica proprietate 99.731 ha, adică 97,02 %.

Din totalul suprafeţei arabile, cerealele ocupă 76.629 ha, astfel repartizate:

Porumbul ocupă 41.817 ha cu o producţie de 631.436 chintale (prod. medie 15,1 chint la ha).

Grâul ocupă 26.925 ha cu o producţie de 376.959 chint. ( prod. medie la ha 14 chint.).

Ovăzul ocupă 4.897 ha cu o producţie de 58.327 chint., (adică o producţie medie la ha de 11,9 chint.).

Orzul ocupă 2.506 ha, cu o producţie de 30.719 chintale (prod. media la ha 12,3 chint.).

Secara  ocupă 480 ha, iar măturile  4 ha.

Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 11.274 ha. Din această suprafaţă trifoiul  ocupă 4.628 ha, cu o producţie de 212.425 chint. fân şi 1.000 chint. sămânţă. Lucerna  ocupă 1.281 ha, cu o producţie de 62.152 chint. (media la ha 48,3 chint). 

Plantele alimentare ocupă 2.638 ha.  Din această suprafaţă cartofii ocupă 1.311 ha, cu o producţie de 154.690 chintale.

Varza ocupă 306 ha, cu o producţie de 25.918 chint.

Mazărea ocupă 201 ha, cu o producţie de 2.788 chint (media la ha 13,9 chint).

Cartofii printre porumb dau o producţie de 56.583 chin, iar fasolea printre porumb  dă o producţie de 21.809 chintale.

Plantele industriale ocupă 1.580 ha. Din această suprafaţă  cânepa  ocupă 887 ha, cu o producţie de 5.854 chint. fuior şi 887 chint. sămânţă. Sfecla de zahăr ocupă 503 ha, cu o producţie de 84.403 chint.

Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (208.100 ha) ogoarele sterpe ocupă 10.677 ha.

Fâneţele naturale ocupă 21.173 ha cu o producţie de 675.418 chint (media la ha 31,9 chint).

Păşunile ocupă 27.376 ha.

Pădurile ocupă  28.860 ha.

Livezile  de pruni ocupă 657 ha.

Alţi pomi fructiferi ocupă 918 ha.

Viţa de vie ocupă 3.713 ha, din care viile pe rod 3.025 ha cu o producţie de 130.298 hl.

Creşterea animalelor. În judeţul Târnava-Mică se găseau în 1935 :

5.652 cai, 38.995 boi, 6.107 bivoli, 96.522 oi, 950 capre, 32.880 porci, 2.863 stupi sistematici şi 2.929 stupi primitivi.
 

Industrie. 16 mori sistematice, 3 fabrici de spirt, 6 lăptării mari, 2 întreprinderi de împletituri din trestie, 1 fabrică de îngrăşământe şi produse chimice  (Diciosânmărtin), 2 tipografii (Blaj şi Diciosânmărtin), 1 fabrică de talpă, 15 fabrici de cărămizi şi ţigle, 4 fabrici de ţigle, 3 fabrici de sticlă, 15 sonde de gaz metan ( 13 la Şaroş şi câte una la Bazna şi Nadeş). Cariere : de argilă la Blaj şi Diciosânmărtin, de nisip la Blaj, piatră de râu la Hoghilag.
 

Comert. Comerţ intens cu cereale, vinuri, fructe, animale (sunt vestite  târgurile de animale de la Bălăuşeri, Bachnea şi Iernut) şi produsele industriale.
 

Credit şi cooperaţie. În cuprinsul judeţului funcţionează 9 bănci (societăţi anonime).

Cooperative de credit (bănci populare) 31, cu 2.151 membri şi cu un capital vărsat de 3.214.311 lei.
 

Cooperative de consum 6, cu 421 membri şi cu un capital social vărsat de 384.112 lei.
 

Drumuri. Judeţul Târnava-Mică este străbătut de o reţea totală de drumuri de 845 km 162 m, repartizată astfel :

Drumuri naţionale 80 km 158 m (pietruite în întregime) din care 77 km 500 m (pietruiţi şi pavaţi) sunt întreţinute de Direcţia Generală a Drumurilor, iar 2 km 658 m  de comunele urbane.

Drumuri judeţene 219 km 889 m, din care o reţea de 208 km 586 m este întreţinută de Administraţia judeţului, iar 6 km 808 m (pavaţi şi pietruiţi) sunt întreţinuţi de comunele urbane.

Drumuri comunale 545 km 115 m.

Lungimea podurilor  este de 4.983,10 metri.

Prin judeţ trec 2 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

1. Sighisoara – Târgu -Mures

2. Teius – Copsa- Mica (Blaj –Copsa Mica =31 km)

Cale ferată. Judeţul Târnava-Mică este străbătut  de o reţea totală de cale ferată de 134 km, din care 59 km linii principale simple şi 75 km linii secundare  simple.

Itinerarii principale : Exprese : Bucureşti – Arad – Decebal şi Oradea – Episopia Bihorului (Budapesta – Viena – Paris)

Accelerate : Bucureşti – Oradea - Halmeu (Praga) ; Bucureşti -Arad.

Staţii importante : Blaj, Diciosânmărtin.

Poştă, telegraf, telefon. 3 oficii P.T.T de stat la Blaj, Diciosânmărtin şi Dumbrăveni şi 23 oficii autorizate.

Oficii telefonice la Blaj, Diciosânmărtin, Dumbrăveni, Adămuş, Bachnea, Bălăuşeri, Bălcaciu, Bazna, Blăjel, Cetatea-de-Baltă, Chendul-Mare, Cipău, Coroi-Sânmărtin, Găneşti, Iernut, Jidveiu, Mica, Micăsasa, Nadeş, Ogra, Sânpaul, Şona, Valea-Lungă, Zagăr.
 

Statiuni climatice, balneare, turism.

Bazna, staţiune balneară bine cunoscută şi apreciată încă din secolul al XVIII-lea.

Situată în regiunea de podgorii, în apropierea masivelor de fag şi stajar, la 320 m altitudine, are un climat foarte plăcut, aer curat, temperatură constantă.

Ape cloruro-sodice-iodurate, cu o mare cantitate de hidrogen sulfurat. Nămol bituminos.

Indicaţiuni : Pentru cura internă : Scrofuloză, boli cronice ale aparatului digestiv, respirator, genito-urinar, exudate pleurale cronice, anemie, tabes. Pentru cura externă : scrofuloză, reumatism, rahitism, boli de piele, boli nervoase, boli de femei.

6 stabilimente balneare, cu băi reci, calde, de nămol, inhalaţii, helio şi electroterapie, masaj electric.

Hoteluri, vile, restaurante, oficiu P.T.T., farmacie.

Gară la Mediaş, la 13 km.

Plimbări în plantaţia de brazi din jurul stabilimentelor balneare, excursii, tenis, popice, etc..

Ştiinţă de carte. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului de la 7 ani în sus este de 117.382 locuitori din care 68,3 % sunt ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 74,1 % bărbaţi ştiutori de carte şi 62,8 % femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie în procente este următoarea :
 

Învăţământ.  Populaţia şcolară a judeţului  Târnava-Mică (între 5 şi 18 ani) a fost în 1934 de 37.873 locuitori ( 2.608 mediul urban şi 35.265 mediul rural)

Şcoli superioare : Academia de Teologie greco-catolică în Blaj.

Şcoli secundare : 2 licee de băieţi, 1 liceu de fete, 1 şcoală normală de băieţi, 1 şcoală normală de fete, 1 liceu comercial de băieţi, 1 liceu comercial de fete, 1 gimnaziu mixt, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 1 gimnaziu industrial de fete, 1 şcoală medie de agricultură (Iernut) şi 1 şcoală de menaj.

Şcoli primare. 214 din care 202 rurale şi 12 urbane (137 de stat şi 77 confesionale), cu un număr total de 26.171 elevi şi 525 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).

Grădini de copii 30 dintre care 25 rurale şi 5 urbane, (24 de Stat şi 6 confesionale), cu un număr total de 1.874 copii şi cu 30 conducătoare.

Instituţii culturale. În judeţul Târnava-Mică se relevă activitatea Asociaţiei pentru literatura şi cultura  poporului român « Astra » cu sediul în oraşul Blaj şi cu organizaţii locale în Diciosânmărtin, Dumbrăveni şi Iernut.

Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are 3 cămine culturale.

Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului are în judeţ 27 cămine culturale, 4 societăţi muzicale şi 5 biblioteci, adică în total 36 organizaţii culturale, dintre care 4 au personalitate juridică.

Alte instituţii culturale : a) în Blaj : Biblioteca Centrală Arhidiecezană, Muzeul Liceului de băieţi, Cercul literar franco-român, Soc. corală « Corul Catedralei », 1 cinematograf, 1 soc. sportivă, 1 soc. de vânătoare.

1 cinematograf la Sighişoara al Soc. « Astra », 1 cinematograf al bisericii evanghelico-luterane în Rupea, 1 cinematograf comunal în Mediaş, 1 cinematograf în Agnita.

b) în Diciosânmartin : Reuniunea femeilor Române, Soc. Tinerimea Româna, Reuniunea meseriasilor români, 1 cinematograf, 1 soc. sportiva, 1 soc. de vânatoare.

Confesiuni. După rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei din 1930, din totalul locuitorilor judeţului 40,7  % sunt greco-catolici, 16,6 % ortodocşi. Restul populaţiei aparţine altor confesiuni.
 

Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. În judeţul Târnava-Mică se află 114 biserici greco-catolice, 50 biserici ortodoxe, 16 biserici romano-catolice, 43 evanghelico-luterane, 44 reformate, 10 unitariene, 7 case de rugăciune baptiste, 2 adventiste şi  3 sinagogi.

Mânăstirea greco-catolică de maici « Sf. Maria », Mânăstirea Călugărilor asumpţionişti, ambele la Blaj.

Instituţii bisericeşti. Reşedinţa Mitropoliei şi Arhiepiscopiei greco-catolice  de Alba-Iulia şi Făgăraş în Blaj.

4 protopopiate greco-catolice, 1 ortodox,  1 romano-catolic (Dumbrăveni) şi 1 unitarian (Diciosânmărtin).

Judeţul se află în  Eparhia greco-catolică a Arhiepiscopiei de Blaj şi în Eparhia ortodoxă  a Episcopiei  de Alba-Iulia şi Sibiu.

Organizare administrativă. Capitala judeţului Târnava-Mică este oraşul Blaj. Judeţul are 3 oraşe (Blaj, Diciosânmărtin şi Dumbrăveni) şi 133 sate împărţite astfel:
 

I. Plasa Blaj 30 sate.

II. Plasa Diciosânmartin 34 sate.

III. Plasa Dumbraveni 33 sate.

IV. Plasa Iernut 18 sate.

V. Plasa Valea-Lunga 18 sate.

Organizare judecătorească : Un tribunal la Dumbrăveni cu o secţiune, 8 magistraţi şi 1 prim-procuror şi 1 procuror, în circumscripţia Curţii de Apel Târgu-Mureş.
 

4 judecătorii la Blaj, Dumbrăveni, Diciosânmărtin şi Iernut, cu 10 magistraţi.

Organizare sanitară.  Spitale de stat în Blaj şi Diciosânmărtin.

4 dispensare de stat şi 3 dispensare comunale.

Serviciul sanitar al judeţului şi Serviciile sanitare ale oraşelor Blaj, Dumbrăveni, Diciosânmărtin.

Asistenţă şi prevedere socială.  Casa de Asigurări Sociale din Blaj are 1 oficiu la Diciosânmărtin  şi organizaţii medicale la Blaj, Dumbrăveni şi Iernut  cu un total de 6 medici.
 

Soc. « Crucea Roşie » are filiale la Blaj, Diciosânmărtin şi Dumbrăveni.

Soc. pentru profilaxia tuberculozei are o filială la Blaj.

Societăţi de binefacere feminine activează în toate oraşele din judeţ.

În oraşul Blaj se află un azil de bătrâni.

• Blaj, capitala judeţului
  Stema. Pe scut albastru o victorie de aur, ţinând în mâna dreaptă ridicată o coroană de lauri şi cu stânga globul crucifer.
  “Chef »-ul roşu încărcat cu o lupoaică  romană neagră.
  Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu 5 turnuri.
  Simbolizează triumful ideei de latinitate.
  Istorie
  Vechime şi desvoltare istorică. În secolul al XIII-lea se numea  « villa »- adică satul lui Herbord, Voevodul Ardealului. Prima menţiune documentară este din 1271
    « terra seu villa Herbordi vaivodae ».
  În 1395, regele Sigismund dărui acest sat lui Blasius Cserci, dela care se crede
  că şi-ar fi căpătat şi numele. În 1738, Blajul a trecut în posesiunea episcopiei române-
  unite a Albei Iulii şi Făgăraşului, care-şi mută scaunul aici.
  Episcopului Ioan Inocenţiu Micu, i se datoresc primele construcţii ale Blajului: catedrala şi mânăstirea, ridicate după planurile italianului Martinelli. În 1754, episcopul Petru Pavel Aron, ridică aici şcoale, seminarii şi mânăstiri.
  Pe câmpia Blajului, numită cu drept cuvânt Câmpia Libertăţii, au fost proclamate în 1848 drepturile imprescriptibile ale poporului român. Aci s-au ţinut în acel an trei adunări: întâia, de pregătire (30 Aprilie), a doua de hotărîre, ilustrată de discursul istoric a lui Bărnuţiu (3 Mai), a treia de înarmare (25 Septemvrie).
  Monumente istorice. Castelul Metropolitan, fostă reşedinţă a voevodului
  Transilvaniei Mihail Apaffi, ridicat în secolul XVII. În curtea castelului, o capelă cu icoane din 1760, şi mormintele marilor prelaţi greco-catolici.
  Catedrala greco-catolică, construită în sec. XVIII de arhitectul Giovanni Marti- nelli, renovată în 1840, are, după aprecierea profesorului Iorga, cel mai frumos iconostas de pe tot întinsul României.
  Biserica parohială cu fresce dela 1770.
  « Piatra Libertăţii » ridicată pe câmpia Libertăţii, pe locul unde Simeon Bărnuţiu a rostit la 1848 profeticele sale cuvinte, înconjurată şi azi de o adâncă pietate populară.
  Populaţie
  Oraşul B. avea în 1930, - după datele recensământului din acel an, - 4.716 locuitori. Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1Iulie 1937) este de 4.891 locuitori, indicând un spor natural de 175 locuitori în şase ani şi jumătate, adică o creştere
  de 3,5%.
  Economie
  Industrie şi comerţ. Oraşul B. prezintă un caracter industrial redus, numărând numai 1fabrică de spirt şi 1de cărămizi şi ţigle.
  Comerţul este mai intens decât industria, datorită culturilor întinse de cereale din împrejurimi, cari îşi află desfacere pe piaţa oraşului.
  Sunt vestite târgurile de animale din acest oraş.
  Instituţii de credit. Banca «Patria », Banca “Târnăveana », Banca “Axente Sever ", Banca “Generală”, “Cassa de Economii”.
  Finanţe publice. Bugetul oraşului B. pe exerciţiul 1936/37, prevede 4.759.116 lei venituri şi cheltuieli.
  Cultură
  Învăţământ. Academia de teologie greco-catolică, Liceul de băieţi « Sf. Vasile”, Liceu de fete, Liceu comercial de băieţi, Liceu comercial de fete, Şcoală normală de
  învăţători, Şcoală normală de învăţătoare, Gimnaziu industrial, Şcoală de menaj, 1 şcoală primară, 1de aplicaţie, 2 grădini de copii.
  Instituţii culturale. Societatea pentru cultura şi literatura poporului român “Astra », Cercul literar Franco- Român, Societatea corală «Corul Catedralei”, Biblioteca
  Centrală Arhidiecezană, Muzeul liceului de băieţi.
              1 cinematograf, 1 societate de vânătoare şi 1 scoietate sportivă.
  Ziare şi reviste. « Unirea Poporului” (săptămânal), « Blajul » (lunar), « Buletinul judeţului Târnava Mică » (lunar),  « Cultura creştină » (lunar),  « Răsai Soare »,  « Ti-
  nerimea Nouă”,  « Unirea », (săptămânal).
  Religie
  Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. 1 catedrală metropolitană şi 2 biserici greco-catolice, 1 biserică ortodoxă, 1romano-catolică, 1 reformată şi 1sinagogă.
  Mânăstirea greco-catolică de călugăriţe «Sfânta Maria” şi Mânăstirea călugărilor asumpţionişti.
  Instituţii bisericeşti. Reşedinţa Episcopiei şi Mitropoliei greco-catolice de Alba-Iulia şi Făgăraş, 1 protopopiat greco-catolic.
  Administraţie
  Oraşul B., capitala judeţului Târnava-Mică, este situat la 194 km de Braşov şi la 348 km de Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Bucureşti - Oradea şi Bucureşti - Arad. Punct
  de plecare pe linia Blaj - Sovata - Praid.
  Instituţii publice. Primărie, Prefectură, Serviciu sanitar judeţean, Serviciu veterinar judeţean, Serviciu sanitar al oraşului, Serviciu veterinar al oraşului, Serviciu
  tehnic al Drumurilor, Ocol silvic, Serviciu agricol, Cameră de Agricultură, Cameră de muncă, Legiune de jandarmi, Pretură, Poliţie, Judecătorie mixtă, 2 percepţii fiscale,  
  Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.
  Asociaţii. Reuniunea meseriaşilor şi industriaşilor.
  Edilitate. Conductă de apă, 2 străzi pavate, 1 uzină electrică (proprietatea
  Mitropoliei), parc.
  Sănătate publică. 1 spital de stat.
  Asistenţă şi prevedere socială. Oficiu de asigurări sociale, Societatea «Crucea Roşie», Societatea pentru profilaxia tuberculozei, Reuniunea femeilor greco-catolice, Reuniunea femeilor ortodoxe, Reuniunea femeilor reformate, Reuniunea femeilor israelite, 1azil de bătrâni. 
   

Diciosânmărtin, comună urbană, situată pe malul drept al râului Târnava Mică, la 38 km de reşedinţa judeţului, 173 km de Braşov şi 338 km de Bucureşti.
 

Are 6.012 locuitori.

Oraşul face comerţ cu produse agricole şi mai ales animale.

Industria oraşului este reprezentată de fabrica « Nitrogen », 2 fabrici de cărămizi şi ţigle, 1 turnătorie de fier, Societatea de gaz metan, 1 atelier de vulcanizare, 1 moară sistematică, 1 fabrică de prelucrarea laptelui.

Banca Naţională (agenţie), Banca « Albina », Banca « Vulturul », Banca Generală de credit, Banca « Mureşana », Cooperativa de credit, Banca « Târnava ».

Gimnaziul mixt de stat « Andrei Bârseanu », 1 şcoală de ucenici, 6 şcoli primare şi 2 grădini de copii.

1 cinematograf, 5 soc. sportive, 3 soc. de vânătoare.

Asociaţia « ASTRA », Reuniunea femeilor române, Societatea « Tinerimea Română », Reuniunea meseriaşilor români, 1 cinematograf,  Societatea sportivă « Patria », Societatea Vânătorilor.

1 biserică ortodoxă, 1 greco-catolică, 1 romano-catolică, 1 reformată, 1 evanghelico-luterană, 1 singogă.  

1 protopopiat ortodox, 1 protopopiat greco-catolic, 1 protopopiat unitarian.

Administraţia Financiară, Primărie, Pretură, Percepţie fiscală, Serviciul sanitar, Oficiu P.T.T.,  Poliţie, Pompieri, Oficiu telefonic.

Asociaţia comercianţilor.

Spital de stat, Dispensarul Casei centrale a Asigurărilor sociale, Societatea « Crucea Roşie ».

Oraşul este pavat cu asfalt, luminat şi încălzit cu gaz metan.

Dumbrăveni, comună urbană, situată la marginea  judeţului, pe malul drept al râului Târnava-Mare, la 63 km de Blaj, 129 de Braşov şi la 300 km de Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Bucureşti – Oradea şi Bucureşti – Arad.

Are 3.952 locuitori.

Comerţ intens cu cereale, animale, vin, lână şi piei de animale, 2 mori sistematice, 1 fabrică de mezeluri, 1 de oţet şi 1 fabrică de cărămizi.

1 liceu de băieţi, 1 gimnaziu industrial de fete, 4 şcoli primare (dintre care 2 confesionale), 2 grădini de copii.

Primărie, Tribunal, Judecătorie mixtă, Pretură, Percepţie fiscală, Poliţie, Ocol silvic,  Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic.

Corpul avocaţilor, Corpul medicilor, Societatea meseriaşilor , Societatea comercianţilor.

Are uzină electrică.